Cît costă o viață de om? Niște voturi?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Iată că azi doi piloți moldoveni, ajunși de 4 ani prizonieri la talibanii din Afganistan, vor ajunge din Moscova  la Chișinău.

La arestare, erau trei și munceau pentru SUA, dar președintele Dodon afirmă că  e numai meritul său și al Rusiei în eliberarea celor doi piloți rămași în viață.

Cel de-al treilea ostatic a fost omorît pe loc de călăii locali și lăsat să putrezească în țara, unde războiul nu mai contenește din secolul trecut.

Problema e însă dacă acești doi piloți au fost eliberați acum un an sau acum două zile?

Dacă acum doi ani, atunci apare întrebarea: Cine și de ce, mai bine zis: pentru ce i-a rearestat  și ținut în captivitate încă un an?

Dacă e pentru triumful unui partid, fie acesta și PSRM ori PN, atunci aici miroase a genocid contra propriilor cetățeni.

Dacă e pentru că așa vor mușchii lui Putin e la fel de grav.

Dacă nu este adevărat atunci așteptăm răspunsul Procuraturii Generale, care a intentat dosar penal pe acest neordinar caz.

Privind la măcelul politic din campania electorală a semiMoldovei îți vine să crezi că în teritoriul dintre Nistru și Prut orice lucru imposibil poate fi posibil.

Aici nimeni nu mai ține cont de existența Serviciului de Informații și Securitate, deși acesta lucrează nonstop și ca să fie unul cu adevărat democratic și european i-ar mai trebui să prezinte o ditamai Lege a Lustrației în Parlament, spre adoptare.

Și atunci se va produce, în sfîrșit, reînnoirea clasei politice, care conține atîtea nume ideologic lucrătoare pentru consolidarea URSS-ului dictatorial, dar și pentru Independența statului moldovenesc.

—Asta cum?–mă veți întreba Dumneavoastră.

—Asta nicicacum, vă voi răspunde, convins fiind că Moldova nu va pupa în veci porțile Uniunii Europene, fără a deconspira mai întîi diavolii roșii, care astăzi și-au schimbat numai steagul, nu și feleșagul!

—KGB-istul kgb-ist pînă la moarte rămîne,–zice un ex-șef din structura odioasă a URSS-ului.

Pentru el omul în sine  nu reprezintă nimic.

În cel mai bun caz, un vot.

Pentru el viețile unor  oameni, aflați în prizonierat, nu costă nici ele nimic.

Cel mult, niște voturi.

Cel mult!

 

 

 

Comentarii

Traian Vasilcău

Traian Vasilcău

traianus, tot el Traian VASILCĂU minicatastif de autor: sunt aproape strămoș: am un car de ani, poeţii aşa de mult nu trăiesc. ador Libertatea, fug cît pot de lichele, dar dau mai tot timpul de fraţii lor: de minciunoşi, agresori, pîrîtori şi h...

Ultimele articole