De ce nu este ales preşedintele Republicii Moldova?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.
Viața politică permanent a fost dominată de imprevizibil și necunoscute.

RM nu este o excepție în acest sens, dimpotrivă, este un caz relevant de studiu în ceea ce ține maturizarea clasei politice.
Ori, în ultimii 2-3 ani asistăm la un moment de maturizare, de formare, de cizelare a clasei politice moldovenești. E momentul când se instituționalizează anumite comportamente a elitelor, când ciocnirile politice sunt deja măsurabile, previzibile, dar în primul rând gândite prin prisma intereselor și rezultatelor posibile.
Anul 2009 a adus în RM o nouă etapă în istoria politică. A adus noi actori și noi tehnici de comportament politic. Partidele politice formate în jurul unor lideri, sau grupuri de interese, investesc tot mai mult în domeniul promovării și PR- ului, tacticile politologice au devenit tot mai importante în procesele decizionale ale partidelor politice, iar interacțiunile și fenomenele politice s-au intensificat radical.
Politicienii gândesc fiecare pas politic, fiecare declarație publică. Mass media a suferit schimbări în sensul mediatizării evenimentelor publice, interpretării acestora dar în primul rând – manipulării opiniei publice.
Astfel, alegerea Șefului Statului este un moment foarte și foarte important în calculele politice ale actorilor importanți din RM. Precedentul istoric numit Vladimir Voronin și guvernarea comunistă au introdus o normă neinstituționalizată dar care funcționează la nivelul vieții politice și anume – Președintele RM este privit ca ierarhul superior, ca politicianul Nr. 1 din RM. Desigur acest fapt se datorează anume concentrării puterilor legislative și executive la Preșidenție (în timpul președintelui Voronin). Societatea din RM este una de tip tradiționalistă, predispusă spre dominare, o societate care are nevoie de un stăpân în care se vede salvarea, vede soluționarea tuturor problemelor de ordin personal.
Astfel, funcția de președinte oferă în primul rând un raiting în creștere, un procent avansat de credibilitate și desigur mai puțină responsabilitate executivă. Funcția de președinte oferă stabilitate și creștere pentru un partid pe o perioadă de cel puțin 8 ani.
Trecând la exemplificare și analiza empirică putem deduce câteva momente importante.
PCRM-ul nu are numărul necesar de voturi pentru a alege președintele, aceștia fiind în opoziție parlamentară față de AIE și AIE 2. Pierderea funcțiilor cheie, resurselor administrative duc în cădere liberă PCRM-ul. Așa cum cetățenii RM sunt devotați unui singur partid și anume „Partidului Puterii”, acest fapt duce la migrări masive de la PCRM spre unele partide AIE. PCRM-ul pierde lent terenul, un președinte ales, 4 ani de opoziție, ar duce și mai mult la scăderea raitingului PCRM. Tocmai acesta este motivul ce reține PCRM să dea votul pentru un candidat AIE la funcția de Președinte al RM.
PLDM – ul. Liderul acestuia, Vlad Filat, deține funcția de prim-ministru, votul de încredere fiind acordat de partidele AIE. În această postură, premierul își permite o creștere a raitingului în baza unor campanii de comunicare bine gândite. Strategic, Vlad Filat s-a poziționat în topul credibilității și popularități. Așa cum tendința în domeniul politic este spre mai mult, spre deținerea puterii politice de unul singur(cu referire la partid politic), PLDM-ul își dorește o creștere a procentului în baza reorientării electoratului de la PL, PDM și chiar PCRM. Acordul AIE și AIE 2 oferă posibilitatea ca PDM-ul să înainteze candidatura la funcția de șef al statului. Liderul liberal-democrat sesizează bine momentul că, alegerea șefului statului va pune cu timpul în umbră funcția de premier, și va oferi teren de creștere pentru PDM. Anume acest moment face ca în unele cazuri, PLDM-ul să joace dublu.
PDM – ul. Un partid care a trecut prin reforme multiple începând cu anii 2007-2009. Un partid care creează concurență reală PCRM-ului pe segmentul de stânga a eșchierului politic. Liderul Marian Lupu este candidatul PDM la funcția de președinte, un politician ce se bucură de o credibilitate și o popularitate avansată în rândul cetățenilor RM. Marian Lupu creează premize viabile de creștere a procentului PDM, dar și a sferei de influență în domeniul politic. Tergiversarea alegerii șefului statului este legată și de frica altor actori politici de a vota un lider de talia lui Marian Lupu la funcția de șef al statului.
PL – ul, un partid care s-a aliat PDM – ul pe interiorul Alianței, în urma presiunilor indirecte de reorientare a electoratului acestuia spre PLDM. Liberalii susțin candidatura liderului democrat Marian Lupu, dar și menținerea cursului AIE.
Astfel, interesele partidelor politice duce la tergiversarea alegerii șefului statului.

O altă latură a acestei probleme este comunicarea și negocierile ineficiente dintre partidele parlamentare. Conflictul cu suma „zero” este valabil pentru actualele polemici politice.
Interesele de partid prevalează în fața intereselor naționale, ori, societatea civilă nu este îndeajuns pregătită pentru a depista aceste nereguli în comportamentul politic deghizat și mascat cu ajutorul campaniilor de PR. Societatea civilă ar trebui să penalizeze aceste acțiuni care deviază de la promisiunile electorale.
Așa deci, putem conchide, nealegerea șefului statului se datorează mai multor factori și anume, procesul de maturizare care de abia acum atinge clasa politică din RM, relațiile și comunicarea ineficientă dintre partidele parlamentare, ambițiile și interesele personale sau de partid a unor lideri politici, nepregătirea societății civile de a penaliza acțiunile populiste a clasei politice.
Oricum rămânem a fi optimiști, credem în continuare în cursul bun al evenimentelor și soluționarea problemelor existente, mai devreme sau mai târziu.

http://andrianbuligari.blogspot.com/2011/12/de-ce-nu-este-ales-presedintele.html

Comentarii