Dodon are Martiri în jurul lui!

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Cînd nu scriu, citesc.

Acum ochii mei se cutremură de ce află din cartea-document  „Înviați din Siberii de gheață…”, autorul căreia este protodiaconul și magistrul în teologie Ioan Munteanu.

Cartea, apărută la Kiev, e  despre preoții-mucenici întru Ortodoxie și Christos.

E despre martiriul Basarabiei de sub ocupația sovietică.

E despre GULAG și monștrii comunismului sovietic pe post de prigonitori ai Bisericii Ortodoxe în secolul XX.

Represiuni, exil, ucideri, detenție, muncă forțată, torturi cumplite, condamnări la moarte și asasinări nemaintîlnite-n istoria umanității—iată ce găsim în cartea menționată, care ar fi bine să o poată citi și președintele Republicii Moldova de Azi, Igor Dodon.

Doi dintre preoții măcelăriți de comuniștii sovietici sunt din actualul raion Călărași, unul dintre ei fiind chiar din satul președintelui.

Din Sadova.

Poate îi este chiar rudă.

Iată–i pe rînd.

„Eustatie Chiriță, preot din satul Pitușca, raionul Călărași.

A plătit cu viața o faptă curajoasă. La 31 iulie 1941 „dictatorul roșu” adresase tuturor celor ce urmau să se evacueze în fața „înaintării inamicului” (se are în vedere armatele române–protodiacon I.M.), ordinul de a pustii totul în urmă, aplicînd tactica pămîntului pîrjolit. În acele zile a căzut pradă flăcărilor un mare număr de biserici, printre care și Catedrala din Chișinău, incendiată de „zeloșii executanți ai poruncii celui mai mare geniu din toate timpurile„.

Deci se zvonise și în satul Pitușca precum că  „președintele” local intenționa să arunce în aer biserica și „să plece cu rușii”.

Preotul Eustatie Chiriță a aflat și a chemat în ajutor satul Pitușca. Au venit cu mic și mare, tineri și bătrîni, toți hotărîți să-și apere biserica „numai cu pieptul gol și cu sufletele.”

După dejucarea acestei intenții a doua zi au fost ridicați de la casele lor vreo 12 gospodari, printre care și Părintele Eustatie Chiriță.

Dintre ei doar el a fost „tras deoparte și răpus cu un glonte de pistol, pe marginea unui drum de țară.

A fost găsit cu trei degete ale mîinii drepte înmănuncheate pentru închinare cu semnul Sfintei Cruci.

Dacă aceste fapte de sfîntă mucenicie s-ar fi săvîrșit  în Armenia Părintele ar fi fost canonizat de rînd cu acel milion și jumătate de creștini armeni, batjocoriți și uciși mișelește de N.K.V.D.-ul sovietic.

La noi însă Președintele Dodon uită să-l decoreze post-mortem cu Ordinul Republicii pe Preotul-Martir Eustatie Chiriță, iar Mitropolia Moldovei nici nu se gîndește măcar să-l includă în lista pentru canonizare, de frică să nu supere cumva Rusia, în calitate de succesoare de drept a fostei Uniuni Sovietice.

În calitate de vinovat, adică de prigonitor  feroce al Ortodoxiei din secolul XX.

Iată și cel de-al doilea preot călărășean, de astă dată consătean, dacă nu rudă de-a președintelui Igor Dodon.

Dacă nu a botezat pe cineva din neamul Dodonilor sadoveni.

„Victor Chicu, preot din satul Sadova, raionul Călărași.

Născut la 8 septembrie 1901 în satul Lozova, raionul Strășeni. A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău  și Facultatea de Teologie din Iași.

În 1940 se refugiază în România. Este numit preot la Giurgiu. Mai tîrziu se reîntoarce în Basarabia(fratele său, tot preot, Ștefan Chicu, rămîne în România) și este numit preot în satul Sadova, Călărași.

Nu s-a dezis de haina preoțească niciodată.

A rezistat multor presiuni politice care se făceau asupra lui din partea cîrmuitorilor sovietici.

Cînd a fost anunțat despre închiderea bisericii a rostit un „Nu” categoric, apoi a adăugat: „Biserica la care slujesc o veți putea închide numai după ce mă veți scoate din ea cu picioarele înainte!”.

La 1944 era unicul preot în toată plasa Călărași.

Peste ani fiica sa, Larisa Mahu, avea să mărturisească în cartea închinată tatălui(„Pe urmele celui plecat”–București, 1995) următoarele: „Va fi calomniat, va fi pus la perete, va cunoaște frigul beciurilor N.K.V.D.-ului, va simți țeava revolverului pe sub coaste, ca să se lepede de credința sa, dar el le va înghiți pe toate…”.

Preotul Victor Chicu a luptat pe viață și pe moarte pentru a păstra Biserica din Sadova. La bătrînețe a fost în mai multe rînduri „călcat de bande de hoți”, care l-au prădat și l-au schilodit, ” luîndu-i nu numai puțina avere agonisită, ci și zilele!”.

Preotul Victor Chicu se stinge din viață în 1991 și este îngropat în ograda bisericii din Sadova.”

Satul de baștină al actualului președinte al Republicii Moldova, domnul Igor Dodon.

Președinte care uită și pe acest Preot să-l decoreze post-mortem cu Ordinul Republicii, iar Mitropolia Moldovei, ca și-n cazul Preotului-Mucenic  Eustatie Chiriță,  nu se gîndește să-l includă în lista pentru canonizare, de frică să nu supere cumva Rusia, în calitate de succesoare de drept a fostei Uniuni Sovietice.

În ce stat nedemn trăim, oameni buni?

Cît ne vom mai pupa cu succesorii statelor-criminale, batjocorind Memoria și Jertfa sutelor de mii de basarabeni schilodiți și omorîți de mai-marii Uniunii Sovietice?

Unele date istorice spun că ar fi fost între 300.000 și 1.000 000 de basarabeni deportați în Siberiile de gheață ori uciși în chiar bisericile, catedralele, casele lor, fără Milă!

Și noi ce facem?

Ne îmbrățișăm în continuare cu rușii?

Uitînd să-i înviem printr-un Cuvînt???

 

Comentarii

Traian Vasilcău

Traian Vasilcău

traianus, tot el Traian VASILCĂU minicatastif de autor: sunt aproape strămoș: am un car de ani, poeţii aşa de mult nu trăiesc. ador Libertatea, fug cît pot de lichele, dar dau mai tot timpul de fraţii lor: de minciunoşi, agresori, pîrîtori şi h...

Ultimele articole