Despre finanțarea „societății civile”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

finantare

Puțini sunt cei care nu au auzit de Soros sau alți „filantropi”. De la independență până acum, urmărim un val de granturi, finanțări şi alte „ajutoare”. Dar care e scopul lor?

Să încercăm a le dezghioca.

În general, avem trei situații: jertfă, sponsorizare şi finanțare.

Jertfa, un termen creştin, semnifică o donație pentru un nevoiaş sau pentru cineva aflat într-o situație dificilă. Cel mai des se face anonim, autorul nu urmăreşte scopul de a fi divulgat.

Sponsorizarea este o acțiune prin care o persoană (sau un grup de persoane) oferă o donație condiționată de popularizarea acestui act. În limbaj de marketing, aceasta este o investiție în imagine – PR.

Undeva la mijloc între acestea două se află termenii de binefacere şi caritate, care pot fi sinonime de sens cu unul din termenii de mai sus, în dependență de (ne)dorința celor ce oferă ajutor de a fi aflați.

Finanțarea, dacă ne referim la oferirea de granturi către „societatea civilă”, este cu totul alt fenomen.

Aici nu e nici jertfă, căci nu se face necondiționat, dar nici sponsorizare – căci finanțatorii rămân cel mai des anonimi  şi urmăresc altceva decât promovarea propriei imagini. Atunci ce este?

Răspunsul este însăşi în condiția de a oferi finanțare pentru careva organizații.

Finanțarea se face pentru anumite proiecte. Modul de implementare a proiectului este dictat de finanțator, o organizație poate deveni beneficiar doar dacă se angajează să respecte cu strictețe condițiile finanțatorului. Rezultă că finanțatorii nu sunt sponsori, ci angajatori, iar organizațiile „civile” sunt doar executanți. Raportul dintre aceste două entități se reduce strict la plasarea ofertei de către primii şi îndeplinirea ei de către cei din urmă.

Prima concluzie este evidentă: organizațiile ce activează din finanțări străine nu se bazează pe necesitățile reale ale societății pe care pretind a o reprezenta, ci pe intențiile finanțatorilor. O altă concluzie este că finanțatorii externi, prin oferta lor de granturi, pot impune care probleme să fie pe ordinea de zi a „societății civile” şi care să nu fie, deci pot dicta direct climatul social.

Finanțările ce ajung la noi în țară vin în cea mai mare parte din occident – de la țări concrete sau structuri cu pretenții internaționale. Mai „investesc” ruşii în tot felul de organizații maldaveniste (deşi nu putem fi siguri dacă o fac cei din Rusia sau grupări de pe la noi), îi vedeți pe reprezentanții lor – au bani şi sunt foarte activi în a polua internetul cu teorii pseudoştiințifice. Să nu confundăm aceste proiecte ideologice, ce vizează populația majoritară

cu unele acțiuni ale Ucrainei, Turciei sau Bulgariei care vizează grupurile etnice minoritare. Pe de altă parte, nu analizăm în acest context acțiunile Rusiei în Transnistria.

Ați auzit de careva proiecte finanțate de chinezi, brazilieni sau japonezi? Nu cred. De ce? Să fie cei din urmă vizați mai puțin omenoşi? Să fie occidentalii mai buni la inimă?

Răspunsul e în altă parte decât calitățile personale ale unor oameni…

„Societatea civilă” de la noi vine în permanență cu tot felul de rapoarte, statistici şi alte date ce nu prea au legătură cu realitatea, deseori o recunosc chiar ei că informația furnizată de ei este „aproximativă”.

Vedem că instrumentul de bază a acestor organizații sunt denaturarea sau inventarea datelor statistice. Impunerea problemelor  şi a priorităților false deja ține de manipulare, aceasta e o artă a războiului. Înseamnă oare asta că occidentul duce un război informațional contra noastră?

De ce ar face-o?

Sunt posibile două explicații: sau aceasta e o formă de investiție în prostia umană, domeniu ce este foarte profitabil financiar, sau implicațiile sunt mult mai profunde şi prin această denaturare a realității occidentul vrea să ne supună, nu doar economic, ci şi spiritual.

Oricare ar fi răspunsul, concluzia este aceeaşi: în scopul asigurării securității informaționale  şi sociale, finanțarea din exterior a organizațiilor nonguvernamentale trebuie interzisă!

În aceeaşi situație se află  şi mass-media – portavoce a aceloraşi interese, sectele şi partidele politice, care au față de careva forțe anonime „principii, valori şi angajamente”. Atât timp cât interesele şi preocupările politice şi sociale vor fi dictate din exterior, atâta timp Republica Moldova va fi un instrument ce nu va lucra în interesul moldovenilor, ci îi va exploata economic.

sursa

Articol publicat în revista „Spada” (nr.10, martie 2012)

Comentarii

Oleg Burcă

Oleg Burcă

Chimist nerealizat, informatician cu vocație pedagogică. Extremist, căci în timpurile vitrege pe care le trăim, orice activitate ce depășește consumul grăunțelor explodate în fața tembelizatorului este extremism. Detest superficialitatea și indif...

Ultimele articole