Duminică, 14:00, Academia de Științe, Chișinău. Aici nu e Crimeea!

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Mai multe voci de pe arena internațională au atenționat asupra posibilității ca Moldova să devină următoarea țintă, după Ucraina, a expansionismului Federației Ruse. Printre aceștia se numără comandantul NATO în Europa, Philip Breedlove, președintele Lituaniei, Dalia Gribauskaite, fostul ambasador al SUA în Rusia, Michael McFaul, senatorul John McCain, ambasadorul Ucrainei în R.M., Serghei Pirojkov și alții.

Cum își justifică Federația Rusă intervențiile? De regulă, organizează inițial, cu ajutorul unor agenți infiltrați și al provocatorilor, niște marșuri în susținerea politicii rusești sau a autorităților rusești. Aceste marșuri urmează să devină cât mai violente, ca apoi autoritățile Federației Ruse să acuze statul-victimă că destabilizează situația sau că nu o poate menține sub control, să-și aroge astfel rolul de „pacificator” și să-și justifice intervenția prin apărarea intereselor cetățenilor ruși sau ale vorbitorilor de limbă rusă. Așa s-a procedat deja în multe regiuni ale Sudului și Estului Ucrainei – Harkiv, Donețk, Luhansk, Odesa, Herson ș.a. Cetele de manifestanți pro-ruși, printre care mulți oameni aduși din Rusia, se comportau violent și intrau cu forța în clădirile administrațiilor locale, cerându-le să adopte declarații și să organizeze referendumuri secesioniste.

De ce Rusia încă până acum nu a preluat controlul asupra acelor regiuni? Din două motive. Primul: populația ucraineană a ieșit în stradă, organizând manifestații de solidaritate națională și împotriva agresiunii rusești, mult mai numeroase decât cele incitate de Federația Rusă. Marșurile anti-ruse din Herson, Harkiv sau Dnipropetrovsk au numărat câteva zeci de mii de oameni. Astfel, s-a transmis un semnal clar Federației Ruse: da, ea își poate introduce tancurile în statul vecin, dar astfel ea niciodată nu va mai putea câștiga simpatia oamenilor de acolo. O eventuală invazie rusă în Ucraina continentală ar însemna ruperea legăturilor frățești dintre cele două popoare slave de est (care deja au fost știrbite de-a binelea prin anexarea Crimeii), și înscrierea Federației Ruse în memoria colectivă a poporului ucrainean ca dușmanul numărul unu pentru o perioadă îndelungată de timp. Anume asta este un impediment major în calculul rușilor, care i-a determinat până acum să nu purceadă la invazia Ucrainei continentale.

Și al doilea: structurile ucrainene abilitate cu apărarea statului și a securității – SBU (Securitatea), Procuratura ș.a. au luat măsuri pentru a identifica și reține provocatorii și organizatorii de marșuri violente pro-ruse. Astfel, cu timpul acțiunile acestora s-au rărit și au devenit mai puțin numeroase, iar Federația Rusă nu-și mai poate justifica intervenția militară. Practic, o bună parte a planului său a suferit eșec.

Ce fac, între timp, cei de la conducerea Republicii Moldova? Răspunsul este foarte laconic, dar îngrijorător: Nimic. Speră că pericolul va trece și-i va ocoli, fără să-i atingă. Și asta în contextul multiplelor avertizări din partea oficialilor internaționali, care au o anumită capacitate de prezicere în ce ține de situațiile de conflict. Tactica adoptată de conducerea de la Chișinău este de a tăcea molcom, pentru ca nu cumva să supere Rusia și s-o împingă spre o potențială agresiune. Astfel, ei lansează mereu declarații absurde, umile și lipsite de demnitate, pentru care cetățenilor le este rușine de guvernanții săi, și în același timp întarâtă Federația Rusă să se comporte și mai obraznic. Mai mult ca atât, ei suprima vocea cetățenilor, blocând sau subminând accesul mediatic al celor care se pronunță împotriva expansionismului Federației Ruse. Or, ei nu-și dau seama că Rusia nu o să accepte nicidecum integrarea europeană a Republicii Moldova. Când semnarea Acordului de Asociere și a Acordului de Liber Schimb va deveni iminentă, Rusia își va intensifica din nou eforturile pentru a destabiliza sau chiar dezintegra Republica Moldova. Guvernanții noștri se pare că nu înțeleg că Rusia consideră Parteneriatul Estic sfera sa de influență, și nu lasă un stat de acolo să se apropie de Uniunea Europeană.

Să transmitem, deci, prin marșul nostru, trei mesaje. Primul va fi adresat Federației Ruse. Prezența armatei ruse în Transnistria, dar mai ales o potențială invazie a spațiului de la Vest de Nistru, ar însemna că Rusia va pierde definitiv simpatia cetățenilor Republicii Moldova. Și nu doar a românilor, dar și a ucrainenilor, și chiar a rușilor din aceste teritorii. Căci, oricât de paradoxal ar suna, dar un rus la Chișinău este mai liber decât un rus la Moscova: aici el are dreptul la protest și la libera exprimare, fără pericolul că va fi imediat arestat. Cel de-al doilea mesaj va fi adresat conducerii Republicii Moldova. Le vom spune că ei au ales o reacție greșită, neefectivă și chiar lașă în fața pericolului de agresiune a Federației Ruse. Iar cel de-al treilea mesaj va fi adresat comunității internaționale. Cetățenii Republicii Moldova își văd viitorul în Uniunea Europeană și nu în zona de influentă a Federaței Ruse, și nu sunt categoric de acord ca dreptul lor la autodeterminare să le fie încălcat prin forță armată.

Comentarii

Iulian Gramațki

Iulian Gramațki

Doctorand în economie la Goethe Universität Frankfurt; licențiat în Administrare de Business și Științe Politice la Saint Louis University Madrid; membru al Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale și al Platformei Civice „Acțiunea 2012”. Cunoști...

Ultimele articole