China şi Japonia fără corupţie din 1600, iar noi din 2040

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Preţul măreţiei este responsabilitatea „Winston Churchill”

Adevărat este că unele state precum China au reuşit performanţa de a se debarsa de corupţie, atunci când altele abia concepeau sisteme administrative. La noi în Republica Moldova, deşi cauza istorică este mai liniştită decât în Germania sau SUA, situaţia este jalnică la acest capitol. Consider că fenomenul va fi anihilat undeva prin 2040, dar nu vă zic de ce.

Subiectul privind corupţia este sucit şi răsucit în toate felurile posibile de toţi ticălişii şi chiar cretinii, astfel încât a devenit deja ridicol. Vă propun însă, să parcurgem un succint, dar reprezentativ periplu istoric, de unde o să aflăm ce performanţe au înregistrat anumite ţări, în special China.

Imperiul Chinez a cunoscut năvala şi cucerirea mongolă, secole de frământări şi renaşte prin dinastia Ming. Undeva prin secolul XV, atunci când britanicii, francezii şi germanii îşi măsoară puterile militare, dar stabilesc şi trasee economice importante, China se închide în sine, la fel ca şi Japonia mai târziu. În jurul anilor 1600 însă, principala putere industrială a lumii nu era Marea Britanie, Franţa sau Germania, ci China. Modelul economic asiatic era mai performant decât cel occidental – acesta încuraja meritrocaţia, adică ascensiunea pe bază de merit şi nu în baza apartenenţei la nobilime. Acest lucru, cât de paradoxal nu ar suna, dar a lipsit ţara de revolte masive. La fel ca în Antichitate, puterea militară rămânea net dominantă, subordonând-o pe cea economică sau chiar şi pe cea simbolică. Atunci, puterea simbolică era reprezentată de către cler şi nu de către stat-naţiune. În pofida aceasta, înţelepţii chinezi conştientizau că o ţară fără revolte poate ascensiona mai repede în plan economic, iar în vederea aceasta, la administrare erau promovate persoane rezonabile, făcând-o efectivă.

Am adus vorba despre Germania şi SUA nu în zădar. Istoric, aceste state s-au dovedit a fi cele mai vulnerabile şi clocotitoare. SUA, de exemplu, a păşit în lume cu stângul fiind înpotmolită de revolte şi lupte acerbe cu Coroana Britanică. Puţini cunosc, dar din cauza vulnerabilităţi şi schismelor religioase, Germania nu a avut nici o colonie, iar frustrarea internă a adus la 2 conflagraţii în sânul europei într-un singur secol. Un lucru le este comun- depăşind perioada adolescenţei- statele au început a investi activ în inovaţie şi ştiinţă. Actualmente vedem că 25% din economia globală este deţinută de către SUA şi 24% de către Uniunea Europeană, având ca locomotivă Germania. În continuare vă prezint un exemplu elocvent privind Germania: un BMW 650i se ridică la 150 000 euro, când preţul de plecare ale materiilor brute nu va sări de 3000. Restul este excedent: tehnologii, inovaţie şi, desigur, brand.

Ca să tranşez eventualele afirmaţii exclamante: da, unii vor sări zicând că noţiunea de „bacşiş” am preluat-o de la Otomani, iar alţii vor replica că este de vină conducerea. O să răspund că problema trebuie să o căutăm sub nasul nostru. Singapore, de exemplu, în anii ’’30 era încă junglă, iar Irlanda adeneauri se opintea în politicieni neghiobi, dar care au fost efectiv „anihilaţi” şi iată că mulţi dintre noi cu duiumul plecă în Irlanda.

Apropo, dragi compatrioţi, “Toate lucrurile sunt dificile, înainte de a deveini uşoare” (John Norley), iar “Cel care crede că nu poate… chiar nu poate, iar cel care crede că poate… chiar poate. ” (Orison Marden).

P.S. Dacă vreţi să vă daţi în sudori reci şi să râdeţi cu poftă, căutaţi pe net statul Nauru.

Comentarii