Expansiunea demografică a musulmanilor

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Motto: „Demography is destiny”.

În plan strategic regional sau global, succesul unui grup identitar (etnic, religios sau rasial) poate fi apreciat după gradul său de expansiune demografică. Pe termen lung, au de câştigat acele grupuri identitare, care reuşesc să nască mai mulţi copii, cu riscul pierderii temporare a beneficiilor socio-economice. În epoca marilor migraţii şi a frontierelor deschise, pe care o trăim, demografia devine un factor de presiune geopolitică de prim rang. Iar populaţiile care au un spor al natalităţii înalt vor cuceri fără arme teritoriile unde populaţiile băştinaşe îmbătrânesc şi sunt sărăcite numeric.    

În prezent, o ascensiune demografică impresionantă o demonstrează musulmanii, în totalitatea lor, ca identitate religioasă globală. Dacă în 1980 în lume erau 780 milioane de musulmani, în 2010 numărul acestora s-a dublat, depăşind cifra de 1,6 miliarde, ceea ce constituia 23,4% din populaţia globului. Cea mai reprezentativă populaţie musulmană este în… China şi India, unde este şi cel mai ridicat spor natural al acestora. Urmează Pakistanul, Indonezia, Bangladeshul, Nigeria. Potrivit predicţiilor sociologilor, până în 2030 numărul populaţiei globale a musulmanilor va spori cu 35%, numărul lor fiind de circa 2,2 miliarde[i]. Cu alte cuvinte, în 50 de ani doar, din 1980 până în 2030, numărul musulmanilor aproape că se triplează. Pe plan regional, în Europa, musulmanii vor constitui către anul 2030 peste 10% din populaţie, pe ansamblul ţărilor europene. Unele ţări au deja o populaţie musulmană majoritară sau importantă: Kosovo, Albania, Bosnia-Herzegovina, Macedonia, Muntenegru, Bulgaria, Rusia, Georgia, Franţa, Belgia. Pe continentul american, numărul lor creşte vertiginos în Canada. Acolo populaţia musulmană va ajunge de la 940.000 în anul 2010 până la 2,7 mln. în anul 2030; practic se va tripla în doar douăzeci de ani[ii]. Către anul 2050, musulmanii vor reprezenta deja circa 20% din populaţia europeană continentală[iii].

Avântul demografic al lumii musulmane are la bază tradiţiile care impun căsătoriile timpurii ale femeilor şi interdicţia strictă în privinţa avorturilor; în plus, în multe din ţările musulmane lipsesc cu desăvârşire metodele de contracepţie. Un rol important îl joacă şi factorul ideologic-religios, din al cărui perspectivă avântul demografic se transformă într-un element de pressing geopolitic, dar şi de expansiune identitară.

Să analizăm, de exemplu, Orientul Apropiat. Pentru palestinieni, practic unicul mijloc de a învinge în confruntarea cronică palestino-israeliană este factorul supremaţiei demografice. Procesul în acest sens este deja vizibil. În primul rând, creşte natalitatea acelor musulmani care sunt cetăţeni ai Israelului. În 1990, musulmanii constituiau 14,1% din populaţia Israelului, în 2011 – aproape 25%. Există predicţii potrivit cărora musulmanii ar putea deveni majoritari în Israel către anul 2035, în orice caz cu siguranţă vor deveni majoritari în 2048. Astfel, comunitatea musulmană este privită ca o „bombă cu ceas”, care va schimba radical faţa Israelului graţie supremaţiei numerice[iv]. Şi această evoluţie demografică nu mai poate fi oprită, deoarece natalitatea în rândul musulmanilor e de 3,4%, comparativ cu 1,4% ale evreilor. Un alt pericol în plan demografic pentru statul evreu rezidă în creşterea numerică a populaţiei din autonomia palestiniană, care a depăşit cifra de 3,5 milioane oameni, acolo înregistrându-se un spor demografic net superior celui israelian – de trei ori mai mare. În total, numărul locuitorilor Palestinei în comun cu cel al refugiaţilor depăşeşte de două ori populaţia Israelului. De facto, Israelul apare ca o insuliţă într-o „mare musulmană”. Iar dacă vom lua în calcul populaţia ţărilor musulmane imediat învecinate Israelului (Liban, Siria, Iordania, Egipt), aceasta depăşeşte 100 de milioane. Toate astea pe fundalul unor tendinţe emigraţionsite ale evreilor din Israel. Chiar dacă această „confruntare demografică” tacită nu este speculată deschis în retorica ideologilor arabi, expertul islamolog rus Aleksei Malaşenko mărturiseşte că, în discuţii private, palestinienii nu ascund convingerea că sunt „sortiţi” să obţină victorie asupra Israelului în virtutea superiorităţii lor numerice.

Un alt exemplu de politică demografică o oferă Iranul, unde preşedintele Mahmoud Ahmadinejad le-a cerut locuitorilor ţării să facă mai mulţi copii. Populaţia iraniană, în prezent de 74 de milioane, era numai de 36 de milioane în momentul Revoluţiei islamice din 1979. Aceasta s-a dublat în 30 de ani. După revoluţie, ayatollahul Khomeiny i-a încurajat pe iranieni să aibă copii şi, după mai puţin de zece ani, în 1988, populaţia depăşise 55 de milioane de persoane. În prezent, 70% din populaţia iraniană are mai puţin 35 de ani[v].

Creşterea numerică a lumii musulmane şi manifestările tumultoase ale imigranţilor din fostele colonii readuc periodic în atenţia experţilor teoriile lui Samuel Huntington, cu privire la „ciocnirea civilizaţiilor” în epoca aşa-numită post-ideologică. Potrivit predicţiilor lui Huntington, după ce rivalitatea dintre blocurile ideologice (blocul capitalist şi cel socialist) va trece pe planul doi sau va înceta, lumea va păşi în era confruntărilor pe criterii civilizaţionale, culturale, religioase. Aceste confruntări se vor produce mai ales în zonele de contact dintre marile culturi, rolul activ al civilizaţiei musulmane fiind în acest sens determinant. Rămâne să vedem cum factorul musulman se va manifesta în interiorul teritoriilor nemusulmane pe care le populează activ. Deja este cât se poate de clar că creşterea masivă a populaţiilor din Lumea a Treia, popularea de către migranţii din Africa şi Asia a teritoriilor din Europa şi America de Nord vor avea consecinţe foarte serioase asupra profilului identitar şi geopolitic al ţărilor occidentale. Înţelegem că migraţiile în masă sunt secondate de resurecţia ideologiilor rasiste şi etniciste în teritoriile cu populaţii eterogene dense şi, în asmenea caz, să ne aştepătăm ca „ciocnirea civilizaţiilor” să se producă mai cu seamă în interiorul ţărilor cu grupuri etno-rasiale şi religioase neasimilate şi prolifice. Vom vedea cum politica multiculturalismului şi a migraţiilor neîngrădite va avea ca efect advers redeşteptarea rasismului şi a neo-nazismului în diferite regiuni ale lumii, inclusiv în Occident.  

 

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune

[i] Muslim Population to Double in U.S. by 2030, Report Projects // By Michelle A. Vu|Christian Post Reporter. Thu, Jan. 27 2011 / http://www.christianpost.com/article/20110127/muslim-population-to-double-in-us-by-2030-report-projects/

[ii] The Future of the Global Muslim Population. Projections for 2010-2030 // ANALYSIS January 27, 2011  / http://pewforum.org/Global-Muslim-Population.aspx

[iii]Muslims to be 20% European Union’s population by 2050 // Rupee News. 19 July 2012 / http://rupeenews.com/2012/07/muslims-to-be-20-european-unions-population-by-2050/

[iv] Israel’s Demographic Time-Bomb: An Arab-Majority State? // By Palash R. Ghosh. February 1, 2012 / http://www.ibtimes.com/articles/290975/20120201/israel-arabs-birth-rate-majority-palestinians-netanyahu.htm

[v] Mahmoud Ahmadinejad le cere iranienilor să facă mai mulţi copii // http://www.mediafax.ro/externe/mahmoud-ahmadinejad-le-cere-iranienilor-sa-faca-mai-multi-copii-6074930

Comentarii

Dorian Furtună

Dorian Furtună

Etolog, Doctor în Biologie; cercetări în domeniul Etologiei sociale (fundamentele biologice ale comportamentului social şi politic). Interesul ştiinţific: conflictele identitare, agresivitatea socială, ierarhiile, instinctele sociale, antropogeneza, ...

Ultimele articole