În urmă cu o săptămână, în urma dialogului purtat la Bucureşti, cu ministrul european al Apărării, din Republica Moldova, tenacele conaţional Vitalie Marinuţa, un grup de jurnalişti, reprezentând Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, în frunte cu preşedintele acesteia, Doru Dinu Glăvan, a poposit, pe 12 octombrie, la reşedinţa conducerii admirabilei armate, dintre Prut şi Nistru.

Cu acest prilej, europeanul Vitalie Marinuţa l-a decorat pe veteranul Dumitru Amariei – a se vedea imaginea inserată – , pentru meritele sale deosebite, despre care am optat să reproduc gândurile celui mai bun ofiţer de relaţii publice, de la Chişinău, sora mea de sânge, limbă şi credinţă strămoşească, inconfundabila, echilibrata şi cu judecata dreaptă, a evenimentelor publice, conaţionala Diana Grădinaru:

Diana Grădinaru a fost distinsă cu o diplomă specială, pentru abilităţile sale excepţionale, de comunicare modernă, de preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti, din România, Doru Dinu Glăvan.

__________________________________________________

Luna octombrie l-a adus la Chişinău pe Dumitru Amariei, comandor, în rezervă, în Armata României, omul care făcut istorie în presa militară a Republicii Moldova, în primăvara anului 1992, fiind şi oşteanul care a fondat „Oastea Moldovei”.

Acum 21 de ani, Dumitru Amariei sosea la Chişinău, înarmat cu o experienţă notabilă şi cu dorinţa, lipsită de orice echivoc, de a forma o echipă redacţională care să genereze, profesional, ştiri şi informaţii despre oameni.

Scrise, din inimă, pentru compatrioţii noştri.

A fost îndrăgit pe loc.

Graţie firii sale blânde, prietenoase şi-a câştigat, pentru totdeauna, admiraţia celor care au avut privilegiul de a lucra cu el, pentru energia sa debordantă şi inepuizabilă, pentru spiritul lui organizatoric desăvîrşit şi pentru talentul înnăscut de a-i învăţa pe alţii.

Noi, cei care am venit la „Oaste” – aici fiind vorba de publicaţia OASTEA MOLDOVEI, portavocea Armatei Naţionale a Republicii Moldova – l-am cunoscut ulterior.

Fie din relatări ale colegilor, cu un stagiu mai mare, în armata noastră, fie din interviurile pe care ni le acorda, cu anumite ocazii.

Iată de ce ştirea că nea Mitică vine, în sfârşit, la Chişinău, în cadrul delegaţiei Uniunii Ziariştilor Profesionişti Români, ne-a bucurat mult.

Pe lîngă profesionalismul vizibil, în textele sale scrise, de-a lungul anilor, am descoperit un om dintr-o bucată!

Care ne-a emoţionat pe noi toţi, cei care astăzi reprezentăm presa militară.

A răsfoit, cu drag, revista „Oastea Moldovei”, a vorbit scurt, milităreşte, despre trecut şi ce a însemnat, pentru tânăra Armată Naţională, o publicaţie unde să se regăsească fiecare oştean al ţării.

Noi?

La rândul nostru, i-am plătit tributul de recunoştinţă, împletit cu admiraţie, dragoste şi apreciere, a celor mulţi, care i-am urmat visul şi i-am continuat munca, timizi la început, dar din ce în ce mai încrezători în puterile noastre, încercând să ne ridicăm şi să rămânem permanent la nivelul aşteptărilor sale.

Ministrul Apărării, Vitalie Marinuţa, i-a înmânat, cu această ocazie, medalia „Pentru consolidarea frăţiei de arme”.

O distincţie care l-a aşteptat, ca şi noi, de multă vreme!

Sperăm să o poarte cu mândrie, pe reverul hainelor civile sau a celor militare, pentru că simbolizează preţuirea noastră, a celor ce servesc Armata Naţională a Republicii Moldova!

Comentarii