CRITICA MODELULUI ROMÂNESC DE COMBATERE A CORUPȚIEI

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Situația politică din România provoacă interesul nostru  nu doar pentru că ne amintește de protestele populare din aprilie 2009 sau ianuarie 2016 din Chișinău.

Semnificațiile „revoluției luminilor” din România pentru Moldova

Revolta maselor, denumită și „revoluția luminilor”, din piața Victoriei transmite un semnal politicienilor aflați la putere cu privire la josnicia și nimicnicia lor. Sloganurie de genul – „Vreți adrenalină. Vă dăm vaselină. ” sau „Dragnea, Dragnea, porc bătrîn, aici nu esti tu stăpîn” –redau cum nu se poate mai bine sentimentul de dezgust și ură făță de politicienii de stînga din România, comparabil ca intensitate cu campania „Nu Plaha” de la noi.

În sfîrșit, e vorba și de lupta cu corupția, devenită un strigăt de război dar și un cîntec de sirenă în întreaga lume. Amețiți de performanțele justiției din România, noi, moldovenii,  așteptăm cu sufletul la gură ca DNA „să treacă Prutul”, chiar cu prețul slăbirii propriei statalități. Laura Codruța Kovesi este cea mai rîvnită româncă pe partea noastră a Prutului, poate după Andreea Marin. Vrem să scăpăm de corupții noștri, precum românii scapă de ai lor.

Și, totuși, de la înălțimea experienței noastre știm deja că aceste proteste populare sunt deseori teleghidate politic, se bazează pe manipulări crase și frecvent eșuează chiar dacă uneori obțin victorii tactice. Ba, mai mult, cazul Ucrainei demonstrează că un triumf total al pieței revoltate împotriva politicienilor detestați este în măsură să împingă țara spre marginea unei prăpastii.

Și atunci de ce să nu inversăm perspectiva …?Ce-ar fi dacă vom îndrăzni să privim spre România nu măcinați de penibile complexe de inferioritate dar cu calmul celui pățit, care nu se lasă ușor sedus de trilurile narcotizante ale așa numiților„freedom fighters” – neobosiți luptători pe frontul anti-corupției.

Există oare o perspectivă critică a mișcării protestare din România?

Există, ba chiar mai multe. Unele sunt extrem de ademenitoare dar facile, la fel ca și mitul cu privire la „combaterea corupției”. Reduse la două propoziții ele fac trimitere la celebra teorie conspiraționistă potrivit căreia în spatele oamenilor naivi ar sta marea finanță mondială. Mișcarea protestatară din România ar fi fost declanșată de malefica rețea de ong-uri soroșiste și de corporațiile internaționale, prezente în România, care sunt înspăimîntate de perspectiva posibilei modificări a Codului Fiscal, astfel încît profitul să fie impozitat în țara de proveniență.

Vom respinge aceste teorii dar nu pentru că nu ne plac teoriile conspirației. Asemenea ipoteze cu caracter general ne împiedică să vedem lucrurile importante care se află chiar sub nasul nostru. Iar aceste lucruri ascund dedesubturi nu mai puțin interesante.

Am identificat trei linii de gîndire care pun în discuție eficiența și echitatea luptei anticorupție din România. Le-am numit convențional critica geopolitică, democratică și culturală. Aceste atitudini, deși notabile și coerente, pălesc pe fundalul emotivității dezlănțuite a maselor dornice de dreptate anticorupțională. Din această cauză, ele trebuiesc amintite.

Adevărurile care se uită ușor

Criticile mai sofisticate aduse „revoluției luminilor” au în vedere în primul rînd infiltrarea agenților geopolitici în justiția română, determinată de „venirea americanilor”. Teza este asemănătoare cu cea a spionomaniei sorosiste dar este mai bine elaborată și este promovată de centre analitice serioase, precum e Stratforul.

Iată un pasaj dintr-o analiză Stratfor:„În România …, Statele Unite ale Americii au lucrat foarte strâns cu serviciul de informații al țării pentru consolidarea Direcției Naționale Anticorupție… Din perspectiva occidentală, în cazul în care România va fi mai stabilă politic și mai favorabilă investițiilor străine, ea va deveni mai imună la influența rusă și va sta mai confortabil în tabăra occidentală. ”

O asemenea abordare geopolitică traduce într-un limbaj prizabil faptul că procesul de combatere a corupției este nimic altceva decît o pîrghie utilizată de Occident pentru a se apropia de hotarele Rusiei. N-am avea obiecții împotriva acestei constatări dacă n-am fi constatat periodic că aceste acțiuni sunt generatoare de instabilitate politică.

În al doilea rînd, din scrierile unor intelectuali români desprindem ideea declinului statului de drept în România și politizarea excesivă a proceselor de urmărire penală și de judecată. Aici ne referim la critica democratică care consideră că regulile democratice în România sunt discreditate de acțiunile organelor de urmărire penală.

În opinia acestor intelectuali, justiția în România a devenit expeditivă și vindicativă din cauza manipulărilor politice. La capătul unei analize, Alina Mungiu-Pippidi enumeră patru criterii ale statului de drept – subordonarea politicienilor imperativelor legii, existența unor legi stabile care prevăd securitatea persoanei și a proprietății lui, corectitudinea prin care legea este administrată și implementată, profesionalismul procurorilor și judecătorilor-și se întreabă retoric dacă România mai corespunde acestor criterii.

Critica culturală din Raportul Henry Jackson Society

Recent, a fost publicat un raport al societății britanice Henry Jackson, scris de David Clark și întitulat “Combaterea corupției cu trucuri: Asaltul României asupra statului de drept”. Importanța acestei analize a fost rapid minimizată în presa românească, autorul fiind suspectat de intenția de a pleda nevinovăția lui Dan Adamescu, oligarh român condamnat penal și decedat nu demult în închisoare.

Raportul, totuși, face o inventariere a tuturor criticilor aduse DNA-ului și combaterii corupției în România. Mi-a atras atenția în mod special următoarea observație:„Pentru a înțelege modul în care funcționează justiția din Romania, este necesar să privim îndărăt spre epoca comunistă… Regimurile comuniste au folosit legea ca armă politică, transformând-o într-un instrument de guvernare arbitrară, mai degrabă decât un mijloc de înfrînare a acesteia. … există suficiente dovezi că o parte din această mentalitate persistă în România modernă și că legea continuă să funcționează ca un slujitor al statului.”

În mod special este vizat Serviciul Român de Informație care este considerat a fi un jucător mult prea activ în cîmpul politic. “În comun cu poliția secretă a altor regimuri comuniste, Securitatea s-a infiltrat în sistemul judiciar ca modalitate de creștere a controlului asupra societății și au existat suspiciuni de lungă durată că această practică a continuat în epoca democratică.”

Astfel, există un curent de gîndire care consideră că lupta anticorupție inițiată în România nu este decît manifestarea unei deprinderi bolșevice de a opera epurări ale indezirabililor politici, îndulcită printr-o legitimitate europeană, pseudodemocratică  și bucurîndu-se, în stil comunist, de „largul suport al maselor truditoare”.Cu alte cuvinte, avem aceeași Marie comunistă dar cu altă pălărie.

Am numit această critică culturală pentru că autorul face trimitere la mentalitatea românească, încă parțial dominată de tiparele perioadei ceaușiste.

Comparînd modelul românesc de combatere a corupției cu cel din Moldova

Modelul românesc de combatere a corupției este unic, greu de reprodus fără intervenția factorului extern, în realitatea altor state, inclusiv membre ale UE. El se bazează pe cîțiva piloni fundamentali

  • Dominarea puterii judecătorești asupra puterii executive și legislative. În anumite situații, judecătorii și procurorii fac tîrguri secrete cu politicienii.
  • Puterea judecătorească este susținută de mase, organizații neguvernamentale, Occident și servicii de informație și se opune clasei politice.
  • Metode nedemocratice de urmărire penală – interceptări telefonice neautorizate, inversarea sarcinii probațiunii,scurgeri sistematice de informații în mass media, șantajarea rudelor inculpatului, criminalizarea excesivă a unor încălcări fără gravitate deosebită, oferirea de imunitate suspecților în schimbul unor informații compromițătoare despre persoana vizată de investigație
  • Mass media este un instrument de amplificare a campaniei anticorupție care are datoria de a se antepronunța asupra vinovăției inculpaților înainte de condamnarea lor de către instanțe. Astfel, propaganda mediatică linșează inculpații și le reduce posibilitățile de apărare.
  • Diminuarea controlului politicienilor asupra politicului. În consecință, diminuarea suveranității statului.

Este clar că în Republica Moldova un asemenea model este greu de implementat. Țara noastră se află, spre deosebire de România, într-o zonă de turbulență deosebită și are nevoie de o administrare manuală. Din această cauză, este extrem de periculos să-i alungi pe politicieni de la timonă. În aceste condiții, campania anticorupție din Moldova, deși în desfășurare, va avea o cuprindere mai modestă și va fi ghidată politic. Curtea Constituțională deja a respins o serie de „inovații” juridice inspirate din modelul românesc  legate de confiscarea extinsă, punînd sarcina probațiunii pe umerii acuzării și testul privind integritatea funcționarilor. Modelul românesc, deși „admirat” de alte state nu funcționează nici în statele din Europa Centrală sau de Est.

Astfel, invitația făcută Dnei Kovesi de a trece Prutul va avea probabil doar sensul unei vizite private.

Comentarii