Cât de reală este unirea: interviu pentru tribuna.md

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Citiți interviul în original aici.

Reproduc mai jos conținutul acestuia, rearanjând puțin ordinea întrebărilor:

În genere, cum apreciați curentul unionist din Republica Moldova la moment?

Curentul unionist în Republica Moldova se află pe un trend ascendent. Acest lucru este confirmat de mai mulți indicatori. În primul rând, putem să ne uităm la rezultatele sondajelor. Aici, însă, trebuie să avem răbdare și discernământ, pentru că majoritatea sondajelor efectuate în Republica Moldova evită chestiunea unirii sau adresează întrebări incorecte, care le sugerează respondenților un anumit răspuns. Printre cele care au inclus această întrebare și au adresat-o în mod imparțial se numără o serie de sondaje organizate de IRI, care relevă în 2011 o proporție de circa 30% favorabili sau puternic favorabili unirii. Iată că acum, în februarie 2014, s-a efectuat în premieră un sondaj în R.M. dedicat cu precădere chestiunilor de identitate națională. Conform rezultatelor acestea, în ce privește atitudintea față de o posibilă unire, 52% din respondenți se clasează în categoriile „categoric pentru” sau „mai degrabă pentru”, ceea ce denotă clar că ideea unionistă câștigă teren în rândurile populației.

Pe de altă parte, acest trend este confirmat și de numărul și amploarea acțiunilor și a manifestațiilor unioniste, care sunt în constantă creștere. Țin minte că prin anii 2008-2009, când ieșeam la primele mele manifestații dedicate zilelor de 27 martie sau 1 decembrie, eram câteva zeci de oameni, uneori poate ajungeam la două-trei sute. Însă iată că în 2012 s-au organizat trei marșuri ale unirii în Chișinău. La cel de pe 25 martie numărul participanților a ajuns la 3000, pe 13 mai – aproape de 7000, iar la 16 septembrie au fost prezenți circa 10 000 de participanți. Acum practic în fiecare lună se organizează acțiuni de popularizare a idealului unionist – conferințe, școli pentru voluntari, acțiuni culturale, sportive și multe altele.

Cum vi se pare climatul de dincolo de Prut – favorabil sau nefavorabil unirii?

Dacă vorbim de România, atunci starea de spirit de acolo este foarte favorabilă. Acest lucru este evident la nivelul populației de rând – trei sondaje efectuate în anii 2012-2013 au dezvăluat o susținere a ideii unirii variind între 62% și 87%. Însă avem semnale foarte clare și din partea clasei politice din România. 116 deputați din actualul Parlament au semnat Pactul Pentru Basarabia, care prevede o luare de poziție, dar și măsuri concrete pentru a aduce Republica Moldova acasă – atât în sânul națiunii române, cât și în spațiul cultural și valoric european. Ulterior, însuși președintele Traian Băsescu a declara că următorul proiect de țară al României post-revoluție, după aderarea la NATO și UE, ar trebuie să fie reunirea cu Republica Moldova. Acest gând a fost secundat de reprezentanții tuturor forțelor politice din România. Ex-președintele PNL, Crin Antonescu, a confirmat că reunirea e în interesaul național al României, iar premierul Victor Ponta a afirmat că România ar trebui să fie pentru Republica Moldova ceea ce a fost Germania de Vest pentru Germania de Est, și că dacă cetățenii moldoveni vor vota unirea, el va fi cu ambele mâini pentru. Chiar acum, în lumina semnării de care Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE, cinci deputați din diferite partide au rostit discursuri la tribuna Parlamentului României, în care au salutat semnarea acordului și au afirmat că el reprezintă un prim pas în refacerea unității naționale românești.

În termeni reali, e posibilă unirea R. Moldova cu România? Daca da, atunci când și cum?

Bineînțeles că este posibilă, altfel nu am fi luptat pentru ea. În Republica Moldova, Constituția permite orice schimbare de statut a statului, cu condiția ca această să fie decisă prin referendum, cu participarea a cel puțin 50% din cei înscriși în listele electorale. Este, deci, un mit afirmația larg vehiculată de unii, precum că unirea ar leza suveranitatea sau independența Republicii Moldova. De fapt, suveranitatea presupune dreptul cetățenilor de a decide de sine stătător, fără amestecuri din afară, absolut orice cu privire la organizarea statului său, inclusiv unirea cu alt stat. În acest sens, însăși exprimarea dezideratului de reunire cu România este un exercițiu de suveranitate. Apoi un referendum similar urmează să fie petrecut în România. Dacă ambele au succes, președinții celor două state se pot întâlnit pentru a semna un Act al Unirii, după negocierea prealabilă a tuturor condițiilor și dispozițiilor tranzitorii de către guvernele celor două state. După semnare, Actul Unirii este ratificat de parlamentele ambelor state, după care unirea de jure a avut loc. Urmează, însă, o altă etapă importantă – obținerea recunoașterea internaționale a unirii. În acest sens, comunitatea internațională se ghidează de prevederile Acordului de la Helsinki (1975), care stipulează că orice modificare a frontierelor (inclusiv o unire) dintre două state poate să se desfășoare oricând, dacă se face de comun acord, într-un mod pașnic și democratic. Această prevedere ne asigură că celalte state vor recunoaște unirea, dacă nu doresc să suporte lovitura de imagine asociată cu nerespectarea unui acord internațional și izolarea diplomatică care vine în consecință. Doar din partea unori actori politici mai obraznici, cum ar fi Rusia, care nu se sfiesc să sfideze normele de drept internațional, ne putem aștepta la surprize.

Pentru a ne asigura, însă, că un referendum pentru unire va trece, e nevoie de o informare prealabilă a populației, ca oamenii de rând să știe beneficiile reale ale unirii – inclusiv o creștere a salariilor și a pensiilor, căci salariul mediu din România este de câteva ori mai mare; inclusiv investiții în infrastructură, drumuri mai bune, investiții în educație, în sistemul de sănătate. De aceea „Tinerii Moldovei” și desfășoară campaniile de informare pe care le-am menționat.

Unii abordează problema unirii prin prisma costurilor. Cât, în opinia Dvs., ar costa unirea?

Bineînțeles, reunirea a două state într-unul singur presupune costuri semnificative – e nevoie de ajustarea infrastructurii, a comunicațiilor, reducerea decalajului în nivelul de trai, asigurarea angajaților din Republica Moldova cu salarii comparabile cu cele din România. Toate acestea implică cheltuieli adiționale din bugetul de stat. Pot veni cu un număr concret doar în urma unui studiu cantitativ amplu, pe care intenționez să-l fac în viitor. Însă, la general, toate aceste cheltuieli trebuie contrabalansate, iar pe termen scurt aceasta se poate face fie prin măsuri de austeritate, fie prin creșterea deficitului bugetar. Prima opțiune provoacă întotdeauna nemulțumiri în rândul populației, iar cea din urmă ridică întrebări cu privire la sustenabilitatea datoriilor. Însă pe termen lung, aceste investiții vor da roade – după dezvoltarea unei infrastructuri adecvate și asigurarea unui climat legal și economic care ar favoriza fluxul de investiții, va putea fi valorificat potențialului agricol al Republicii Moldova, dar și potențialului industrial (forță de muncă la prețuri accesibile). Vor fi create o mulțime de noi locuri de muncă, iar emigranții vor fi motivați să se reîntoarcă acasă. Prin cumul, toate acestea vor duce la o sporire a producției interne și a nivelului de trai pentru cetățenii întregii Românii. Avem un exemplu viu în istoria recentă – Germania, care într-adevăr a avut de suportat costuri considerabile pentru reunificare, dar acum a devenit puterea economică numărul unu în Europa și numărul patru în lume.

Un lucru important de punctat pentru perspectiva unui cetățean din Republica Moldova este că partea care suportă costurile va fi preponderent România de la vest de Prut, iar partea de la est de Prut va fi beneficiarul unor subsidii imense, mult mai mari decât asistența internațională pe care o primește Republica Moldova în momentul de față. Est-prutenii, deci, pot să se preocupe mai puțin de partea ce ține de costuri.

Ce reprezintă actualmente Mișcarea „Tinerii Moldovei”?

Mișcarea reprezintă un grup de tineri reuniți de un singur scop – cel de a schimba viața oamenilor în bine. Dat fiind faptul că avem Rusia în coaste, iar aderarea la UE ca stat independent rămâne o persectivă extrem de îndepărtată și incertă, considerăm că reunirea este singurul mijloc viabil pentru a le oferi oamenilor un trai mai bun, și de aceea desfășurăm ample campanii de informare, prin care să-i comunicăm populației acest mesaj. De asemenea, ne propunem să fim și o platformă prin care acest deziderat al populației să fie transmis către și auzit de către clasa politică. Pe lângă acestea, organizăm și multe acțiuni cu caracter caritabil sau de asistență socială: donații de carte pentru școlile din sate, proiecții de film românesc, ajutor pentru orfelinate și persoane cu dizabilități etc. Avem numeroși tineri voluntari, mulți dintre care ni se alătură spontan, după ce află de noi de la cunoscuți sau au ocazia să participe la un eveniment organizat de „Tinerii Moldovei”.

Ce planuri de viitor aveți?

După ce am desfășurat, în martie – mai, o campanie de informare pentru recensământ, adresată etniei majoritare din R.M. și intitulată „vorbesc românește, sunt român”, acum suntem în plină desfășurare a caravanei „Trai mai bun – Viitorul ne surâde”, care cuprinde exact acțiunile menționate în punctele anterioare. După aceasta, planificăm să desfășurăm în septembrie un marș al unirii în Chișinău, iar în preajma alegerilor parlamentare e posibil să circulăm un apel către candidații în alegeri să semneze o declarație cu privirea la asumarea unui curs rapid de reapropiere a Republicii Moldova de România.

E posibil ca Mișcarea „Tinerii Moldovei” să devină în viitor partid politic?

„Tinerii Moldovei” sunt o mișcare civică și nu un partid politic. Cele două se deosebesc conceptual. Scopul unui partid politic este să ajungă la putere – să guverneze un stat sau o regiune. Scopul unei mișcări civice este de a crea o platformă prin care cetățenii să poată trimite un mesaj clasei politice, dar și altor cetățeni. Deoarece vocea unui singur cetățean este rareori auzită, aceștia se asociază cu alți cetățeni care au aceleași probleme, amplificând astfel intensitatea mesajului său și sporind șansele să fie auziți. Pentru o democrație sănătoasă sunt cruciale ambele – atât un spectru bine dezvolat de partide politice, cât și o societate civilă consolidată. Partidele politice și membrii acestora, când ajung la putere, au tentația să acționeze în interes propriu, care deseori nu coincide cu interesul cetățenilor. În acest caz, rolul societății civile este să bată alarmă și să scoată în vizorul atenției publice acele rele intenții, responsabilizând astfel clasa politică în fața cetățenilor și creând un mecanism de control al acțiunii politicienilor, vital pentru o societate democratică. Astfel „Tinerii Moldovei” nu sunt și nu vor fi un partid politic, pentru că nu-și propun să ajungă la putere, ci să fie o platformă de activism civic, prin care cetățenii să manifeste o atitudinte proactivă față de problemele cu care se confruntă.

În ce relații sunteți cu alte organizații unioniste – Consiliul Unirii, Acțiunea 2012?

Suntem în relații strânse de colaborare cu aceste organizații. Participăm la acțiunile unioniste organizate de ei, și de asemenea îi invităm pe ei să participe la acțiunile de acest fel organizate de noi. Dat fiind faptul că avem obiective foarte apropiate, există persoane care fac parte concomitent și din „Tinerii Moldovei”, și din alte ONG-uri unioniste. Fiecare dintre ele, însă, are un specific un pic diferit. Acest fapt contribuie la sporirea diversității aderenților curentului unionist și facilitează generarea de idei. Doar prin colaborare strânsă se poate obține cel mai mare impact în societate.

În ce relații sunteți cu partidele ce promovează unirea Basarabiei cu România?

Nu suntem simpatizanții unui anumit partid. Însă natura problemelor pe care le abordăm este profund politică, iar soluționarea lor depinde direct de implicarea clasei politice. De aceea, după cum am menționat anterior, unul din rolurile noastre este transmiterea mesajelor cetățenilor către clasa politică; în particular, în cazul nostru, a dorinței de unire. Politicienii nu pot să rămână mult timp surzi la părerile cetățenilor, căci altfel vor fi taxați la scrutinul electoral. Rolul nostru, ca membri ai societății civile, este să fim mediatori în acest proces. În acest scop, luăm legătura cu politicienii din toate partidele și le propunem să ia atitudine față de problema reunirii. În același timp, le comunicăm cetățenilor despre poziția luată de diferiți politicieni și în ce măsură aceasta corespunde cu grijile sau nevoile cetățeanului.”

Comentarii

Iulian Gramațki

Iulian Gramațki

Doctorand în economie la Goethe Universität Frankfurt; licențiat în Administrare de Business și Științe Politice la Saint Louis University Madrid; membru al Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale și al Platformei Civice „Acțiunea 2012”. Cunoști...

Ultimele articole