Discursul urii, skinhezii şi „şoimii negri”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Presiunea imigraţiei, plus discursurile patriotarde provoacă apariţia ideologiilor şi mişcărilor naţionaliste şi neo-naziste în Federaţia Rusă. Am mai scris la acest subiect aici „Rusia şi migrantofobia” şi aici „Rusia: primele pogromuri xenofobe”. Pentru ruşii care împărtăşesc viziuni naţionaliste nu contează statutul de cetăţean al persoanei şi cultura lingvistică a acesteia, ci apartenenţa etnică. Cei de tip slav, sunt ruşi; cei de tip neslav, sunt „ciurki” («чурки»), ceea ce în rusă înseamnă „o bucată de buştean”, iar în limbaj discriminator semnifică “om de calitate inferioară”, o etichetă mai ales atribuită popoarelor caucaziene şi celor din Asia Mijlocie. Dar nu numai lor; treptat “ciurki” încep să fie numiţi şi cetăţenii Federaţiei Ruse de altă etnie[i]. Sunt promovate mesaje şi idei xenofobe care trasează linii de diferenţiere etno-rasială între ruşi şi oricare altă etnie din vecinătate.

Iată, de exemplu, un pasaj dintr-un articol publicat încă în 1994 într-o revistă rusească, în care este apologizată superioritatea poporului rus în raport cu alte etnii: „Ruşii şi cecenii, ruşii şi azerii, ruşii şi georgienii, ruşii şi uzbecii, ruşii şi arabii, ruşii şi negrii – sunt naţiuni absolut necomplementare (adică incompatibile). Aceasta înseamnă că interesele noastre mereu vor fi diametral opuse, iar orice apropiere la o distanţa mai mică de o împuşcătură de pistol va fi interpretată drept provocare”[ii]. Într-un alt text naţionalist, care proclamă utilitatea xenofobiei, întitulat „Este oare xenofobia un lucru rău?” („Так ли плоха ксенофобия?”), autorul acestuia justifică necesitatea unei atitudini xenofobe a ruşilor faţă de străini prin următoarele raţionamente: „Într-adevăr, de ce nu ar trebui să fim precauţi faţă de străini? Ce am văzut noi de la mongoli? Toţi îşi amintesc rezultatul – Bătălia de la Kulikovo. De la suedezi? – Bătălia de la Poltava. De la francezi? – Bătălia de la Borodino. De la germani? – Două războaie mondiale. De la englezi? – Războiul Crimeii. De la turci? – O listă neagră de războaie ruso-turce. Unde dar să găsim fundamente pentru atitudine nexenofobă?”[iii].

Retorica naţionalistă abundentă creează un climat general de anxietate, intoleranţă şi ură interetnică pe întreg cuprinsul ţării. Mass-media preia cu uşurinţă tezele de bază ale mesajelor xenofobe, contribuind în aşa fel la diseminarea ideilor etniciste în rândul tuturor segmentelor populaţiei şi la propagarea violenţei şi a intoleranţei etnice[iv] [Волянская и др., 2004]. La modul direct, este vorba despre proferarea urii identitare în societate. Un studiu publicat în 2004 a estimat că în Rusia circa 40% din periodicele media conţin mesaje şi texte ce instigă la xenofobie şi intoleranţă[v]. Iar specialiştii conflictologi reclamă pericolul care izvorăşte din mediatizarea conflictelor identitare, modul în care sunt neglijate normele deontologice şi criteriile teoriei conflictelor de care ar trebui să se ghideze jurnaliştii. În opinia experţilor, în anumite situaţii mass-media poate fi o unealtă de stimulare şi chiar de generare a conflictelor, pentru că mass-media formează opinia publică, iar indivizii şi grupurile de indivizi se orientează în aprecierile lor după opinia majorităţii [Мельников, 2006]. Autorităţile încearcă să ţină sub control avalanşa de mesaje xenobobe distribuite prin diferite media, au fost întocmite liste consistente cu materiale considerate extremiste şi interzise[vi]. Numai citirea titlurilor acestor materiale ne arată cât se poate de evident gradientul urii şi intoleranţei identitare care se propagă în societate.

Nu este surprinzător că, inclusiv din cauza mediatizării unor astfel de idei, anxietatea faţă de prezenţa imigranţilor se află într-o creştere procentuală vădită, de la un an la altul. În lucrarea sociologului rus Lev Gudkov, „Ideologema duşmanului” („Идеологема врага”), autorul face paralele clare între gradul de frustrare a societăţii în Rusia şi receptivitatea sporită a acesteia la retorica şovinistă şi xenofobă din partea mass-media şi a politicienilor. Discursul urii are proprietatea să contamineze.  Dacă la începutul anilor 1990 sloganul şovin „Rusia pentru ruşi!” încă mai trezea, potrivit sondajelor, un sentiment de jenă la majoritatea respondenţilor, peste zece ani situaţia s-a schimbat în mod cardinal. La începutul anilor 2000, circa 60-65% din populaţie a declarat că susţine într-un mod sau altul respectivul apel şi doar 25% şi-au exprimat dezacordul total [Гудков, 2004, p. 557].

Cifrele şi datele sociologice reflectă evoluţia realităţilor şi percepţiilor din societatea rusă cu privire la imigraţie, naţionalism şi relaţii interetnice. Potrivit unui sondaj realizat în Federaţia Rusă în 2006, de Institutul Independent de Comunicativistică, s-a înregistrat o sporire a gradului de agresivitate al populaţiei; circa 40% din respondenţi susţineau că manifestă sentimente agresive. Şi dacă în anul 2000, când sociologii au început să măsoare gradul agresivităţii în societate, agresivitatea era orientată către „bogătaşi”, în prezent, arată studiul, ea este orientată spre „străini”, spre migranţii caucazieni în mod special[vii].

În august 2011, 52% dintre ruşi considerau că viziunile şi sentimentele naţionaliste devin tot mai influente în Rusia. Iar 44% dintre respondenţi consideră că atitudinea xenofobă faţă de imigranţi e cauzată de comportamentul sfidător al acestora din urmă[viii]. În pofida faptului că din 2008 în şcolile din Moscova şi Sankt-Peterburg se ţin lecţii privind toleranţa, datele sociologie din 2011 au arătat că nivelul de xenofobie în rândul elevilor creşte neîncetat. A fost înregistrat şi fenomenul “exodului” copiilor ruşilor din şcolile unde numărul copiilor-migranţi depăşeşte 15% din totalul elevilor[ix].

Influenţaţi de retorica urii şi de propaganda ultranaţionalistă, numeroşi tineri ruşi se înrolează în aşa grupări extremiste cum ar fi skinhezii, a căror ideologie cheamă în mod expres la violenţă fizică împotriva străinilor etno-rasial. Potrivit unor estimări din 2005, numărul skinhezilor din Rusia depăşise cifra de 50.000; unii autori susţin că în Rusia există aproape tot atâţia skinhezi câţi în toate celelalte ţări ale lumii luate împreună[x]. Numărul mare de skinhezi corelează cu un număr înalt de acte de violenţă şi crime pe motiv de ură identitară. În 2008, de exemplu, au fost înregistrate nu mai puţin de 293 de crime, inclusiv 122 de omoruri pe motiv de ură identitară, înfăptuite de ultranaţionalişti. În 2009, numărul crimelor pe motiv de ură identitară crescuse cu 19% şi continuă să fie în creştere [Топалов, 2012, p. 4238].

Orice acţiune trezeşte reacţiune. În prezent, unele diaspore ale migranţilor din Federaţia Rusă şi-au creat brigăzi de intervenţie al căror rol este asigurarea protecţiei etnicilor în faţa ameninţărilor de ordin identitar care vin din partea majorităţii ruse şi mai ales din partea skinhezilor. De exemplu, în cadrul diasporei azerilor din Moscova funcţionează organizaţia naţionalistă „Şoimii negri” („”Черные ястребы), membri ai căreia sunt tineri azeri care manifestă un comportament şovin în raport cu alte etnii. În 2008, câţiva tineri din organizaţia „Şoimii negri” au atacat într-un metrou doi studenţi ruşi, pe care i-au bătut cu cruzime strigând: „Ruşii sunt porci! Ruşii trebuie omorâţi!”. În ultimii ani cazuri de acest fel sunt tot mai multe, odată cu creşeterea ponderii numerice a migranţilor [Платонов, 2011, p. 281-282]. Aceştia sunt organizaţi atât de bine, încât au puterea să atace şi grupuri de cursanţi ai poliţiei moscovite[xi]; sau chiar să opună rezistenţă trupelor cu destinaţie specială ale poliţiei, OMON[xii]. În Rusia în plan de relaţii identitare s-a format un cerc vicios: naţionalismul rusesc trezeşte reacţii de apărare în rândul migranţilor, iar acţiunile sfidătoare ale migranţilor trezesc reacţii şovine în rândul societăţii ruseşti.

Pe acest fundal de conflicte identitare, puterea cu greu reuşeşte să mimeze o aparentă coexistenţă paşnică a etniilor. Se întreprind şi unele acţiuni mai concrete de ameliorare a situaţiei. Una din măsurile autorităţilor este reducerea numărului de migranţi ilegali în regiuni, prin identificarea şi expulzarea acestora din ţară; în 2013, în Rusia se aflau estimativ circa 10 mln. de migranţi ilegali[xiii]. Aceasta de fapt e o jumătate de măsură, fiindcă Rusia are nevoie de aceşti migranţi (din lipsa propriilor forţe de muncă) şi golul creat de expulzarea unora va fi completat de venirea altora. E şi pe această dimensiune un cerc vicios: prezenţa masivă a migranţilor creează tensiune identitară şi xenofobie în societate, însă lipsa acestora poate lăsa Federaţia Rusă în incapacitate funcţională şi va produce o criză socio-economică profundă. Acest gen de probleme sunt un tribut plătit discordanţei dintre teritoriile imense şi demografia şubredă a statului rusesc (aşa cum ţările europene, populate de imigranţii africani şi musulmani, plătesc tribut trecutului lor colonial). Discursul urii în Rusia a ieşit de sub controlul instituţional sau mediatic şi dacă nu va exista o amortizare a acestuia în plan politic şi social, ura va provoca numeroase pogromuri etnice, iar pogromurile la rândul lor vor pune sub un mare semn de întrebare integritatea acestui stat.   

(Fragment din cartea la care lucrez, despre conflictele identitare).

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune


[i]Inside Russia’s Racism Problem // http://content.time.com/time/nation/article/0,8599,1304096,00.html#ixzz2hE23pFMq

[ii]Абсолютная идея нашего будущего //Лысенко И. Молодая гвардия, 1994, № 9, с. 25.

[iii]Так ли плоха ксенофобия?// Владимир Берест. «Академия Тринитаризма», М., Эл. № 77-6567, публ.13052. 06.03.2006 / http://www.trinitas.ru/rus/doc/0012/001b/00120491.htm

[iv]Российская пресса в поликультурном обществе: толерантность и мультикультурализм  как ориентиры профессионального поведения // Материалы исследований и научно-практической конференции. Москва 2002.http://www.inguk.org/p-bib-multi.html

[v]Российские СМИ в поле толерантности/интолерантности // 2004. http://www.tolerance.ru/student/

[vi]Федеральный список экстремистских материалов // BezFormata.Ru. 10.04.2013 / http://grozniy.bezformata.ru/listnews/federalnij-spisok-ekstremistskih/10799004/

[vii]Раздраженная Россия // Шевелева А. BBCRussian.com. 14 noiembrie, 2006 / http://news.bbc.co.uk/hi/russian/russia/newsid_6147000/6147164.stm

[viii]Левада-центр: число россиян, враждебно относящихся к приезжим, увеличилось с 41% до 46% // http://gazeta.ru/news/lenta/2011/09/06/n_1997257.shtml

[ix]Школа, плохо говорящая по-русски. Миграция существенным образом меняет картинку столичного образования // Елена Герасимова. Независимая газета. 2011-08-10 / http://www.ng.ru/education/2011-08-10/7_migration.html

[x]В России скинхедов столько, сколько во всех других странах, вместе взятых // http://www.a-n-g-e-l.info/index-1697.htm. 18.04.2005

[xi]В Москве выходцы с Северного Кавказа подрались с курсантами полиции // http://lenta.ru/news/2012/07/12/row/

[xii]«Европейская» Манежка. Очередная драка с футбольными фанатами спровоцировала исход чеченских студентов из Москвы // Максим Мартемьянов. «Русский репортер» №24 (253). 21 июн 2012 / http://expert.ru/russian_reporter/2012/24/evropejskayamanezhka/

[xiii]В регионах России начинается охота на нелегальных трудовых мигрантов // 12 августа 2013 г. / http://konan-vesti.blogspot.com/2013/08/blog-post_8978.html

 

Comentarii

Dorian Furtună

Dorian Furtună

Etolog, Doctor în Biologie; cercetări în domeniul Etologiei sociale (fundamentele biologice ale comportamentului social şi politic). Interesul ştiinţific: conflictele identitare, agresivitatea socială, ierarhiile, instinctele sociale, antropogeneza, ...

Ultimele articole