Dușmanii geopolitici ai Kievului trecuți în revistă

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Toamna lui 2013 va fi ultimul sezon de încadrare a recruţilor în rândurile armatei ucrainene după principiul obligativității generale

Actualul Ministru al Apărării de la Kiev solicită 30 miliarde de hrivne pentru finalizarea reformei militare a ceea ce se vrea „prima armată profesionistă din spațiul postsovietic”, pretext tocmai bun pentru jurnaliștii ucraineni de a trece în revistă eventualele provocări venite de la „vecinii geopolitici”.

În timp ce Polonia, Slovacia, Ungaria şi România sunt membre NATO, doar ultimile două ţări sunt capabile de „pretenții teritoriale semnificative”, consideră semnatarii de la publicația kieveană „Hvilea”.

–  Ungaria este guvernată actualmente de „revanșiștii moderați”, promovând „o politică ce aminteşte de un circ ambulant pentru alegător”. Există totuși anumite garanții că „oficialii de la Bruxelles nu vor permite maghiarilor să-și atace vecinii”.

–  Situaţia cu România este similară:  ea este capabilă cel mult să „țigănească” victorii geopolitice în instanţele de judecată şi să își sporească numărul de cetăţeni apelând la practicile de acces de tip dealer pe teritoriul UE. Visul Bucureștiului de a deveni „lider regional” amintește foarte mult despre mămăliga răsfiartă: deși e gata răsturnată în farfurie, e greu să o mănânci din cauza mirosului improbabil, dar şi a gustului mult mai imposibil.

–  Singurul interes plauzibil manifestat de Ankara în Ucraina rămâne Crimeea, dar pe fundalul „escapadelor politicienilor şi a oficialilor ruși în ajutorarea conaționalilor locali, influenţa turcă în peninsulă rămâne superficială”.

–  Georgia este în așa măsură dependentă de cererea consumatorului ucrainean, încât „a vorbi serios despre posibile atacuri venite de le Tbilisi ar ține de domeniul psihiatriei”. Deşi ultimele tentative de a restrânge importul de produse alimentare ucrainene în regiunea Colhida pun în gardă guvernul de la Kiev.

–  „Republica Moldova este parte integrantă a economiei ucrainene” (citat fidel).

–  Belarusul aşteaptă ca Kievul să obțină mijloace de la Bruxelles pentru a amenaja frontiera comună (esenţa recentelor Acorduri semnate la Kiev).

–  Și Moscova e luată în furci caudine ironice. Or, dincolo de tematica naționalistă de restabilire a măreţiei Imperiului Rus în frontioerele de la 1913-1914, „un segment semnificativ al oamenilor de afaceri ruși este într-atât de interesat de prosperitatea Ucrainei exact în formatul actual, încât nu e cazul să se vorbească serios despre ameninţarea rusă”.

Astfel , „ameninţările reale” în adresa Kievului rămân a fi două în esență:

–  „fundamentalismul islamic” importat de către islamiştii din Turcia.

–  şoviniştii maghiari şi români scăpați din lesa normelor de coexistenţă în Europa.

Prin urmare, existența viitoarei armate profesioniste ucrainene este justificată atâta timp cât va avea la bază un nucleu al veteranilor pacificatori din teatrul de operaţiuni internaționale cu mandat autorizat de ONU.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole