Europeanul cu o blândeţe aparte

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Cu aproape o lună de zile în urmă îl revedeam, lângă Statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, pe cel care, ani de-a rândul, iniţial în uniforma Armatei Naţionale a Republicii Moldova, ulterior în ţinuta celui care asigura buna relaţionare a jurnaliştilor cu administraţia prezidenţială, apoi cu liderii unor ministere, a privit întotdeauna, spre ziarişti, cu o blândeţe ce izvorăşte dintr-o inteligenţă nativă, din încercări succesive ale vieţii, din acceptarea realităţii că între vorbele semenilor şi faptele ulterioare ale acestora este o cale mai lungă.

A ştiut să scrie exact cât se cuvenea, a ales coechipieri cântăriţi din ochi, pe măsura puterii lor reale, nu imaginare, a sancţionat, după caz, cu câte un surâs subtil, micimi umane, a mers mai departe şi atunci când pentru alţii erau drame personale schimbarea peisajului, închiderea unor uşi, sau mersul pe căi diferite de cele anterioare, într-o societate care preferă profesionişti verificaţi de viaţă, capabili să depăşească sincope datorate unor pământeni prea plini de ei, dar fără performanţe publice pe măsura celor care ar fi binemeritat de la patrie.

Eroul acestor rânduri-gânduri nu este singur nici în fotografiile realizate, ca amintire, prin locuri de pe alte meleaguri, unde totdeauna priveşte încrezător spre cei care ulterior l-ar întreba de rostul popasurilor pe un pod metalic, pe o înălţime, printre trecătorii unui oraş occidental, la o masă cu oameni dragi inimii sale. Nu este singur tocmai pentru că secretul existenţei sale este harul de a trăi clipa ca pe un moment unic, dezirabil frumos.

Nu mi-a fost dat să îl văd încruntat, dar l-am admirat ori de câte ori, prin felul său ofensiv de a străbate lumea, prin modul său franc de a găsi soluţii pe măsura celor care îl doreau în mijlocul lor, s-a impus ca lider informal, capabil să dea tonul la muzică, vorba vine, dintr-o singură privire.
Şi cum rândurile de mai sus au fost generate de aniversarea unui european, cu un cuvânt respectat şi o onoare ce ţine de demnitatea militară se cuvine să închei cu o urare:

La mulţi ani frumoşi, alături de cei dragi, frate de suflet, Valeriu Rusu!

Bucureşti, 21 aprilie 2016

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. Î...

Ultimele articole