CINE NU-I CU NOI E ÎMPOTRIVA NOASTRĂ – MAZILIREA LUI DODON

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Schimbul de replici dintre ambasadorii SUA si României, pe de o parte, și Președintele Dodon, pe de alta parte, cu privire la refuzul Președinției de a trimite militari moldoveni in România, pentru participarea la exerciții militare, a scos la iveală din nou existența a două tabere vocale – eurofilii și eurofobii.

Eurofilii l-au țintuit la zidul infamiei pe Președintele țării, considerîndu-l drept o brută și incapabil de a întreține un dialog civilizat cu reprezentanții „înaltei societăți”. Din contra, eurofobii l-au susținut pe președintele nostru, toate comentariile încăpînd la rubricile „наш ответ Чемберлену” și „каков привет таков и ответ”. Nimeni, însă, nu s-a ostenit să citească atent scrisoarea, să urmărească argumentele și să se întrebe de unde oare au apărut scurgerile.

Ce au spus de fapt ambasadorii României și SUA Președintelui Moldovei

Scrisoarea adresată Președintelui țării de către ambasadorii SUA si României pare să nu respecte canoanele tradiționale a diplomației. După cum indică abecedarele diplomației, comunicarea diplomatică „nu este o comunicare dintre șef și subaltern… Documentul trebuie să exprime respectul față de persoană căruia îi este adresat mesajul… De regulă, sunt inacceptabile apostrofările, „vorbirea pe un ton ridicat”, comparațiile insultătoare, zeflemeaua și ironia la adresa altui stat ”.

Observăm că adresa ambasadorilor expediată Președintelui Dodon și publicată pe saitul independent.md, nu prea respectă aceste prescrieri. Înainte de toate, ea conține o amenințare voalată – ambasadorii sugerează că data următoare, atunci cînd vor scrie o nouă adresă, ei o vor face publică. Comportamentul Președinției este calificat ca „neprietenos”, o apreciere dură care în limbaj diplomatic semnifică posibilitatea declanșării unei crize între cele două părți.

De asemenea, România și SUA critică refuzul de a trimite militari la exercițiile din România, făcînd aluzie la ajutorul pe care-l acordă aceste state Moldovei – „această atitudine neprietenoasă… nu reflectă nicidecum substanța, angajamentul și contribuțiile susținute ale SUA și României la consolidarea capacităților instituționale ale Republicii Moldova”. O asemenea formulare te obligă să te gîndești la cele 60 de milioane de euro din creditul acordat României Republicii Moldova anul trecut sau la cele 310 milioane de euro acordate de SUA în ultimii 5 ani. Mesajul ascuns este că o țară care acceptă asemenea ajutoare nu prea are dreptul să se rățoiască.

În final, ambasadorii îl apostrofează pe Președintele Dodon, sugerîndu-i că el acționează împotriva intereselor Armatei Naționale, pe care o condamnă la paralizie și ineficiență. Ei îi amintesc Președintelui că „circa 80 la sută din acest proces (instruirea Armatei) sunt asigurate prin participarea la activități externe”.

Decodificînd acest metalimbaj, constatăm că ambasadorii au dorit să-i spună lui Dodon că acțiunile lui în domeniul militar deranjează SUA și România, ceea ce ar putea să atragă anumite acțiuni penalizatoare.

Dezvăluirea mesajelor – încă o lovitură dată sub centură Președintelui Dodon

Nu știm exact cine a autorizat scurgerile corespondenței diplomatice în presă dar suntem în drept să presupunem că acest lucru s-a făcut pentru a-l discredita pe Dodon. Reacția lui nervoasă și nediplomatică a fost considerată, probabil, drept un pretext potrivit pentru a o expune public, mizîndu-se pe crearea unui puternic val de condamnare a comportamentului lui Dodon.

În aceste condiții, putem trage unele concluzii. Nu-i putem suspecta pe ambasadorii SUA și României de lipsă de profesionalism diplomatic, astfel încît suntem îndreptățiți să admitem că ambasadorii l-au pus la încercare pe Dodon. Aceștia i-ar fi trimis în mod intenționat un mesaj ofensator pentru a-l obliga să adopte o atitudine vădit dușmănoasă față de ei.

Trebuie să recunoaștem că Președintele țării s-a prins în laț și a reacționat foarte iritat, făcînd astfel jocul occidentalilor. Dodon a declarat că nu acceptă comentarii din exterior și ingerințe în activitatea sa, solicitînd ambasadorilor SUA și României pe viitor „să nu ofere lecții”. De asemenea, el s-a întrebat cum ar fi reacționat Casa Albă sau Cotroceniul în cazul în care ar fi primit asemenea comentarii de la vreo ambasadă străină.

Astfel, jocul ambasadorilor străini devine din ce în ce mai limpede. După ce Dodon a reacționat emoțional la provocare, a fost organizată o scurgere pentru a-l prezenta pe Dodon într-o lumină defavorabilă. În continuare, se urmărește probabil marginalizarea diplomatică a președintelui moldovean,  și stigmatizarea lui pe veci ca o „fosilă politică comunistă” și, mai grav, o „sculă putinistă”, nedemnă de a vizita statele civilizate din Occident.

La fel, occidentalii au acum suficiente motive pentru a întreprinde în Moldova acțiuni cu tentă electorală, menite să minimizeze șansele lui Dodon de a cîștiga alegerile parlamentare din 2018. Amintim că, în noiembrie 2014, a existat un puternic consens în rîndurile occidentalilor cu privire la necesitatea victoriei în alegeri a partidei pro-europene. Eliminarea partidului lui Usatîi din cursă a fost parțial determinată de acest obiectiv.

Cînd doi se bat cîștigă al treilea

Pornind de la ipoteza foarte răspîndită că în politica moldovenească se construiește o structură bipolară – Plahotniuc și PDM responsabili de integrarea europeană, Dodon și socialiștii – de relația cu Rusia – putem constata că de cearta diplomatică descrisă mai sus profită Plahotniuc.

Astăzi, ambasadorii occidentali nu au altă alternativă decît să mizeze pe PDM ca principal promotor al intereselor lor. Tocmai din această cauză este mazilit Dodon. Occidentalii au grăbit declanșarea unei crize inevitabile în relația cu Dodon, fiind siguri că au un aliat credibil la polul opus al scenei politice care „make things happen”. Democrații sunt considerați o investiție valoroasă deoarece ei dețin controlul asupra Parlamentului și Guvernului.

Sigur, această coaliție dintre occidentali și PDM nu va fi una veșnică dat fiind predispoziția inerentă a Vestului de a favoriza partidele de dreapta. Dar în condițiile în care alternativa de dreapta nu s-a conturat încă, occidentalii sunt dispuși să-i ofere brațul lui Plahotniuc. Și PDM are doar de profitat de pe urma unei asemenea relații.

„Насильно мил не будешь”

Are oare de cîștigat Dodon de pe urma acestei limpeziri a apelor?Aici lucrurile nu sunt atît de evidente. Se va spune că Dodon și-a dorit un asemenea conflict pentru că prin acțiunile lui din ultimul timp el a încercat să se joace cu nervii occidentalilor. Declarațiile făcute la Moscova dar și bravada Președintelui Moldovei din capitala Belgiei l-au caracterizat ca un tip permanent pus pe sfadă, dornic să promoveze interesele Kremlinului.

Mai mult, reacția lui sfidătoare din răspunsul dat ambasadorilor indică și un grad ridicat de iritare față de comportamentul Occidentului. Cu siguranță, Dodon atribuie acțiunilor Vestului standarde duble deoarece consideră că un stat neutru nu trebuie somat să trimită contingente militare la desfășurarea unor exerciții în afara țării. Sau, cel puțin, această participare trebuie să aibă loc atît în cooperare cu NATO cît și cu Rusia.

Și totuși, avem senzația că Dodon s-a pripit cu răspunsul ofensator. Intenția lui n-a fost niciodată să ia locul lui Lukașenco în calitate de cel mai detestat lider din Europa. Președintele moldovean afișa întotdeauna dorința de a fi primit în cancelariile occidentale chiar dacă avea puncte de vedere divergente. Acum, însă, se pare, porțiile cancelariilor occidentale, s-au închis definitiv.

Logica geopolitică a triumfat din nou – cine nu-i cu noi e împotriva noastră.

Comentarii