COMPLOTUL DE LA VÂRF. Maia Sandu și ultimul test de fidelitate

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Dacă Năstase ajunge primar de Chișinău, soarta Maiei Sandu va fi pecetluită. Pun pariu că nu va trece nicio săptămână și Blocul ACUM, așa cum îl cunoaștem astăzi, va deveni ATUNCI. Partea tragi-comică este că lidera PAS va fi răpusă nu de dușmanul Plahotniuc, cum s-ar aștepta unii, ci va fi lovită din spate chiar de către actualii săi parteneri, alături de care ”dezoligarhizează” și ”decapturează”, zi și noapte, Republica Moldova.

Bănuiesc că pretext pentru marele divorț politic va fi pseudo-concursul pentru desemnarea procurorului general, care, iată, a și provocat primele rumori. Or, când principalul camarad și sponsor al lui Năstase, Alexandru Machedon, se arată furios și amenință cu proteste, iar ideologul PPDA, Alexei Tulbure, îi ține hangul, devine evident că în familia antioligarhică există grave probleme ”de principiu” și că se încalcă, deja în mod deschis, contractul prenupțial.

Am spus că e doar un pretext, pentru că reformarea Justiției și lupta cu corupția sunt niște mituri banale în care nu crede nici măcar Maia Sandu, darămite Năstase sau Dodon. Adevăratele motive sunt cu totul de altă natură. Trei e cam mult pentru o singură barcă, în plus, o gură în plus înseamnă apă și merinde în minus pentru celelalte două. Acum, lupta se dă pentru rămânerea în grațiile lui Dodon, doar că sultanul vrea să-l aibă doar pe unul și se pare că l-a ales deja pe Năstase. Degeaba speră Maia să mai obțină o șansă, Dodon are mentalitate patriarhală, respectiv, nu prea are încredere în femei, mai ales nemăritate. E o glumă, desigur, adevărul e că pe Maia și Dodon îi leagă doar pactul ruso-german, care pălește în fața jocurilor de putere locale.

Ideal pentru Dodon este ca pe stânga să rămână doar el, iar pe dreapta – unul ca el. Dacă faci o treabă, o faci cu un bărbat, vorba președintelui Voronin. Năstase e partenerul ideal, în actuala conjunctură, și se pliază perfect pe profilul ”statalistului europenist”, dispus să accepte moratoriul și rolul vițelului care suge de la două vaci. Adică să mulgă țâța româno-europeano-americană și, în același timp, să sugă degetul mijlociu de la mâna Moscovei.

Zvonurile de săptămâna trecută, precum că fracțiunea democraților s-ar fi rupt în două, iar o parte este gata să le facă galerie socialiștilor și partenerilor săi nu sunt deloc întâmplătoare. La fel cum nu e deloc întâmplător că tot atunci ambasadorul american s-a grăbit să treacă pe la sediul democraților de pe strada Tighina. Șantaj, dom-le, pe toate fronturile.

Devine tot mai evident că Maia trebuie să aleagă: fie cedează serios din putere, fie pleacă în opoziție și se descompune acolo, încetul cu încetul. De această dată însă, fără concubinul său Năstase, de care Dodon încă mai are nevoie, pentru menținerea ”consensului național”.

Mai e o variantă, pe care și-ar dori-o americanii și alte centre de putere din Vest, – o coaliție cu democrații contra lui Dodon, însă aceasta nu-i prea surâde actualei șefe a guvernului. Să se culce cu Filip, așa cum s-a culcat cu Dodon, după ce l-a umilit în public, e prea mult pentru firea ei plăpândă. În plus, visele americane cam vin în contradicție cu viziunile sale progresiste și i-ar dedubla personalitatea și așa destul de greu de definit în aceste vremuri tulburi.

Sigur, ea ar prefera ca lucrurile să rămână pe vechi, ca ”dezoligarhizarea” să continue conform acordului tripartit, semnat la început, doar că uită că afară se răcește, iar odată cu asta crește temperatura în sânul ”poporului deșteptat”, care s-a cam za…turat să aștepte schimbarea în bine. În același timp, Dodon n-are de gând să aștepte ca bula de săpun, în care au suflat toți trei, în cei trei ani de zile, să se spargă de capul lui, pentru că volens-nolens, el este figura centrală a acestei puteri tricefale. Așa că are nevoie de un țap ispășitor, iar Maia se potrivește de minune pentru rolul de miel de sacrificiu. În plus, prezidențialele bat la ușă și nu e timp de figurații.

În concluzie, alegerile din Chișinău, din 3 noiembrie, nu prea au legătură cu Chișinăul propriu-zis și problemele sale. De rezultatul lor depinde însă, în mod categoric, noua configurație din vârful puterii. O eventuală victorie a lui Ceban ar fragmenta stânga și ar slăbi supremația lui Dodon, în timp ce victoria lui Năstase ar crea premise reale pentru demolarea Guvernului Sandu.

În ceea ce privește geopolitica, ea nu prea contează, dragilor, acum. E doar o momeală pentru alegătorii creduli, care încă n-au înțeles că, din acest punct de vedere, alegerea a fost deja făcută, încă acum juma’ de an, cu binecuvântarea lui Kozak. Ca apoi ”orientarea” să fie reconfirmată din primul tur al alegerilor din 20 octombrie. Geopolitic, Moldova rămâne în sfera de influență rusească, iar ceea ce se întâmplă acum e o simplă repoziționare a pionilor de pe tabla de șah.

Comentarii