Ernest Vardanian a fost eliberat ! Cui i se datorează „milostenia” lui Smirnov ?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

E o mare bucurie mai întâi de toate pentru familia lui Ernest, cei doi copii micuţi, soţia şi părinţii acestuia. După 394 de zile aflate în detenţie, acesta îşi va revedea în sfârşit pereţii propriei case din Tiraspol şi îşi va putea strânge în braţe copiii.

Libertatea lui Vardanian se datorează „de jure” lui Igor Smirnov care a semnat „decretul de graţiere” cu ocazia zilei mondiale a libertăţii presei în condiţiile în care în Transnistria mass media liberă lipseşte eminamente. Ce sau cine l-a făcut pe Smirnov să-şi anunţe „milostenia” ? Autorităţile de la Chişinău ? Puţin probabil. Săptămâna trecută Smirnov s-a năpustit din nou asupra liderilor moldoveni, fiind furios din cauza refuzului premierului Filat de a „vizita oficial Tiraspolul” la invitaţia liderului transnistrean. Empatia lui Smirnov în raport cu mass media liberă ? Sună ilar. Un gest de bunăvoinţă în raport cu Moldova ? Chiar dacă nu e acesta motivul real, „graţierea” poate fi privită şi atare. O monedă de schimb ? În acest caz apare întrebarea ce îşi doreşte la schimb şi din partea cui ? Chişinăului poate fi mai deschis în negocierile privind reluarea traficului feroviar cu mărfuri prin regiunea transnistreană, în care este foarte interesat Tiraspolul (ultimele negocieri pe acest subiect au fost săptămâna trecută, la Bender). După ce Smirnov a intrat în dizgraţia Kremlinului (amintiţi-vă de articolul din Kommersant din 23 aprilie), poate că acesta încearcă să-şi câştige bunăvoinţa Occidentului ? O astfel de variantă nu poate fi exclusă. Presiuni ? E o ipoteză destul de credibilă. Presiuni au fost din toate părţile, inclusiv din partea Rusiei. Menţinerea în detenţie a unui jurnalist este o povară destul de serioasă pentru orice stat, inclusiv pentru un stat nerecunoscut. Mai e ceva. Tot acest teatru de prost gust cu arestarea şi condamnarea „spionilor moldoveni” face parte dintr-o strategie de manipulare pentru a menţine viu mitul „cetăţii asediate”, strategie pe care se menţine la putere Smirnov de 20 de ani. În condiţiile în care Smirnov, în urma presiunilor din partea Moscovei, nu va mai candida la şefia Transnistriei, atunci nici nu mai are nevoie de „asediul cetăţii”. Prin urmare, înainte de a pleca de la cârma regiunii, Smirnov îşi mai spală unele păcate în faţa propriei moralităţi.
Indiferent care ar fi mobilul acestei eliberări, cel mai mult contează faptul că Ernest este în sfârşit la libertate. Ernest, ne bucurăm alături de familia ta şi sper că ne vom revedea în cel mai scurt timp. PS: Prietenii nu te-au uitat aşa cum au făcut-o autorităţile noastre

Comentarii