Dosarul 7 aprilie 2009 – adevăr ascuns de incompetenţă

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Au trecut cinci ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009, timp în care Republica Moldova a cunoscut o serie de schimbări. Din păcate, nu toate schimbările care au avut loc sunt în beneficiul populaţiei de rând a ţării, ori unele schimbări care s-au anunţat a fi benefice nu au fost duse până la capăt. Astfel, după cinci ani încă nu avem un verdict oficial referitor la acele evenimente. Se creează impresia că guvernarea de atunci are subiecte cu care şantajează conducerea de acum a ţării, cu scopul de a zădărnici scoaterea la iveală a adevărului. Ori pentru noi, cetăţenii de rând, adevărul încă de atunci este evident.

După ce Partidul Comuniştilor şi-a asigurat 60 de mandata în Parlament în urma alegerilor din 5 aprilie 2009, au apărut suspiciuni că rezultatele acestor alegeri au fost falsificate, iar mai târziu au fost aduse şi probe care confirmau aceste temeri. Şi anume listele cu persoanele decedate care au participat la acel vot, implicarea organizaţiilor de stat în campania electorală în favoarea PCRM, manipularea opiniei publice, etc. Aceste acţiuni şi rezultate au trezit revoltă în rândul cetăţenilor Republicii Moldova, în special a tinerilor, care s-au simţit înşelaţi şi lipsiţi de dreptul de a-şi alege viitorul.

Începând cu 6 aprilie 2009 în reţelele de socializare a fost pe larg răspândit mesajul de apel la protest;

„Zi de doliu naţional. Dacă nu ai votat pentru PCRM, ia o lumânare şi ieşi în stradă! Ne vedem la ora 18:00, la Ştefan cel Mare!”.

Apelul tinerilor a fost unul sincer, lipsit de îndemnuri la dezordini şi violenţă. Mai târziu însă, pe 7 aprilie 2009, le-a fost furat şi acest drept de a protesta paşnic.

Câţiva provocatori instruiţi din timp au schimbat vectorul manifestaţiilor din 6 şi 7 aprilie, spre unul de violenţe şi devastări. Acest lucru a fost confirmat şi de directorul actual al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Mihai Bălan, în cadrul audierilor de joi, 3 aprilie 2014, din Parlament;

Potrivit rapoartelor anuale, evenimentele din 7 aprilie au fost pregătite, iar primele exerciţii pentru acest scenariu au fost atestate încă în 2008. Violenţele din 7 aprilie au fost bine pregătite, iar provocatorii au reuşit să acapareze o parte din protestatarii paşnici şi să îi antreneze în violenţe şi distrugerea edificiilor de stat.”

Cine sunt provocatorii?  De către cine au fost pregătiţi? Care a fost scopul lor final? Cine a iniţiat un asemenea scenariu de provocare? Până azi, după cinci ani de la derularea evenimentelor, încă nu avem răspunsuri la aceste întrebări esenţiale.

Directorul SIS a menţionat doar numele blogger-ului rus Baghirov, cum că el ar figura în prezent într-un dosar penal pe marginea acestui subiect. Până şi evadarea acestuia rămâne încă în mister. Nu se cunoaşte nici până acum circumstanţele în care a fost posibilă ieşirea lui din ţară. Dar care a fost rolul ministrului de interne de atunci, Gheorghe Papuc? A permis sau nu a permis fostul vicecomisar al Capitalei Iacob Gumeniţă, teroarea faţă de tinerii protestatari? Ce ordine a dat sau nu a dat comandantul suprem de atunci Vladimir Voronin? Sunt alte întrebări rămase încă fără de răspuns.

Din păcate, în urma protestelor din aprilie 2009 au fost şi victime. Una din cele mai mediatizate este moartea lui Valeriu Boboc. Inițial, un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne afirmase că tânărul a decedat în urma intoxicației cu un gaz neidentificat, fiind posibil vorba de gazul folosit de poliție pentru împrăștierea manifestanților. Ulterior, s-a emis un comunicat al procuraturii: „Conform rezultatelor autopsiei, leziunile corporale primite, și anume fractura unei coaste, nu se află în legătură cauzală cu cauza morții.”

La numeroasele cereri și demersuri prezentate în perioada 17 aprilie – 8 iunie 2009, cu privire la deshumarea cadavrului lui Valeriu Boboc, avocații familiei Boboc au primit 12 scrisori și ordonanțe de refuz. Ulterior, după atacarea Procuraturii în instanța de judecată, s-a obținut dreptul la această deshumare, precum și la efectuarea expertizei de către un expert internaţional.

Astfel, expertiza internațională a fost condusă de profesorul britanic Derrick John Pounde, expert la Curtea Penală Internațională. Cadavrul lui Valeriu Boboc a fost deshumat pe 14 iunie 2009. Două săptămâni mai târziu, pe 29 iunie 2009, raportul de expertiză internațională a fost finalizat. Potrivit acestuia, decesul lui Valeriu Boboc a survenit anume în rezultatul leziunilor corporale cauzate și nu în urma intoxicației cu un gaz necunoscut, cum s-a spus imediat după producerea tragediei.

Au fost publicate şi imagini video în care se vede cum Valeriu Boboc ar fi fost lovit de angajaţi ai Ministerului Afacerilor Interne.O analiză a acestor imagini de către experţi internaţionali ar face cu siguranţă lumină şi în acest detaliu.

Şi apar noi întrebări; De ce experţii din R. Moldova nu au putut vedea ceea ce este evident pentru experţii internaţionali? Cine se face vinovat de tergiversarea dosarului Valeriu Boboc? Se pare că probe sunt suficiente, iar cineva intenţionat aşteaptă că poate timpul le va lecui pe toate.

Consider că actualul sistem nici pe departe nu îndeplineşte toate sarcinile posibile pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009. Avem această situaţie în primul rând din cauza incompetenţei actualilor funcţionari, promovaţi de guvernare, precum şi din cauza lipsei de dorinţă de a face public adevărul.

Sunt sigur că adevărul e cunoscut în rândul deputaţilor de la conducere şi din opoziţie, doar că acele evenimente sunt folosite şi azi pentru speculaţii şi şantaj.

Cred că cinci ani e un termen prea lung pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009.  E timpul ca organele competente să facă publice probele şi  răspunsurile la întrebările enumărate mai sus.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii