Despre ce ar trebui să discute Ponta și Leancă cu Barroso?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

După Vilnius, unde nu se va întâmpla nimic, de fapt, va trebui să facem față unui război rece. Acesta poate fi cel mai fericit rezultat în cazul în care UE va fi la înălțimea exigențelor.
Anume despre aceasta trebuie să discute Leancă și Ponta la Bruxelles, căci problema secesionismului și a pericolului izbucnirii unui conflict armat, cu care ne amenință vice premierul Rogozin, participant la războiul pentru independență de partea secesioniștilor, devine realitate posibilă.
Plecarea celor doi la Bruxelles și discuțiile despre poduri mă lasă rece. Acesta nu este subiect de dialog cu oficialii europeni.

O declarație comună Ponta, Leancă, Barroso în problema secesionismului ar aduce un plus de claritate, fiindcă după Vilnius se așteaptă o explozie socială. Aceasta pentru că vor fi publicate acordurile parafate și s-ar putea ca ele să ne alerteze mai ales în ceea ce privește proprietatea noastră strategică funciară – pământul. Vândut rușilor cu bani murdari, precum intenționează să o facă oligarhii puși pe căpătuială, pământul va face obiectul unor revolte generale.

Atât timp cât nu este extirpată pecinginea separatismului, R.Moldova nu-și poate permite să semneze acordurile parafate. Iar UE trebuie să insiste asupra soluționării în Consiliul de Securitate ONU a problemei prezenței militare străine în alte state. Nu Rusia face operă de pionierat în materie de prezență militară străină în teritoriile care nu-i aparțin. Exemplul eliminării secesionismului trebuie să vină de la SUA.

Public mai jos un fragment din cartea ”Înapoi, pe Drumul Mătăsii” care constituie un răspuns la întrebarea : ”Cine-i poate tempera pe ruși”

Corb la corb nu scoate ochii

Începutul înţelepciunii este să spui lucrurilor pe nume.

Pe 30 ianuarie 1992 Republica Populară Chineză a recunoscut Republica Moldova. Multe state ne-au recunoscut independenţa, dar pe la spate ne-au subminat eforturile de consolidare a statului cu metodă, încercând să libanizeze ţara.

La 20 de ani distanţă analizăm faptele chinezilor. Poporul chinez ne-a întins frăţeşte o mână de ajutor. A susţinut integritatea teritorială a Republica Moldova, pronunţându-se pentru respectarea independenţei ei şi eliminarea separatismului ca flagel. De fapt, şi China se confruntă cu această problemă.

Aflându-mă în China, nu am ezitat să-l întreb direct pe unul dintre oficialii, invitaţi la dezbateri, de ce nu este soluţionată problema Taiwanului. Răspunsul a fost sincer:
– Fiindcă nu doresc americanii.

Nu am vrut să incendiez spiritele. Am decis să nu iau cuvântul în dezbateri, fiindcă trebuia să invoc metodele de acţiune a două supraputeri, care au învăţat una de la alta. Se putea să nu fiu înţeles din cauză că puţini cunosc adevărul din prima sursă.

Rusia a preluat practica creării republicilor secesioniste de la SUA. SUA vând armament Taiwanului, parte a Chinei, desprinsă în urma unui cataclism din trupu-i. Comerţul cu arme a fost pretextul unor dispute aprinse între cele două supraputeri economice. Unchiul Sam, însă, îşi vede de treabă mai departe.
SUA controlează strategic trecerea prin strâmtoarea, ce desparte China de Taiwan. Este vorba de Marea Chinei de Sud, periferică Oceanului Pacific. Ea face legătură între cele mai importante strâmtori ale Asiei de Sud Est.

În afară de importanţa strategică, aici se află mari rezerve de petrol. E vorba de 7,7 miliarde de barili, rezerve investigate şi demonstrate. Alte 28 miliarde de barili constituie rezervele estimate.

Ascensiunea Chinei şi decizia sa fermă de a-şi apăra suveranitatea, de a reuni Taiwanul cu patria-mamă, nu este pe placul americanilor. Circa 80 la sută din petrolul importat de chinezi trece prin această strâmtoare care este a Chinei. Desigur, o blocare a rutelor de acces ar paraliza economia Chinei. Guvernul chinez a declarat că protecţia apelor sale teritoriale reprezintă un interes major. Trecerea liniei roşii de către oricine, inclusiv de către americani, ar putea conduce la folosirea forţei. Singura şansă pentru dezamorsarea situaţiei este ca SUA să nu mai susţină Taiwanul, să nu-l recunoască drept stat, să nu-l înarmeze.

Oficiali, care ştiu ce spun, sunt direcţi. „Dacă SUA doreau, China nu avea dureri de cap cu Taiwanul încă din 1950.”

Este adevărat. Iată problema problemelor care trebuie să ne unească, să ne ţină împreună în organismele internaţionale. Căci situaţia e trasă la indigo în Republica Moldova. O analiză atentă asupra modului în care acţionează diplomaţia chineză ne va înarma cu metode noi de contracarare eficientă a secesionismului. Politica ”un stat- două sisteme,” promovată de guvernul chinez, ne-ar salva de posibila agresiune rusească.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Vasile Grozavu

Vasile Grozavu

Spre nenorocul nostru, de 22 de ani ne căznim să aflăm răspuns la întrebarea: ”Și acum încotro?”. Cred că am aflat acest răspuns și cartea mea, ”Înapoi, pe Drumul Mătăsii”, dă un răspuns clar la această întrebare. Eliminarea trădării ca metodă utili...

Ultimele articole