Clarificări Constituționale

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Dat fiind că Curtea Constituțională și-a anulat propriile decizii, câteva clarificări consider că sunt necesare pentru a contribui la o practică coerentă în viitor.

  1. Unii au anticipat iar alții au acceptat că data expirării termenului de 3 luni după care poate fi dizolvat Parlamentul este 7 iunie, dezbaterea reținându-se în mod greșit pe subiectul privind calculul a ceea ce înseamnă 3 luni.

Pentru a elimina confuziile astfel încât pe viitor să nu mai apară interpretările arbitrare, este cazul să facem următoarele precizări.

Data de la care începe calculul termenului de 3 luni după care Parlamentul poate fi dizolvat este ziua în care legislativul s-a întrunit în prima ședință la convocarea dispusă de către Președinte.

Concluzia rezultă în mod evident din faptul că termenul este unul aflat la dispoziția Parlamentului și nu poate depinde de o decizie a unei alte instituții. Astfel, un termen aflat la dispoziția Parlamentului nu poate fi decât un termen în care Parlamentul este apt să adopte legi sau să inițieze procedura de numire a Guvernului.

Parlamentului nu i se poate opune un termen pe care îl are la dispoziție Președintele pentru a decide data convocării. Altfel ar trebui să admitem că legislativul poate depinde la un moment dat de o decizie abuzivă a Președintelui. Iar norma constituțională nu poate fi interpretată decât în sensul în care aceasta elimină orice posibilitate de intervenție arbitrară, dincolo de prevederile constituționale, a unei instituții în activitatea altei instituții.

  1. Chiar dacă Decizia Curții nu este corectă, ea are caracter obligatoriu și executoriu. Legitimitatea poate fi discutată numai în raport cu fapte evidente, fie în raport cu drepturile subiecților parlamentari.

De exemplu, este un fapt evident că majoritatea din numărul de 101 îl constituie numărul de 51, nu cifra de 52. De aceea, după o lungă perioadă în care decizia Curții a fost aplicată, a intervenit o altă hotărâre a Curții prin care precedenta practică a fost corectată.

Apoi, în raport cu drepturile subiecților parlamentari este de discutat dacă, de exemplu, termenul de 90 de zile este un termen minim posibil în care Parlamentul se poate constitui și vota legi sau un guvern, sau putem admite că și 60 de zile ar fi suficiente.

Din punctul meu de vedere, Parlamentului i-ar fi suficiente și 30 de zile de la data convocării pentru a se constitui. Nu văd care ar fi dificultățile în condițiile în care programele electorale ale partidelor care au acces în Parlament sunt bine cunoscute și în condițiile în care pornim de la prezumpția că acestea acționează în interesul cetățenilor și nu sunt aservite unor scopuri obscure. Totuși, atât timp cât Constituția stabilește termenul de 3 luni, îl reținem și îl aplicăm ca atare.

  1. Prin urmare, chiar dacă Decizia Curții nu este corectă în ceea ce privește data de la care pornește termenul de 3 luni, nu poate fi considerată pe fond ca fiind una care ar fi limitat drepturile fracțiunilor parlamentare de a negocia o majoritate și a face ca Parlamentul să fie funcțional. Ar fi eronat să afirmăm că un termen de 90 de zile de la data validării alegerilor nu este suficient, iar 91 de zile este suficient.

Problema termenului nu trebuie tranșată ca urmare a rezolvării unei conjuncturi politice, ci în baza raționamentelor și categoriilor constituționale.  Astfel, raționamentele pe care le-a invocat Curtea pentru a defini termenul de 3 luni ca însemnând 90 de zile urmează a fi reținute ca fiind corecte. În drept există mai multe situații în care noțiunile necesită o definire foarte exactă și nu întotdeauna definițiile date se suprapun exact cu noțiunile pe care le cunoaștem în uzul comun. Asta se întâmplă pentru că în drept este nevoie de a raționa cu certitudini și repere exacte pentru a se putea da hotărâri lipsite de orice echivoc.

Este greșit să afirmăm că trimiterea Curții la prevederile Codului civil nu este corectă pentru că Codul Civil ar fi o normă inferioară ca valoare juridică Constituției. Raționamentul este altul, mai exact, dacă definirea termenului este corectă în Codul Civil în principiu, el este valabil și pentru practica constituțională. Respectiv, dacă definiția nu ar fi corectă pentru practica constituțională, înseamnă că ea nu ar trebui aplicată nici pentru norma civilă.

Ca să nu mai amintim că folosirea unei practici unitare în ceea ce privește noțiunile în drept este un deziderat cu valoare de principiu.

În concluzie, reținem că dispozițiile Curții Constituționale cu privire la echivalarea celor 3 luni cu 90 de zile sunt perfect valabile, doar că termenul de 90 de zile urmează să înceapă de la data convocării Parlamentului, nu de la data validării mandatelor de deputat.

P.S. Am susținut opinia în ceea ce privește momentul de la care începe calculul termenului de 3 luni în numeroasele mele intervenții la tv cu mult înainte ca Curtea Constituțională să dispună prin decizia cu pricina.

Comentarii