Președintele Dodon e puternic.

Are împuterniciri tot mai puține, dar se crede tot mai mare și tare, tunînd și fulgerînd contra tuturor unioniștilor români, dar decorîndu-i, în mod constant, pe toți unioniștii ruși.

—Asta cum de înțeles?–mă întreabă un om.

—E simplu, zic. Ce-i de înțeles aici? Cei decorați sunt de teapa lui, sunt copia fidelă a lui, ideologul țarului rus Putin, delegat în gubernie.

Dodon se mai crede ortac din banda lui Lenin, în 1917.

El însă crede în socialismul liderului din mausoleu pentru că această „credință” aduce voturi, deloc puține, în Basarabia.

Așa au  procedat toți politrucii de pînă la 1989 și după.

Dodon n-are cum să fie o excepție, atîta timp cît Moscova l-a ales și i-a pus la dispoziție tot arsenalul necesar pentru a nu permite europenizarea teritoriului dintre Nistru și Prut, pentru a-l ține în raza de influență a Rusiei încă un veac.

Cel puțin un veac.

Tocmai de aia președintele Igor Dodon  acceptă cu bucurie demisia miniștrilor proeuropeni, dar nu acceptă noile înaintări de membri ai Guvernului.

Acum două zile exact așa s-a și întîmplat.

Dodon a acceptat, surîzînd,  demisia ministrului justiției Alexandru Tănase, dar nu se știe dacă va accepta, surîzînd, candidatura Victoriei Iftodi pentru acest post.

Doamna Iftodi (re)vine acum la Minister de la Curtea Constituțională, instituție deloc pe placul președintelui, fiindcă nu i se supune orbește.

Oare o va accepta președintele Dodon pentru aceasta?

Oare va proceda ca și-n alte dăți, respingînd toate candidaturile europenilor?

Și din cauza asta Dodon va fi în martie (re)demis pentru o oră din postul de președinte al semiMoldovei?

Comentarii