Diversiunea Roșka-2. Sandu și Năstase implementează planul lui Platon de blocare a vectorului european.

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Constatarea faptului că în R. Moldova încă nici un partid nu este capabil să obțină susținerea majorității alegătorilor și că, pe cale de consecință, o majoritate parlamentară nu este posibilă decât cu sprijinul unei coaliții de forțe politice, are deja valoare de axiomă.

De unde rezultă, în mod firesc, că orice partid care accede în Parlament cu un scor apreciabil trebuie să fie pregătit să participe la o alianță aptă să-și asume guvernarea. A anunța cu titlu de principiu ab initio că te instalezi în opoziție dacă nu ai majoritatea mandatelor în legislativ înseamnă, de fapt, a fi împotriva sensului politicii și poate fi explicat numai în logica scenariilor obscure.

Rezultatele alegerilor din 24 februarie și reacțiile ulterioare ale liderilor politici confirmă această teză și nu ne rămâne decât să modelăm scenariile probabile prin care s-ar putea evita alegerile anticipate, dar și să emitem judecăți privind comportamentul partidelor parlamentare.

D.p.v. matematic, dacă ne raportăm doar la partide, sunt valabile următoarele formule de majorități: PD + ACUM, PSRM + ACUM, PD + PSRM.

În opinia mea, primul criteriu care ar trebui să delimiteze o majoritate este cel al orientării geopolitice. Din această perspectivă, opțiunea pentru vectorul proeuropean ar face ca o alianță PD + ACUM să pară cât se poate de naturală, în special pentru că este unica posibilă. În condiții normale, așteptările electoratului proeuropean și contextul în care se află R. Moldova ar trebui să învingă animozitățile personale și frustrările conjuncturale.

Constituirea anterior a trei coaliții AIE demonstrează că așa ceva este posibil. Se știa și atunci că liderii partidelor proeuropene nu erau aduși din mănăstiri și că existau între ei adversități ce îi țineau pe baricade, însă a existat și rațiune pentru a se ajunge la un acord. În treacăt fie spus, în pofida tuturor problemelor, AIE-urile și-au realizat finalitatea punând RM pe un drum mult mai bun decât ceea ce reprezenta alternativa la acea dată.

Astăzi suntem într-o situație asemănătoare, doar că datele în ceea ce privește protagoniștii sunt puțin diferite. Avem un PD care pledează pentru o majoritate proeuropeană și Blocul ACUM care refuză categoric orice relație cu PD.

În această ordine de gândire, faptul că alianța PD + ACUM este singura alianță proeuropeană posibilă între partide face ca refuzul Maiei Sandu și al lui Andei Năstase să micșoreze șansele la formarea unei majorități parlamentare și învestirii unui guvern proeuropean. Este un lucru extrem de grav și ne îndreptățește să emitem judecăți privind motivele unui asemenea comportament.

Căci, din punctul meu de vedere, e nevoie să existe o motivație extrem de puternică pentru a avea îndrăzneala să refuzi guvernarea și să te încăpățânezi să duci R. Moldova pe o traiectorie împânzită cu riscuri imense.

Mesajele pe care le-au dat liderii și oamenii din jurul Blocului ACUM imediat după anunțarea rezultatelor vizează două direcții și se înscriu într-o singură logică. Astfel, unii vor alegeri anticipate, alții vor alianță cu PSRM-ul lui Dodon.

Scenariul unei coaliții PSRM + ACUM nu pare atât de neverosibil după ce A.Năstase a declarat că nu ascultă de sfaturile partenerilor europeni și americani, dar mai ales de sfaturile fraților români (Ludovic Orban, ai auzit?!), iar I. Dodon a declarat că este pregătit să negocieze cu Blocul ACUM, dacă liderii acestuia vor renunța la orgolii.

În condițiile în care pentru M. Sandu și A. Năstase nu orgoliile sunt problema, relația PSRM + ACUM arată uimitor doar în aparență, deși amintește de relația V. Voronin + Iu. Roșca, un fel de alianță ”Iuda 2” care presupune și un preț politic exorbitant.

Mariajul fie și ocazional dintre PSRM + ACUM este realizabil în măsura în care este realizabilă miza ce a constituit obiectul întregului efort făcut ani la rând de către cei din Blocul PAS-DA, anume salvarea de la pușcărie a trio-ului Platon-Țopa-Filat, dar și în măsura în care este realizabil scopul Moscovei de a destabiliza R. Moldova și de a revitaliza un focar de conflict util în context regiunal manevrându-l pe Dodon.

Brigada Platon-Filat-Țopa este capabilă să sacrifice pe oricine și să plătească orice preț pentru a scăpa de închisoare, mai ales că planul inițial și declarat al lui Platon a fost în realitate diversiunea Moscovei în vederea provocării unor tulburări politice în R. Moldova. Rămâne de urmărit în ce măsură este dispus Dodon să se lase sacrificat.

Este la vedere că o guvernare sau o coaliție conjuncturală și provizorie PSRM +ACUM ar fi catastrofală pentru R. Moldova, căci va fi una dominată de Dodon în calitate de agent al intereselor rusești și de agentura rusă care domină în interiorul Blocului ACUM.

Opțiunea altei aripi din ACUM o constituie alegerile anticipate. Încercarea de a provoca un nou scrutin denotă lipsa capacității de a concepe și de a defini scopuri politice, fie și sumare, în condițiile în care planul de a ajuta patronii fugari sau aflați după gratii a eșuat. Este limpede că alte eventuale alegeri nu vor aduce nimic bun pentru ACUM, dimpotrivă, este mai probabil că vor pierde procente serioase. Dar procentele în plus sau în minus nu mai contează în situația în care oricum nu sunt suficiente, contează o criză în plus.

E cazul, totuși, să insistăm asupra faptului că dizolvarea Parlamentului reprezintă o sancțiune aplicată forului suprem pentru lipsa de capacitate de a evita blocaje și o măsură în vederea deschiderii spre o altă configurație a legislativului care ar permite formarea majorității și susținerea noului guvern. Prin urmare, reprezintă cea din urmă și indezirabilă soluție, orice altă rezolvare care evită alegerile anticipate având prioritate.

În vederea mascării intențiilor reale, acumiștii au lansat ideea cum că ar fi valabilă și o alianță PD + PSRM. Este cert că nu e cea mai fericită rezolvare dat fiind că asta ar însemna ca PD-ul să facă concesii PSRM-ului atât politice, cât și în ceea ce privește funcțiile cheie în stat. Având în vedere forța PD-ului, șanse ca acesta să țină lucrurile în frâu există, însă în mod cert parcursul european al R. Moldova și cetățenii vor avea de suferit.

Așa dar, în partea care ține de atitudinea Blocului ACUM, avem la dispoziție patru scenarii din care trei sunt nocive pentru parcursul european al R. Moldova și pentru cetățeni, unul singur fiind benefic. E, Maia Sandu și Năstase marșează exact pe cele nocive. Să fie din întâmplare? Nu cred.

 

Comentarii