Cifrele controversate ale lui Dodon – este oare Acordul de Asociere un eșec?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Înainte de a pleca la Bruxelles, Igor Dodon a publicat pe blogul său personal o analiză întitulată „Republica Moldova. Doi ani de la semnarea Acordului de Asociere ”. Președintele a descris performanțele țării în cei doi ani scurși de la implementarea AA și a comparat statisticile economice din perioada actuală și din perioada premergătoare semnării Acordului cu UE.

Cifrele vorbesc despre o înrăutățire a principalilor indicatori – comerț exterior, PIB pe cap de locuitor, investiții străine. Această constatare l-a determinat pe Igor Dodon să declare la Bruxelles următoarele – „Deși prognozele cu privire la dezvoltarea țării noastre după semnarea Acordului de Asociere cu UE erau foarte optimiste, în realitate, după doi ani de implementare, situația în țară s-a înrăutățit”.

Ministerul Economiei și Comerțului a preferat să nu conteste oficial aceste cifre, preferînd politica struțului. Onoarea Zonei de Liber Schimb a  fost „salvată” de un șir de experți eurofili care au luat în răspăr analiza lui Dodon, sugerînd că „Președintele Dodon deja dăunează economiei moldovenești prin crearea unei incertitudini strategice privind viitorul țării pentru investitorii străini”.

Jonglerie cu statistici

Jongleria cu date statistice în scopuri politice de multe ori este comparată cu scoaterea iepurilor din jobene goale – concluziile coincid întotdeauna cu retorica partidului. Din nefericire, de același păcat se fac vinovați și experții din societatea civilă – dorința de a demonstra cu orice preț eficiența Acordului de Asociere îi obligă să recurgă la manipulare. Să urmărim mai atent modul în care ambele părți uzează de scamatorii.

Igor Dodon arată în analiza sa că exporturile în UE au crescut nesemnificativ pe parcursul ultimilor 2 ani după semnarea AA (40 mln euro) fapt care se datorează exclusiv ultimilor luni ale anului 2016. În același timp, exporturile în Rusia au scăzut cu 325 mln de euro în aceeași perioadă. Astfel, în perioada de după semnarea AA, exporturile noastre totale au înregistrat o cădere semnificativă datorită blocării accesului pe piața rusă.

De asemenea, Dodon indică că în aceeași perioadă produsul intern brut pe cap de locuitor a scăzut cu 18 la suta, datoria publică pe cap de locuitor a crescut cu 22 la sută iar investițiile străine directe s-au diminuat cu 17 la sută.

Aceste cifre sînt combătute cu vehemență de experți. În primul rînd, creșterea mult prea lentă a exporturilor, ei o explică prin conjunctura nefavorabilă de pe piața Europeană (micșorarea prețurior la produsele agricole)  și devalorizarea leului.  În al doilea rînd, ei preferă să compare aceste date cu exporturile Moldovei din 2005 și nu din 2013-14(Cenușă, Emerson) și insistă pe creșterea spectaculoasă a ponderii UE în totalul exporturilor noastre, care a atins cifra de 62 la sută.

De asemenea, experții fac trimitere la faptul că exporturile tuturor țărilor spre Rusia au scăzut dramatic (UE, Ucraina, Belarus). Prin urmare, căderea generală a exporturilor moldovenești este o consecință neanticipată a unui trend regional de care AA nu se face vinovat. În opinia unora, AA ne-a salvat chiar de faliment economic deoarece diminuarea accentuată a exporturilor pe piața rusă a putut fi compensată printr-o creștere modestă pe cea Europeană.

PIB-ul în opinia lor se măsoară în lei și nu în dolari. Într-o asemenea măsurare, acest indicator crește și nu scade. Iar investițiile străne directe nu vin în țară din cauza războiului din Ucraina la care și-au dat obolul rușii.

Nu are rost, cred, să aprofundăm această analiză. La o primă aproximare aș spune că Dodon nu ia în calcul mai mulți factori care au determinat parcursul greoi al Moldovei în cadrul AA – căderea prețurilor, strategia de substituire a importurilor a Rusiei, războiul din Ucraina. În același timp, criticii lui trec prea ușor peste faptul că schimbările dramatice din regiune în mare parte au fost determinate de promovarea de către UE a Acordurilor de Asociere în regiune. Și războiul din Ucraina și embargourile Rusiei sînt legate de această politică.

De aceea, analiza impactului Acordurilor de Asociere trebuie măsurată regional. Să vedem cum s-au descurcat ucrainenii și georgienii care au semnat și ei Acorduri de Asociere.

Acordurie de Asociere la ucraineni și georgieni

Dacă privim lucrurile regional, atunci avem senzația că Dodon este mai aproape de adevăr decît criticii lui. Ucraina și Georgia merg cu viteză diferită dar și-au încetinit vizibil turațiile.

În Ucraina, exporturile înregistrează o dinamică și mai proastă decît cele din Moldova. În 2016, exporturile spre UE  au crescut cu 4 la sută. Această creștere este, însă, redusă la insignifianță din cauza prăbușirii cu 20 la sută a exporturilor Ucrainei spre UE în 2014-15.

În același timp, ponderea UE din totalul exporturilor Ucrainei este mult mai mica decît a Moldovei – doar 37 la sută, deși UE este principalul partener comercial al Ucrainei. Ponderea Rusiei în exporturile ucrainene a scăzut de la 24 la sută în 2013 la 10 la sută în 2016.

Investițiile străine directe în Ucraina au înregistrat o cădere dramatică de 25 la sută după 2014 și abia în 2016 și-au revenit un pic, crescînd cu 3 la sută.  E de remarcat totuși că o treime din aceste investiții sînt aduse în Ucraina din Cipru, avînd origine rusească sau ucraineană.

Georgia diferă în cîteva aspecte de cele două state est-europene analizate mai sus. Deși cota parte a exporturilor georgiene în UE din totalul exporturilor a scăzut în 2016 nesemnificativ cu 2 procente (de la 29 la 27 la sută), exportul în cifre absolute s-a diminuat dramatic în 2016, cu 12 la sută. Georgia este un caz diferit de Ucraina și Moldova pentru că ea păstrează un nivel destul de ridicat de interacțiune comercială cu Rusia, care este principalul importator al produselor georgiene.

Investițiile străine în Georgia au crescut dar principalii investitori nu sînt europenii ci turcii și azerii.

Prin urmare, observăm că tendințele atestate de Dodon în Moldova pot fi reperate cu ușurință și în celelalte două state semnatare ale Acordurilor de Asociere. Diagnosticul lui Dodon este partial corect – după semnarea AA balanța comercială s-a înrăutățit iar fluxul de investiții a scăzut în toate statele  din regiune, aspirante la integrare în UE. Este oare acesta un motiv pentru invalidarea Acordurilor de Asociere?

De ce teza despre falimentul AA este falsă?

Nu cred că trebuie să ne grăbim să declarăm Acordurile de Asociere drept eșuate. Dar și modul în care ele sînt apărate de experții nostri mi se pare profund păgubos.

Excesul de zel al politicienilor, experților din societatea civilă și chiar diplomaților europeni doar toarnă apă la moară lui Dodon. Repetînd ca o mantra, pînă la refuz, formula sacră, „acordul ne-a adus doar beneficii”, probăm o îngustime a orizonturior care servește drept mărturie a indoctrinării noastre. Devenim, fără să vrem, eurofili, în loc să promovăm cu discernămînt cauza Europeană.

Ideea de a lăuda AA vine dintr-o nerăbdare politică de a impune proiectul European în pofida consolidării în Moldova a polului opus – celui pro-Estic. O asemenea înverșunare ideologică demonstrează că experții și politicienii nostril sînt ancorați fără drept de apel în bătăliile ideologice actuale.

Argumentul în favoarea AA rezidă mai curînd în abordarea prospectivă care vede în acord o șansă de a reorienta țara pe un făgaș al modernizării. Fiind un proiect gîndit initial pe o perioadă de cel puțin 10 ani el poate furniza rezultate în măsura în care țara noastră va finaliza transformările reformatoare. Deseori pentru a obține un succes trebuie la început să-ți iai elan și sa faci cîțiva pași în urmă. Ori tocmai posibilitatea unei retrageri strategice și a unei perioade de grație se pare că n-a fost gîndită de adepții europeismului năvalnic și absolutist.

Gîndit ca o oportunitate de fructificat în timp, acest acord este orientat nu atăt spre beneficii imediate cît spre cele obținute pe termen mediu și lung. Din acest punct de vedere, cifrele care le-am analizat astăzi sînt prea puțin relevante și nu pot servi drept un diagnostic al situației.

În același timp, o asemenea abordare prospectivă ne obligă să renunțăm la eurofilia înțeleasă îngust ca o apăsare continuă pe accelerator pentru a scurta perioada de tranzitie spre calitatea de membru al UE. Gripările și sincopele procesului de implementare a Acordului de Asociere trebuie recunoscute ca atare și supuse unui proces de reflectie. Acest proces cuprinde inevitabil ambele părți – atît Moldova cît și UE.

Într-o relație comercială cu o piață extrem de protecționistă ca cea a UE coroborată cu o criză poitică regională, eșecurile nu ne pot aparține în totalitate. Acest lucru îl demonstrează și cazurile Georgiei și a Ucrainei. În acest sens, critica făcută de Dodon Acordurilor de Asociere la Bruxelles are și valențe pozitive. Ea reaprinde posibilitatea unui dialog cu UE în condițiile în care o lungă perioadă de timp am negociat cu UE de pe pozițiie lui Mister Yes – a credinciosului supus care are datoria doar să tacă și să înghită.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii