Europa standardelor vs. Europa contrastelor

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

În Franța se strigă Revolution pe străzi, Revolution însemnând un cocteil agregat din oamenii care în calitate de cetățeni de mijloc și păcăliți cu tot felul de teorii despre frumusețea migrației necontrolate s-au revoltat, dar și din tot felul de marginali adunați pentru a încăleca valul, inclusiv troțkiștii și extrema dreaptă (adevărată, nu cea imaginată de Europa Liberă).

În Germania Merkel e pe ducă și nu cunoaștem dacă trebuie să așteptăm ceva mai bun sau mai rău în schimb în condițiile în care nu știm ce este mai nociv: salariul lui Schroeder de la Gazprom, sutele de miliarde de dolari spălate prin Deutsche Bank sau lobby-iul Open Dialog-ului Kozlovskăi.

Marea Britanie nu are habar ce să facă cu Brexit-ul și nu cred că există vreo minte limpede care ar putea da un sfat potrivit în acest sens căci, pe de o parte, supărarea britanicilor pe continentali este întemeiată, însă, pe de altă parte, prezența insularilor în UE ar fi fost mai folositoare.

În același timp, Italia este ținută în frâu de Statele Unite din cauza înclinației urmașilor imperiului roman pentru prea mult marxism și putinism, Ungaria face furtună în lighean, Austria defrișează pădurile cu viteza roiurilor de lăcuste cam peste tot pe unde i se permite.

Spania nu ar fi împotriva unei coaliții social-democrate conjuncturale cu România în calitatea acesteia de viitoare deținătoare a Președenției UE în ideea de a imagina un contrapunct în raport cu creștin-democrația europeană retrogradată în ceea ce în prezent s-a regrupat în familia ideologică numită PPE.

Polonia e ok, se bate, dar o face în mod cam solitar, Grecia ne interesează exlusiv din perspectiva prețurilor în perioada estivală, restul joacă cu mai mult sau mai puțin succes la campionatul european de handbal ce are loc chiar în epicentrul insurecției franceze.

Nefiind implicată în nici una din ocupațiile menționate, pe un fundal mai tradițional dar animat de niște diversiuni marca Platon și Open Dialog-ul FSB-ist al Kozlovskăi, R. Moldova solicită recomandări de la UE: noi ce facem cu merele?

Întrebarea nu este doar retorică, căci unele din statele post sovietice au trebuit să plătească pentru opțiunea geopolitică exprimată cu câte o invazie militară din partea partenerului strategic rus .

Ni se răspunde expeditiv și superficial că în conformitate cu recomandarea Comisiei de la Veneția și Rezoluția Parlamentului European e musai să urmărim indicațiile date de Maia și Andrei, care recent s-au făcut trei (+PLDM), adică aceeași gașcă Filat + Lucinschi + Țopii. Lucrurile se întâmplă pe filiera PPE, același PPE care i-a girat consecvent pe Iuri Ivanovici Roșka și pe Filat, fără ca ulterior să aibă dificultăți legat de niște procese de conștiință.

În situația creată cred că este potrivit să insistăm în fața suficienței PPE-ului majoritar în Parlamentul European ca, înainte de toate, raporturile între UE și RM să se mențină pe cărările instituționale, asta însemnând că Parlamentul European ar fi musai să aibă în vedere propriile mecanisme și standarde atunci când adoptă decizii. Bineînțeles, înaltul for poate considera oportun să se țină seama de opinia Chișinăului oficial și de părerea opoziției deopotrivă. Însă nu este de conceput ca în documentele unei instituții de nivelul Parlamentului UE să se regăsească textele scrise de Open Dialog-ul FSB-IST al lui Kozlovska și copiate de către birocrații uniunii.

În acest context, ar fi cazul să avem îndrăzneala de a atrage atenția partenerilor europeni în mod special asupra faptului că Maia Sandu, Andrei Năstase, camarila încropită pe lângă aceștia, Open Dialog-ul Kozlovskăi și eurodeputații care le fac lobby constituie o grupare întreținută de Platon din miliardele furate din băncile moldovenești și din miliardomatul rusesc. Iar aceasta semnifică o caracatiță ale cărei tentacule duc spre FSB și rețelele implicate în organizarea diversiunilor pe teritoriile UE, ale Marii Britanii și alte teritorii adiacente.

Și dacă europenește este corect ca ilegalitățile comise în țările UE să fie pedepsite, inclusiv infracțiunile de spălare a sutelor de miliarde de dolari prin Deutsche Bank, la fel de corect este ca același gen de infracțiuni să fie pedepsite și în R. Moldova. Iar politicienii care apără infractorii sau chiar desfășoară activități finanțate din banii furați ar trebui cel puțin luați la întrebări, nu promovați pe post de sacerdoți cu drept de a emite concluzii în ultimă instanță.

În caz contrar, și noi avem tot dreptul să constatăm un act de inconsecvență flagrantă sau chiar o politică a standardelor duble.

Orice ar fi, într-un concert în care contrastele par să devină tot mai accentuate, noi ne raportăm la Europa standardelor fundamentale la care s-au gândit autorii Uniunii Europene. Pentru că de acolo se trag democrația și bunăstarea europenilor, nu de la Nord Stream. Evident, cu binecuvântarea Planului Marshall, nu neapărat în vecii vecilor, dar pentru o perioadă mai îndelungată de timp decât crede Putin!

 

 

 

Comentarii