Găgăuzii şi SRL Republica Moldova

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Acest articol nu este despre găgăuzi. Nu vreau să fiu unul dintre cei ce le gîdilă orgoliul lor autonom şi independent.

Dar în urma scandalurilor din ultima vreme, provocate de erupţia neaşteptată a orgoliului Başkanului găgăuz, mi-am pus nişte întrebări legate de capacitatea noastră, a moldovenilor de a administra şi conduce propriul stat, dacă tot ni l-a dat Dumnezeu.

Dacă omitem toate  zorzonelele filosofico-istorico-etnico-politice cu care este înfrumuseţată o entitate statală, rămînem cu o structură rigidă, cu un schelet organizaţional gol-goluţ… să-l numim convenţional “SRL Republica Moldova”.

Orice organizaţie care urmăreşte o dezvoltare (mai ales economică) şi un profit în urma activităţii sale, trebuie să posede o serie de mecanisme foarte bine puse la punct care să prevadă o reacţie imediată la anumite întîmplări negative previzibile.

Altfel, cu cît mai mult timp se va pierde în lanţul “conştientizare problemă-elaborarea reacţiei optime- aplicarea planului de redresare” cu atît mai mult va avea de pierdut organizaţia: bani, clienţi, credit de imagine, notorietate, etc.

Astfel, luînd problema găgăuză,  dacă se ştia foarte bine că această unitate administrativă poate crea probleme pentru administraţia centrală, au fost oare elaborate o serie de şabloane/modele de reacţionare şi contracarare a eventualelor “nemulţumiri”? Din gîngăveala şi bîlbîiala autorităţilor centrale imi dau seama că nu!

De ce insituţiile statului precum Parlamentul, Guvernul, Preşedinţia, ministerele de resort sunt mereu prinse “ cu nădragii în vine” atunci cînd apare vre-o situaţie neaşteptată?

Cazul găgăuzilor nu este unul de excepţie. Transnistria face ce vrea – Moldova tace în pumn şi se face că nu vede. Gazprom scumpeşte gazul – Guvernul se bîlbîie şi îşi smulge părul în căutarea unei soluţii de moment. Criminalii şi maniacii oamoară oamenii în maşinile şi casele proprii  – MAI face conferinţe de presă în care povesteşte despre “cît e de greu să fii poliţist”. Alde businessmenii dărîmă Chişinăul istoric şi îl transformă într-o eurosaună – Primăria şi Primarul protestează neputincioşi… şi tot aşa mai departe.

Elaborarea strategiilor de reacţie şi prevenire este o obligaţie a funcţionarilor oricărei organizaţii. Orice companie care se respectă are un departament de analiză care trebuie să elaboreze scheme de reacţie rapidă la orice tip de situaţii şi ţese strategii de dezvoltare în vederea posibilelor pericole. Presupun că aceste departamente există şi la noi. Mai mult decît atît, ele hrănesc o armată de funcţionăraşi care mută hîrtiile de pe o masă pe alta şi aşteaptă să fie observaţi de “şefu”.

Şi dacă unii îşi mai fac treaba şi elaborează cîte o strategie sau analiză, implementarea  acestora este lăsată pentru “altă dată” de către şefuleţii vizionari care nu pre ard de dorinţă să cheltuie banii din buget pe aşa chestii neînsemnate… mai bine cumpără un nou automobil de serviciu sau pun termopane în oficiu.

Dealtfel, nici nu mă interesează kilogramele de hîrtie murdărită cu denumirea glorioasă de “Strategie de…”. Eu vreau să văd reacţii rapide, răspunsuri pe măsură, feedback fulgerător în baza unor tipare strategice foarte clare.  Să ştie oricine că dacă “face astfel” Republica Moldova şi instituţiile ei vor răspunde “pe măsură”… Poate şi o anumită doză de respect ar apărea faţă de acest stat.

Dacă tot ne place să ne lăudăm că avem o ţară şi suntem în ea stăpîni, poate încercăm şi să o administrăm eficient? Pentru că, în lipsa mecanismelor de mai sus, “SRL Republica Moldova” nu mai are mult pînă la faliment.

Comentarii