De ce îl respect pe Voronin și nu-i cred pe Filat și Scula lui?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Acest articol este o continuare a consemnărilor anterioare, intitulate Monstruoasa coaliție vrea să anuleze pe vecie reîntregirea. De ce Filat nu-l agreează pe Ghimpu? Fragment din cartea ”Căderea Armaghedonului”

Eram la cartierul general NATO de la Bruxelles în compartimentul SUA al Alianței. Aici discutam cu experți notorii americani despre ”Parteneriatul pentru Pace” ca o anticameră NATO.

Ulterior urma să participăm la aplicații militare din Marea Neagră. Cu excepția Rusiei, la exerciții participau republicile din zona Mării Negre.

Obiectivul aplicațiilor consta în anihilarea unei grupări teroriste, dintr-o enclavă secesionistă care transformase regiunea în una a traficului cu droguri, armament, produse alimentare.

Am mulțumit în gând României că a promovat inițiativa SUA de a ni se acorda ieșire la mare prin portul Giurgiulești, atunci când am devenit destinatarul unei întrebări expusă în voce.

Întrebarea venise de la o persoană avizată care și-a exprimat deschis nedumerirea că mă aflam printre cei care va scrie despre aplicațiile militare.

– Moldova are ieșire la Marea Neagră?

Deoarece cunoșteam la perfecție evoluțiile în deschiderea spectaculoasă a R.Moldova spre mare, i-am explicat cum stau lucrurile și de ce avem nevoie de ieșire la apă. Prima problemă, de ordin economic consta în diversificarea surselor de obținere a petrolului. (Vin cele strategice, la care mă voi referi în alt articol despre pericolul pe care-l reprezintă Transnistria ca zonă a terorismului total pentru țările riverane Mării Negre.)

Președintele Mircea Snegur a ridicat problema unui port numai că indivizii care s-au ocupat de terminal au avut mai degrabă scopul de a tergiversa decât de a urgenta edificarea lui.

Voronin a reușit acest lucru. Atunci, însă, în 2005, totul era în fază incipientă. Surpriza de proporții mi-a fost furnizată de chiar Voronin care în acea zi discutase cu Secretarul General NATO și făcea declarații pentru presă.

Am fost întrebat de experții din SUA dacă doresc să asist și am răspuns afirmativ.

Voronin nu a citit de pe foaie. A expus concis planurile de aderare a R.Moldova la Parteneriatul pentru Pace.
Mai apoi, pe 4 august 2005, Preşedintele Voronin a convocat o şedinţă cu participarea factorilor de decizie din cadrul Guvernului şi Parlamentului, consacrată lansării procesului de elaborare a Planului Individual de Acţiuni de Parteneriat Republica Moldova – NATO. Conform publicaţiei oficiale Moldova Suverană (Numărul 124 din 5 august 2005), „şeful statului le-a amintit participanţilor la şedinţă că a solicitat semnarea unui Plan Individual de Acţiuni de Parteneriat (IPAP) cu NATO la 7 iunie curent, în cadrul participării la şedinţa Consiliului Nord-Atlantic de la Bruxelles”.

A anunţat că „a primit un răspuns pozitiv la acest demers din partea secretarului General al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, care a informat conducerea Moldovei despre decizia Consiliului Nord-Atlantic de a semna un asemenea document cu ţara noastră deja în semestrul 1 al anului 2006”.

Preşedintele a expus pe larg un complex de argumente în favoarea elaborării şi implementării IPAP Republica Moldova – NATO.

Participarea la Programul NATO „Parteneriat pentru Pace”, din martie 1994 şi până în prezent, „a adus Republicii Moldova numeroase beneficii politice, economice şi de securitate şi a determinat apropierea dintre ţara noastră şi Alianţă”. Experienţa şi rezultatele pozitive ale cooperării în cadrul „Parteneriatului pentru Pace”, extinderea Alianţei până la hotarele Republicii Moldova, semnarea Planului de acţiuni Moldova – UE, creşterea dimensiunii politice în activitatea NATO – „toate acestea dictează necesitatea trecerii la o nouă etapă a dialogului politic şi cooperării dintre Republica Moldova şi organizaţia Atlanticului de Nord”, a declarat Preşedintele.

Şeful statului a precizat că elaborarea şi implementarea IPAP „este de natură să deschidă noi posibilităţi pentru intensificarea şi aprofundarea relaţiilor cu NATO şi cu cele 26 state-membre în cele mai diverse domenii, pentru sporirea susţinerii politice şi a volumului asistenţei atât din partea NATO, cât şi din partea ţărilor membre, precum şi din partea altor state partenere”.

Până în prezent, a subliniat Vladimir Voronin, NATO a elaborat asemenea planuri cu un şir de state-partenere din spaţiul CSI: Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Kazahstan, Uzbekistan. Lipsa în continuare a unui IPAP, în calitate de document politico-juridic cadru pentru dezvoltarea relaţiilor Moldova – NATO, ar plasa Moldova la periferia procesului general-european de consolidare a securităţii, „ceea ce este în detrimentul intereselor noastre naţionale”.

Preşedintele a accentuat că realizarea în paralel a Planului de Acţiuni Republica Moldova – UE şi a IPAP Republica Moldova-NATO „va facilita şi va urgenta atingerea obiectivului de aderare la UE, pornind de la din faptul că majoritatea statelor-membre ale NATO sunt şi ţări membre ale UE”.

Implementarea IPAP „va avea un impact pozitiv asupra forţelor armate ale ţării noastre”: „graţie reformării sectorului de apărare şi securitate conform standardelor NATO, instruirii militarilor noştri după programe acceptate de NATO, introducerii controlului civil asupra Armatei, această sferă va fi modernizată considerabil”. Ca rezultat al implementării IPAP, „Republica Moldova va fi compatibilă cu statele-membre ale NATO nu numai sub aspect politic şi social-economic, dar şi militar, deoarece unul dintre obiectivele IPAP este de a asigura interoperativitatea forţelor noastre armate cu cele ale NATO, a arătat şeful statului”.

Astfel, va spori capacitatea Republicii Moldova de a contribui, alături de NATO şi statele-membre, la combaterea terorismului internaţional, la neproliferarea armelor, la prevenirea şi lichidarea situaţiilor civile de urgenţă. Moldova se va transforma într-un partener mai credibil, capabil să contribuie la consolidarea securităţii internaţionale şi regionale. Imaginea ţării va avea numai de câştigat, a accentuat Vladimir Voronin.

Nu în ultimul rând, implementarea IPAP „se va răsfrânge pozitiv asupra dezvoltării social-economice a ţării, în special asupra relaţiilor economice externe, creând condiţii mai favorabile pentru accesul mărfurilor moldoveneşti pe pieţele occidentale, pentru atragerea capitalului occidental în economia ţării, a accentuat Preşedintele”.

Şeful statului a evidenţiat şi faptul că întărirea relaţiilor cu NATO nu este de natură să complice sau să amâne reglementarea conflictului transnistrean şi retragerea trupelor Federaţiei Ruse de pe teritoriul ţării: „dimpotrivă, un sprijin mai puternic din partea Alianţei şi statelor ei membre este crucial pentru soluţionarea acestor probleme”.

Aveți perfectă dreptate, citatul este lung, dar e binevenit pentru a tempera spiritele unor analiști de duzină care scriu la comanda oligarhilor de astăzi.

O presă non-partizană reține aceste afirmați și nu le aruncă din balanța adevărului. Iar ”moderatorii” de la diversele emisiuni de analiză, crescuți ca ciupercile după ploaie au ce discuta, numai că nu au pregătirea necesară pentru aceasta.

Am spus și repet, experiența acumulată, mă determină să judec liderii politic după fapte și nu după vorbe.

Din aceste rațiuni îl cred pe Snegur și pe Voronin care se pronunță categoric împotriva federalizării și nu cred în afirmațiile mincinoase ale lui Dodon.

Mai degrabă sunt tentat să cred că proiectul lui de federalizare al lui Dodon, așa după cum a votat pentru alegerea președintelui, este unul cusut cu ață albă.

Mă feresc să susțin afirmația lui Renato Usatâi, care scria că a pus mâna pe o sumă fabuloasă. Cred că la mijloc este o diversiune, purtând semnătura unor indivizi certați cu legea și cu bunul simț, care vor să compromită ideea integrării europene.

Cândva voi reveni în detaliu asupra unui asemenea plan, avansat de Moscova și susținut, semnat ulterior de Lucinschi. Acesta i-a adus victoria în alegerile prezidențiale din 1996. Numai că de victorie s-a cutremurat chiar el, fiindcă a avut îndrăzneala să ceară, la ONU, prin ministrul de externe retragerea armatei 14- e de pe teritoriul R.M.

Evident, Leancă și Filat cunosc acest lucru. Evident, le este scumpă treuca de aur a puterii și nu vor să o piardă. Era firesc ca Leancă să rostească adevărul de la tribuna ONU. NU a făcut-o. Nu l-am auzit nici pe Filat cu asemenea afirmații care trebuiau să răsune la mitingul din pe 3 noiembrie când și-a imaginat că putem fi admiși în UE cu tot cu armata 14-e rusească.

De ce, totuși, guvernarea – Leancă, Filat, Lupu Diacov, specificarea este obligatorie, ( Timofti împărtășește altă convingere) nu au deschis semafor verde pentru ample dezbateri privind armamentul rusesc, stocat în Transnistria, care fac imposibil cel puțin gândul că am putea fi admiși în UE cu acest arsenal?

De ce, atât de curajoși fiind, nu vor să le ceară retragerea totală a armatei și armamentului rusesc viceministrului rus de Externe, Grigori Karasin, iar ulterior şefului diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, care se vor afla în R.M.?

În general, cum văd ei federalizarea cu o zonă teroristă pe corpul R.M.?

Doar se estimează că în Transnistria au rămas intre patruzeci si cincizeci de mii de arme și muniții. Arsenalul de aici este considerat unul dintre cele mai mari din toată Europa în perioada Războiului Rece .

Washington Times a raportat despre un acord secret, semnat între prim-ministrul rus, Viktor Chernormyrdin și Igor Smirnov în 1998 . Ei ar fi decis să vândă ” armele inutile și muniție ” în regiune și sa împartă banii.

În ceea ce privește producția de arme din era post – URSS , Internațional Crisis Group arata că în Transnsistria sunt cinci sau șase uzine care fabrică pistoale, arme automate , mortiere și lansatoare de rachete , exportate în străinătate fără numere de serie .

Eu personal am auzit această confirmare în cadrul discuțiilor oficiale la care am participat.

Armele de contrabandă rămân în regiunea secesionistă sau sunt exportate , de regula, prin portul Odesa.

Tot eu am auzit că armele din Transnistria au fost observate în Abhazia , în Cecenia , în Congo și în Coasta de Fildeș .

Majoritatea observatorilor susțin că Transnistria a devenit o gaură neagră a traficului de arme grele . Racheta Alazan cu rază scurtă de acțiune, produsă în timpul războiului rece, a fost modificată în una defensivă, folosită de teroriști. Ele au fost utilizate în special în Osetia de Nord și Nagorno – Karabah .

Autoritățile secesioniste sunt suspectate că ar avea în dotare rachete Alazan cu focoasă nucleară.

În 2003 , Washington Post a raportat că 38 din aceste rachete Alazan modificate, stocate în Transnistria au ” dispărut ” .

În 2005 , reporterii de la Sunday Times au declarat că au primit serioase propuneri pentru a cumpara o rachetă Alazan , cu focoasă nucleară contra sumei de 200.000 dolari .

Iu.Leancă, intr-un interviu, acordat pentru RFI , susține că din armata 14-e ar fi rămas , practic nimic. Leancă nu suflă o vorbă despre faptul că rușii si secesioniștii nu au admis o comisie internațională care, în conformitate cu acordurile OSCE, avea dreptul de a inspecta depozitele de armament de la Colbasna. El nu motivează de ce nu a cerut la ONU, unde s-a aflat în toamna anului trecut, ca rușii să permită accesul inspectorilor internaționali la depozitele armatei 14-e ruse.

Sper în final să fiu înțeles de ce adaug la categoria celor pe care îi respect pe Mihai Ghimpu. O fac din simplul motiv că s-a revoltat că Filat nu a discutat niciodată problema transnistreană în AIE. Am enorme rezerve față de comportamentul politic al lui Leancă, Filat, Lupu, Diacov, Plahotniuc care cred că sunt cei mai informați, cei mai în măsură să se îmbogățească scandând la mitinguri: ”UE! UE!”, când de fapt, se gândesc la Kremlin.

Comentarii

Vasile Grozavu

Vasile Grozavu

Spre nenorocul nostru, de 22 de ani ne căznim să aflăm răspuns la întrebarea: ”Și acum încotro?”. Cred că am aflat acest răspuns și cartea mea, ”Înapoi, pe Drumul Mătăsii”, dă un răspuns clar la această întrebare. Eliminarea trădării ca metodă utili...

Ultimele articole