Impresii și discuții la Recepția de Ziua Independenței

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

IMG_1958De obicei, nu merg la recepții oficiale din 1999, de când a fost IMG_1961răsturnată Alianța pentru Democrație și Reforme de către Lucinski, Voronin și Roșca.

Atitudinea noastră față de Ziua Independenței am formulat-o într-o declarație difuzată astăzi, care este una din 2010, doar că au fost actualizate datele și inclusă fraza cu semnarea acordurilor asociative cu UE. În rest, nicio schimbare, care nu va fi dacă actualii farisei proeuropeni vor rămâne la guvernare. Asta deloc nu înseamnă că trebuie să revină comuniștii. Nu. ÎN LOC SĂ ÎI VOTEZE PE COMUNIȘTI, OAMENII ÎI VOR PUTEA VOTA PE UNIONISȚI, CARE SUNT CEI MAI AUTENTICI EUROINTEGRIȘTI.

La recepția de astăzi m-a rugat foarte mult să merg prietenul nostru Anatol Caraman, președintele AVR-92 ”Tiras-Tighina”, care mi-a reproșat că nu am fost anul trecut. Așa că am mers de dragul lui Anatol, îmbrăcat frumos în uniformă și cu toate decorațiile de participant la războiul de rezistență națională de la Nistru.

Dar nu am regretat că am fost.

M-am bucurat că nu i-am văzut pe acolo pe Voronin, Filat, Lupu și Ghimpu.

Dar am vorbit cu multă lume și am să fac o trecere în revistă pentru că…

Pentru că – și asta o pot constata cu plăcere – dacă, acum patru-trei-doi ani – de noi, unioniștii, național-liberalii,membrii Consiliului Unirii se fereau toți ca de leproși să discute public și să dea mâna pentru că se temeau de satrapii postcomuniști, acum este o altă atitudine, de respect pentru consecvența noastră prorefacere a unității naționale românești.

Și, acum, îi voi enumera pe rând pe cei pe care i-am salutat voit sau nevoit, la Recepție, E și pentru a vă distra puțin.

Aici facem o inserțiune legat de inca doua discutii – uitate în expunere -, avute la Receptie, – cu Mircea Snegur, ex-Președintele Republicii Moldova, și cu Serghei Pirojkov, Ambasadorul Ucrainei la Chișinău. Pe dl Snegur l-am întrebat dacă nu a uitat să ne spună când se va coace Unirea, lucru promis de el. Apoi i-am sugerat că ar fi bine ca fiica sa, Natalia Gherman, ministru de externe al celui de-al doilea stat românesc, să ne scoată din CSI, după ce tatăl său, Mircea Snegur, ne-a băgat. Replica lui Mircea Snegur a fost mai complexă, încercând să ”ne explice contextul”, dar a glumit zicând că, în momentul când m-a văzut, îi spunea unei persoane de alături că ”acum vine Pavlicenco și mă întreabă când se va coace Unirea”. Deci, are această problemă dl Snegur pe conștiință.

De fapt, Mircea Snegur a spus că deja suntem uniți din momentul semnării acordurilor asociative și liberalizării regimului de vize. Rămâne să vedem dacă e chiar așa… legat de CSI a spus că a scris în Memoriile sale despre inițiativa lui Valeriu Cosarciuc și a Vitaliei pavlicenco, discutată în Parlamentul comunist 2005-2009, privind denunțarea unilaterală a Acordului de membru al CSI, fapt care ar însemna că, peste un an, R.Moldova nu mai este membru.  De ce, atunci, nu se face? Pentru că actualii guvernanți sunt proCSI-iști. Snegur m-a întrebat de ce Ghimpu nu a promovat, cât a fost Președinte-interimar, ieșirea din CSI, ci, dimpotrivă, unii de-ai lui, împreună cu el, au justificat calitatea de membru al R.Moldova în CSI. Bună întrebare, doar că fariseismul PL este arhicunoscut.

Cât privește discuția cu Ambasadorul Ucrainei, a fost una foarte bună, în care, în special Anatol Caraman a exprimat încrederea că fermitatea trupelor ucrainene va da rezultat în războiul declanșat de Rusia și că nu e bine să se repete scenariul transnistrean în cazul Ucrainei. Am convenit cu Ambasadorul să ne mai întâlnim și am făcut schimb de numere de telefon. 

Astfel:
1. Primul a fost Ion Păduraru, șeful aparatului Președintelui Timofti, fost coleg al meu de partid, de Parlament și de ADR, pe care l-am întrebat dacă nu îi este rușine să se uite în ochii mei. 

2. Al doilea a fost Mihai Poalelungi, președintele Curții Supreme de Justiție. Cu el am avut, în seara când mi-am luat rămas bun, la Casa Ofițerilor, de la cel care a fost Gheorghe Susarenco, o foarte bună discuție, în contextul experienței mele acumulate în acești ani în care am câștigat peste 10 procese de judecată contra statului și mai am de câștigat câteva contra unor lepădături politice care m-au denigrat. Noi, național-liberalii, suntem spărgători de drumuri în condițiile lipsei unei Legi a Lustrației, legitimând re mi-a solicitat, anterior, prietenie pe Facebook. Am convenit să avem o întâlnire peste vreo săptămână, când vom merge cu o delegație din partea PNL, a CU, ca să îi vorbim despre ”democrația” din R.Moldova.

4. Am avut o discuție inteunionismul, inclusiv constituțional. Am aflat, de asemenea, că, în dosarul meu contra lui Voronin, aflat la CEDO, e posibil să se adopte o nouă viziune legat de dreptul unui șef de stat ca, în exercițiul mandatului, să ponegrească sau să calomnieze pe cine vrea el.

3. Am discutat, în franceză, cu dl Pirkka Tapiola, șeful delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, cel caresantă, în spaniolă, cu ministrul plenipotențiar al Ambasadei Uruguaiului în R.Moldova, Dr.Mario A.Ferrari Blanchini.

5. I-am propus lui Anatol Caraman și am mers să discutăm cu Muhametsin Farit Mubaraksevici, Ambasadorul Rusiei la Chișinău, căruia am ținut să îi amintim că PNL a trimis două scrisori Cancelarului federal german Angela Merkel, dar și Președntelui Putin și premierului Medvedev, ca – așa cum au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, tot așa să îl rezilieze, să îl desfacă, să ne lase în pace să ne unim cu România. I-am mai amintit că, pe 28 iunie, i-am trimis, în limba engleză, o scrisoare lui Putin în contextul războiului din Ucraina, scrisoare pe care Ambasada nu a luat-o decât prin pază. Ambasadorul a regretat că, cică, nu a știut din timp, deși a fost scris totul public, a spus că avea chiar să iasă el să o primească (”elegant!” – chiar dacă nu e adevărat), precumși că el promovează politica lui Putin și că ne va suna să avem o discuție. Anatol i-a spus multe lucruri interesante legat de ”ce fac serviciile lor de spionaj pe aici și altele”. Ambasadorul a discutat mereu cu zâmbetul pe buze, ceea ce alți Ambasadori ruși nu prea făceau…

6. Apoi am mers să îl îmbrățișăm pe Alexandru Moșanu, prietenul nostru, fondator și el al Consiliului Unirii, pe care îl respectăm, și ne-am bucurat că e pe picioare și cu zâmbet. Domnia sa stătea de vorbă cu o persoană de la Ambasada României (nu îi dăm numele), căruia i-am spus că îi cerem scuze că, fiind unioniști, avem senzații neplăcute raportat la această Ambasadă, pe care, prin componența și comportamentul ei, nu o considerăm și a noastră. Amintim: am cerut plecarea actualului Ambasador cu manifestări pe puțin spus dubioase și care nu respectă o lege (Ambasada știe care!) a Statului Român, al cărui cetățeni decorați suntem. Dumnezeu cu această Ambasadă care are încă reflexele regimului Băsescu.

7. Am discutat cu ex-șeful interimar al SIS, Valentin Dediu, căruia i-am spus și anterior – după ce anul trecut l-am criticat – că a avut un comportament adecvat recent la o emisiune când a zis că ”a pleda pentru Unire nu are nimic de a face cu extremismul și separatismul”.

8. S-a apropiat de noi – surprinzător – și actualul șef al SIS, Mihai Balan. I-am exprimat aprecierea că nu a dat dovadă de implicare politică în procesul pe care l-am avut în decembrie, la care a fost și SIS, ca persoană interesată, confirmând obiectivitatea răspunsului la solicitarea mea din 2006, când am cerut acces la propriul dosar și mi s-a notificat că nu există dosar la SIS cu numele Pavlicenco. Am apreciat că în proces reprezentantul SIS nu a oscilat, relegitimând un răspuns neinfluențat politic de către fariseii de la guvernare. La care Mihai Balan a declarat că nu poate da răspunsuri false. Ceea ce, anterior, mi-a zis-o și Ion Ursu, ex-șeful SIS, cel care, în plin regim comunist, mi-a dat un răspuns obiectiv și, astfel, pot continua lupta contra lepădăturilor publice de la noi care mă denigrează și mă fac kgb-istă. Igor Corman, speakerul, care s-a apropiat de noi, ne-a făcut, la rugămintea mea, o poză cu Mihai Balan. I-am spus lui Corman că e bine ”să coboare în popor”.

9. Am discutat câteva cuvinte cu Președintele Timofti, dar nu am rămas prea încântată, că se grăbea omul, în schimb mi-a plăcut discuția cu soția sa. Părerea mea, pe care o tot spun, este că Timofti trebuie să vină cu mesaje interne și externe ferme și să pună presiune publică pe partide și instituții. De asemenea, Timofti nu trebuie să facă declarații partizanale de sprijin politic pentru vreun partid, pentru că va ajunge ca Voronin, cel care nu a fost Președintele tuturor. Însă Timofti nu e Voronin și trebuie să fie echidistant.

10. Am discutat mai îndelung și cu Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor. I-am spus că, în teritoriu, lumea mă întreabă unde sunt scriitorii, de ce tac și ce mai fac, adică de ce nu sunt pronunțat proromâni și unioniști. I-am spus lui Suceveanu că ar trebui să reabiliteze imaginea scriitorilor de intelectuali care sunt în opoziție întotdeauna față de Putere, că ar fi bine să aibă dialog și cu partidele, că ar trebui să pledeze pentru coagularea firțelor liberale, democratice, proeuropene, să nu aștepte plicuri cu bani de la Putere și să își păstreze demnitatea de intelectuali de creație autentici. A promis să se gândească.

11. Am discutat și cu alți consilieri prezidențiali, pe care nu vrem să îi credem proruși, pentru că nu sunt, dar care mai pot fi sub anumite influențe din anumite cercuri.

12. Am avut un dialog foarte bun cu Dorin Dușceac, ministru-adjunct al mediului, de la PLR, pe care mi l-a prezentat Ala Mândâcanu. Dorin este unionist, dar partidul său e la guvernare. În R.Moldova aceste lucruri sunt încă – paradoxal și nu prea – incompatibile. Însă multe viziuni abordate de noi în discuția fugitivă sunt aceleași, doar că iluziile sunt diferite.

13. Ne-am văzut cu mai mulți foști și actuali parlamentari, ziariști, analiști, cum sunt Andrei Strâmbeanu, Dumitru Diacov, Valentina Stratan, Anatol Țăranu, Roman Mihăieș, Alexandru Canțâr, Valeriu Saharneanu, Oazu Nantoi, Dumitru Țâra, Iuri Zabunov și cu alții.

DA!!! 

Aici facem, ca și în capul articolului, o inserțiune legat de încă două discuții – uitate în expunere -, avute la Recepție, – cu Mircea Snegur, ex-Președintele Republicii Moldova, și cu Serghei Pirojkov, Ambasadorul Ucrainei la Chișinău. Pe dl Snegur l-am întrebat dacă nu a uitat să ne spună când se va coace Unirea, lucru promis de el. Apoi i-am sugerat că ar fi bine ca fiica sa, Natalia Gherman, ministru de externe al celui de-al doilea stat românesc, să ne scoată din CSI, după ce tatăl său, Mircea Snegur, ne-a băgat. Replica lui Mircea Snegur a fost mai complexă, încercând să ”ne explice contextul”, dar a glumit zicând că, în momentul când m-a văzut, îi spunea unei persoane de alături că ”acum vine Pavlicenco și mă întreabă când se va coace Unirea”. Deci, are această problemă dl Snegur pe conștiință.

De fapt, Mircea Snegur a spus că deja suntem uniți din momentul semnării acordurilor asociative și liberalizării regimului de vize. Rămâne să vedem dacă e chiar așa… legat de CSI a spus că a scris în Memoriile sale despre inițiativa lui Valeriu Cosarciuc și a Vitaliei pavlicenco, discutată în Parlamentul comunist 2005-2009, privind denunțarea unilaterală a Acordului de membru al CSI, fapt care ar însemna că, peste un an, R.Moldova nu mai este membru.  De ce, atunci, nu se face? Pentru că actualii guvernanți sunt proCSI-iști. Snegur m-a întrebat de ce Ghimpu nu a promovat, cât a fost Președinte-interimar, ieșirea din CSI, ci, dimpotrivă, unii de-ai lui, împreună cu el, au justificat calitatea de membru al R.Moldova în CSI. Bună întrebare, doar că fariseismul PL este arhicunoscut.

Cât privește discuția cu Ambasadorul Ucrainei, a fost una foarte bună, în care, în special Anatol Caraman a exprimat încrederea că fermitatea trupelor ucrainene va da rezultat în războiul declanșat de Rusia și că nu e bine să se repete scenariul transnistrean în cazul Ucrainei. Am convenit cu Ambasadorul să ne mai întâlnim și am făcut schimb de numere de telefon. 

Concluzia mea este că e așternută o derută mare peste clasa noastră de persoane publice. Că de diplomați nu avem ce spune – ei sunt la datorie. R.Moldova e derutată și zăpăcită așa cum sunt cei ce constituie azi, mai mult accidental, fruntea statului. Și dacă, așa cum am discutat azi la o ședință PNL, te uiți în Programul 2020 al PLDM vezi în ce criză de identitate și de idei se află guvernanții, trași în UE de sărmana Europă, care nu mai știe ce să facă și să creadă despre ”minunățiile” moldovenești…

Independența a eșuat. Împreună, facem Unirea în 2018.

Vitalia Pavlicenco

Comentarii

Vitalia Pavlicenco

Vitalia Pavlicenco

Preşedintele PNL. Născută la 29 octombrie 1953, Grinăuţi-Bălţi, Republica Moldova Contacte: 069111682, 069119118, tel.german – +491605702646 Distincţii: Ordinul Naţional al Romaniei „Pentru Merit” în grad de Comandor Starea civilă: căsător...

Ultimele articole