Între integrare teritorială şi integrare europeană

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ca de fiecare dată, această perioadă a anului ridică multe întrebări în societatea noastră: dacă suntem cu adevărat independenţi, de sărbătorim ziua independenţei, cum se numeşte, totuşi, limba noastră pe care o sărbătorim, de ce şcolile nu sunt niciodată pregătite de un nou an de învăţământ etc. Acest an, însă, ne aminteşte de şi mai multe griji, de care, poate, am uitat. Urmează mult-așteptatul summit de la Vilnius, iar ajunul acestuia încinge spiritele în societate şi în relaţiile politice externe.

Declaraţiile făcute azi de Dmitri Rogozin sunt destul de dure, dar nu ar trebui să fie surprinzătoare. Mesajul a fost destul de direct – semnaţi acordul de asociere, luaţi-vă rămas bun de la raioanele din stânga Nistrului şi pregătiţi-vă de ierni grele în viitor.

Personal nu mă îndoiesc nici o clipă că plăpânzii noştri politicieni sunt gata să jertfească toate acestea, că doar pe ei nu-i costă nimic – în Transnistria oricum nu-ţi poţi extinde monopolurile, iar o iarnă caldă e întotdeauna asigurată. Incomparabil mai mult mă îngrijorează oamenii de rând care pun euro-integrarea, dar deocamdată doar acordul de liber schimb (a se citi: de liberă distrugere a producătorului autohton), mai presus decât interesele şi problemele majore cu care ne confruntăm.

Şi, sincer vorbind, la ce bun? Motivaţia reală a majorităţii euro-integraliştilor nu e alta decât împachetarea bagajelor şi emigrarea în Europa. Şi cei care vom rămâne ce să facem? Bine, vom avea drumuri bune şi salarii mai mari, o să trăim mai ghini. Dar cu ce preţ? Din păcate neamul nostru are deja o pată neagră în istoria sa, atunci când a cedat de bună-voie o parte din ţară pentru ca „mai rău să nu fie” (28.06.1940), şi culmea e că am ajuns cu mult mai rău după asta.

Un cetăţean treaz şi responsabil trebuie să înţeleagă care sunt necesităţile reale în politica internă şi externă a Moldovei. Cele două integrări la moment, dar probabil că aşa va rămâne şi în viitor, par a fi incompatibile. De ce, atunci, integrarea europeană este trâmbiţată atât de activ de către clasa politică, iar integrarea de care avem nevoie vitală este ignorată, iată, de mai bine de 10 ani?…

Comentarii