Fenomenul „La Raza” şi cucerirea demografică a SUA

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Statele Unite ale Americii trăiesc, ca şi majoritatea statelor europene, o perioadă a unor transformări demografice şi identitare majore. În articolul precedent, „Statele Unite şi eşecul strategiilor identitare”, am arătat că în SUA se păstrează şi segregarea rasială, şi diferenţierea pe etnii şi rivalitatea dintre grupurile identitare. În eventualitatea unei crize economice sau sociale majore, există toate premisele pentru apariţia xenofobiei acute şi declanşarea unor conflicte pe criterii identitare, incvlusiv de ordin secesionist, cum s-a mai întâmplat în această ţară, dar la o anvergură mult mai alarmantă.

Un indiciu care anunţă vremuri grele în plan identitar pentru Statele Unite este latinizarea sau hispanizarea masivă a sudului SUA. În prezent, hispanicii, în special mexicanii constituie cea mai numerică procentual populaţie în statele din sud-vestul SUA, iar în multe localităţi la graniţa dintre SUA şi Mexic principala limbă de comunicare este spaniola. După toate prognozele, în următoarele decenii numărul mexicanilor care vor emigra în SUA, legal sau ilegal, va fi în creştere. Deja peste jumătate dintre cetăţenii americani născuţi în afara graniţelor SUA sunt de origine latino-americană şi rata procentuală a acestora sporeşte. În statul Texas, conform datelor din 2012, mai mult de jumătate dintre copiii mai mici de un an provin din familii de imigranţi, fiind cu precădere hispanici; acest trend conduce spre aceea în următoarele decenii mai multe state americane vor avea o populaţie majoritară hispanică[i].

De fapt, aşa cum se exprimă unii comentatori politici americani, Statele Unite evoluează spre a se transforma într-o ţară hispanică şi acest lucru s-ar putea întâmpla mai rapid decât ne aşteptăm. Pentru mulţi americani, schimbările demografice cardinale care se profilează nu sunt un motiv de celebrare, ci „un motiv de teamă, anxietate şi disperare”[ii]. Aceste evoluţii demografice, cumulate fiind cu faptul că, potrivit statisticii, o parte considerabilă din crime în SUA sunt înfăptuite de imigranţi, în mare parte de hispanici, iar 73% dintre respondenţi consideră că rata înaltă a criminalităţii e cauzată de venirea migranţilor, duc la formarea unui sentiment de anxietate generalizată în rândul americanilor, pe care unii autori l-au denumit în mod ingenios „his-panic”, şi care are puterea să alimenteze prejudecăţile rasiale şi xenofobia[iii]. Într-adevăr, dacă ne raportăm la datele statistice prezentate în lucrarea analitică „The Color of Crime” („Culoarea Crimei”), care oferă un tablou al situaţiei din 2001 privind relaţia dintre rasă şi delincvenţă în SUA, observăm că numai 10% din membrii bandelor sunt de culoare albă, cei mai mulţi însă sunt de origine hispanică[iv].

Însă nu atât situaţia criminogenă îi alarmează cel mai mult pe americani, cât pericolul pierderii teritoriilor, prin crearea focarelor de separatism etno-rasial. Hispanicii se asimilează greu sau deloc, iar odată cu creşterea numărului lor, gradul de asimilare se va diminua vertiginous. Potrivit datelor statistice, prezentate în 2006, doar 33% dintre cetăţenii de origine hispanică s-au autoidentificat mai întâi ca “americani”, restul două treimi se bifează fie drept “hispanici/latino”, fie îşi indică direct grupul etnic[v]. Un raport mai recent, din 2012, prezentat de Pew Hispanic Center, arată că doar 21% dintre cele 50 milioane de hispanici din SUA se autoidentifică drept “americani”; restul se identifică fie după ţara de origine (mexicani, cubanezi), fie după apartenenţa etno-rasială (hispanici, latinoşi) (vezi graficul de mai jos). Totodată, hispanicii constituiau în 2012 deja aproape 17% din populaţia Statelor Unite (peste 52 de milioane)[vi].Iar către anul 2050, se prognozează că vor exista circa 130 milioane de hispanici în SUA şi ei vor forma aproape o treime din populaţie. Este important că această creştere numerică se produce pe fundalul unei foarte slabe asimilări; practic, procesul de asimilare a hispanicilor este compromis[vii].

Prezentarea grafică a rezultatului sondajului efectuat de Pew Hispanic Center în 2012, privind autoidentificarea hispanicilor.

Text: 51% se identifică cu ţara de origine; 24% se identifica drept hispanici; 21% se identifică drept americani.

Sursa: http://www.pewhispanic.org/

 

Hispanicii deci, în marea lor majoritate, nu se transformă în “americani”, ci îşi păstrează atât identitatea, cât şi conştiinţa etnică originară; şi acest lucru e mai vădit în 2012, decât în 2006. O demonstraţie practică a modului în care hispanicii îşi percep identitatea a fost, de exemplu, meciul dintre echipele de fotbal ale Statelor Unite şi Mexicului, în finala competiţiei Gold Cup, din iunie 2011. Finala s-a disputat pe stadionul Rose Bowl, din Pasadena, lângă Los Angeles, în California. Dar în ciuda faptului că meciul a avut loc în Statele Unite, echipa naţională americană a fost huiduita de cea mai mare parte a publicului, de peste 90 de mii, format din mexicani americani. Chiar şi pe durata intonării imnului Statelor Unite, zgomotul produs de suporterii hispanici a fost asurzitor. Cei mai mulţi susţinători ai echipei mexicane nu au venit cu echipa din Mexic, ci trăiesc de ani buni în Statele Unite. Unul dintre suporterii Mexicului, întrebat de ce a dat preferinţă echipei mexicane deşi locuieşte în SUA, a dat un răspuns revelator: „Nu am avut altă opţiune decât să vin să trăiesc aici, dar sunt născut în Mexic şi acolo va fi întotdeauna inima mea”[viii]. Cazul hispanicilor reprezintă o faţetă a unui fenomen identitar mai răspândit şi mai profund, denumit transnaţionalism. Transnaţionalismul reprezintă o formă de menţinere a legăturilor etnice între diasporă şi ţara sa de origine, iar ca efecte are influenţa politică atât asupra ţării de origine, dar mai ales asupra ţării-gazdă. Mai multe ţări au încercat să-şi creeze un “lobby etnic” în SUA prin intermediul diasporelor sale, însă ceea ce deosebeşte diaspora mexicană este numărul imens al migranţilor, care reprezintă o forţă politică reală. Tocmai din aceste considerente unii experţi atenţionează asupra necesităţii reformării politicilor imigraţioniste în SUA, fiindcă fenomenul transnaţionalismului ameninţă pe termen lung suveranitatea şi integritatea Statelor Unite [Черноговцева, 2008].  

Lucrurile se complică şi mai mult din cauza faptului că mexicanii au optica lor asupra istoriei teritoriilor deţinute acum de SUA; pentru ei sudul Statelor Unite reprezintă nu un teritoriu străin, ci un teritoriu pierdut, aşa cum se arată şi în imaginea de sub titlu, surprinsă la unul din mitingurile de protest ale mexicanilor aflaţi ilegal în Statele Unite. Etnicii mexicani declară franc: „Dacă voi credeţi că eu sunt „ilegal” fiindcă sunt mexican, atunci învăţaţi istoria adevărată şi veţi afla că eu sunt la mine acasă”.

Creşterea rapidă şi ireversibilă a numărului de migranţi din Mexic şi America Latină va crea premise pentru revendicarea prin fapte, nu prin vorbe, a sudului SUA de către mexicani. Este vorba despre o reconquista contemporană, prin care mexicanii, prin majoritate numerică, vor încerca să-şi restituie teritoriile cucerite de SUA la sfârşitul secolului XIX. În orăşelele universitare americane deja există organizaţii de „chicanos” – aşa sunt numiţi cetăţenii americani de origine mexicană – care propovăduiesc crearea unui stat nou în sud-vestul SUA, denumit Aztlan, sau Republica del Norte, format din ex-teritoriile nordului mexican, şi în care să locuiască populaţia vorbitoare de limba spaniolă, în mare parte constituită din mexicani, amerindieni şi metişi. Organizaţia directoare a acestui curent separatist se numeşte MEChA, acronimul pentru „Movimiento Estudiantil Chicano de Aztlan” („Mişcarea Sudenţilor Chicanos Aztlan”). Potrivit activiştilor MEChA, noul stat Aztlan urmează să includă opt sau nouă state americane: Colorado, California, Arizona, Texas, Utah, New Mexico, Oregon şi părţi din Washington. Ideile separatiste au la bază, în mod evident, o filosofie rasială, potrivit căreia mexicanii în comun cu metişii şi cu nativii amerindieni formează o identitate rasială distinctă, denumită „La Raza”[ix]. Termenul devine pe larg cunoscut în 1925, când scriitorul mexican Jose Vasconcelos scrie cartea întitulată „Rasa Cosmică” („La Raza Cosmica”), în care descrie existenţa unei rase noi, ca un produs mixt, format din amestecul populaţiilor cultivate în cadrul lumii hispanice americane; deci e vorba de o rasă care într-un final va reprezenta întreaga Americă Latină, dar şi sudul actualelor State Unite[x].   

Teoreticienii formării statului Aztlan au creat şi harta ipoteticului stat, unde, marcate cu roşu, sunt indicate statele americane care, în perspectiva a câteva decenii, urmează să iasă din componenţa SUA. 

Imagine: Statul Aztlan, marcat cu roşu, situat între Mexic şi ceea ce mai rămâne din SUA în Est, aşa cum este văzut de teoreticienii mişcării de revendicare hispanice.

În viitor, s-ar putea să auzim despre Aztlan tot mai mult, deoarece imigraţia ilegală, tribalismul, părăsirea de către albi a teritoriilor populate de imigranţi, creează condiţii pentru realizarea visului promovat de „chicanos”. La aceşti factori se adaugă fenomenul migraţiei albilor din regiunile de sud-vest în direcţia nord-vest, părăsind teritoriile preluate numeric de mexicani. Părăsirea în masă de către albi a locurilor „invadate” de mexicani este o formă instinctivă de rezistenţă pasivă, prin evadare, faţă de diversitatea etno-rasială; este vorba la modul direct despre o migraţie rasială, însoţită de o cucerire teritorială pe cale paşnică, demografică[xi].

(Un fragment din cartea la care lucrez, despre conflictele identitare).

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune


ЧерноговцеваС.В. Этнические диаспоры в США // „США-Канада. Экономика – политика – культура”. №2. 2008. C. 119-127.

[i] In Texas, 7 In 10 Children Under Age 1 Are Minorities // by Christian McDonald and Juan Castillo. May 18, 2012 / http://www.hispanicbusiness.com/2012/5/18/in_texas_7_in_10_children.htm

[ii] Is America becoming a Hispanic country? // By Ruben Navarrette Jr., CNN Contributor. March 18, 2011 / http://edition.cnn.com/2011/OPINION/03/18/navarrette.hispanic.census/index.html?hpt=T2

[iii]His-Panic. Talk TV sensationalists and axe-grinding ideologues have fallen for a myth of immigrant lawlessness // By Ron Unz. 01 March, 2010 / http://amconmag.com/article/2010/mar/01/00022/

[iv]The Color of Crime. Race, Crime and Justice in America // New Century Foundation, Oakton. 2-nd edition, 2005. 24 p.

[v] Hispanics: A Statistical Portrait // September 2006. New Century Foundation. Oakton, Virginia / http://www.amren.com/features/hispanics/index.html

[vi] When Labels Don’t Fit: Hispanics and Their Views of Identity // by Taylor P., Lopez M.H.,  Martínez J.H., Velasco G. Pew Hispanic Center. April 4, 2012 / http://www.pewhispanic.org/2012/04/04/when-labels-dont-fit-hispanics-and-their-views-of-identity/

[vii] How Well Do Hispanics Assimilate? // By Thomas Jackson. American Renaissance. September 29, 2012 / http://www.amren.com/features/2012/09/how-well-do-hispanic-assimilate/

[viii] U.S. soccer team booed in their own country as Mexican fans turn LA into an ‘away’ game // By Daily Mail Reporter. 27th June 2011 / http://www.dailymail.co.uk/news/article-2008444/Only-America-U-S-soccer-team-booed-Mexico–California.html#ixzz1QRf8HFCR

[ix] WHAT IS MEChA // http://www.mayorno.com/WhoIsMecha.html

[x] La Raza // http://en.wikipedia.org/wiki/La_Raza

[xi] WHITE MIGRATION: THE WAVE OF THE FUTURE // by BTB, Pro-White Forum Article #18 Dec. 1st, 2001 / http://www.churchoftrueisrael.com/nsforum/nsarchive/ns18.html

Comentarii

Dorian Furtună

Dorian Furtună

Etolog, Doctor în Biologie; cercetări în domeniul Etologiei sociale (fundamentele biologice ale comportamentului social şi politic). Interesul ştiinţific: conflictele identitare, agresivitatea socială, ierarhiile, instinctele sociale, antropogeneza, ...

Ultimele articole