BILĂ ALBĂ PENTRU EUROPEANUL DUMITRU DIACOV

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

După cum vedeţi, în fotografia ce însoţeşte aceste rânduri – realizată de Pete Souza, în Biroul Oval, la Casa Albă, pe 12 iulie -, preşedintele Barack Obama a avut o convorbire telefonică, deloc tensionată, cu omologul rus, Vladimir Putin.

Semn bun, în sensul că garantul de facto al graniţelor oficiale, ale Republicii Moldova – cele recunoscute, de Organizaţia Naţiunilor Unite -, respectiv Statele Unite, spre deosebire de vara anului 2008 – când lipsa de comunicare, mai precis comunicarea doar mimată dintre Moscova şi Washington D.C., a dus la sângeroasa confruntare, dintre trupele imperiale, răsăritene şi cele georgiene – acum menţin un dialog constant, formal şi informal, cu Federaţia Rusă, la cel mai înalt nivel.

La numai 24 de ore după menţionata convorbire telefonică, dintre Obama şi Putin, Europa Liberă publica interviul acordat acestui semnificativ post de radio occidental, de Dumitru Diacov.

Al cărui rol, în Partidul Democrat, pare a fi cel al lui Joe Biden, în administraţia prezidenţială americană.

Adică ceea ce este bine să nu spună liderul, din raţiuni diverse, afirmă public numărul doi, în ierarhia partidului, în cazul lui Diacov, sau, la Casa Albă, în situaţia lui Biden.

Şi place sau nu, unora dintre cititori, Diacov a vorbit precum Biden:

“Cred că fiecare a înţeles că nu pot fi depăşite unele limite, fiecare a înţeles că angajamentul naţional, în faţa ţării şi în faţa populaţiei, este mai important decât unele animozităţi personale sau de grup.“

Fiind chestionat în privinţa iluziei unei noi revoluţii, dar de… catifea, anunţată de Vladimir Voronin, Diacov a răspuns ironic, dar realist:

“Opoziţia încearcă să se răţoiască, să dea din deget, să arate că este în picioare, că: „Vom veni şi vă vom arăta”. Eu aş privi mai liniştit lucrurile. Opoziţia comunistă nu poate scoate oamenii în stradă, în sensul normal, protestatar al cuvântului. Este important ce va face coaliţia de guvernare. Este important dacă coaliţia de guvernare va păstra acest calm şi această atmosferă constructivă în ţară. Şi atunci neconstructivismul opoziţiei va arăta ridicol.”

O bătaie amicală, pe umărul europeanului Dumitru Diacov, totuşi se impune. Revoluţia de catifea, de la Praga, a reuşit după ce un ofiţer al serviciului de informaţii cehoslovac, îmbrăcat civil, a mimat că a fost împuşcat şi a rămas, pe caldarâm într-o baie de sânge – a se citi vopsea -, imagine care a determinat mulţimea să fie de neoprit, în demersul de a da jos conducerea de atunci a ţării.

Iar înscenarea se poate repeta şi la Chişinău…

Răspunzând unei întrebări, vizând credibilitatea interlocutorilor de la Tiraspol, europeanul Diacov a declarat:

„Sunt credibili, nu sunt credibili, nu avem încotro, trebuie să rezolvăm. Nimeni nu va veni, nici americanii, nici ruşii, nici europenii nu vor rezolva problemele în locul nostru. Noi trebuie să creăm o atmosferă anumită. Noi trebuie să încercăm să căutăm soluţii, să găsim soluţii şi, împreună cu partenerii, să ajungem la o finalitate”.

De acord, cu faptul că nu ruşii vor rezolva problemele. În privinţa europenilor, dincolo de furtuna, din paharele cu apă, ale liderilor fostei alianţe de guvernare, Uniunea Europeană a demonstrat că este parolistă. Se ţine de cuvânt. Cât despre americani, după cum se vede şi din fotografie, au grijă ca tragedia din Georgia, din luna august 2008, să nu se mai repete în vara anului 2013, în Republica Moldova.

Realist, Dumitru Diacov a lămurit şi dilema federalizării:

„Dacă noi rezolvăm într-o manieră ca să ne încadrăm şi în experienţa europeană, trebuie să căutăm soluţii. Noi ne legăm de unii termeni şi încercăm să ridicăm o isterie în jurul acestor termeni, dar procesul stă pe loc. Cancelarul german ne-a spus: „Domnilor, dacă experienţa federală vă oferă posibilitatea…”, pe cine, ce dracu’ mai căutăm noi, în altă parte, şi ne legăm de un cuvânt?! Ce înseamnă statul federal? Hai să-l umplem cu conţinut pozitiv! Hai să creăm condiţii ca în Republica Moldova să existe linişte, pace, să fie un stat cu o singură frontieră. Dar cum ne divizăm aici administrativ, cum creăm condiţii, ca să funcţioneze administraţia locală, acolo sau dincolo… Noi, în general, am încercat, în ’98, şi am făcut reforma teritorială şi am descentralizat administraţia locală, dar de atunci tot o centralizăm. Chiar şi acuma, cu democraţii la putere, încercăm să o tragem cât mai sub puterea centrală, ca pe urmă să repartizăm din nou finanţele, să vină la noi să se închine. Este un lucru care vine de la lipsa noastră de cultură politică, de tradiţii politice.”

Afirmaţii care nu intră, de facto, în contradicţie, cu caracteristicile regiunilor europene, ce ar urma să funcţioneze şi pe teritoriul Republicii Moldova, după integrarea în Uniunea Europeană, fiind teoretic posibilă crearea a 2-3 arealuri teritoriale de acest tip.

Dovadă de înţelepciune a fost şi replica dată de europeanul Diacov la întrebarea vizând motivaţia Moscovei în râvna de a se opune integrării Republicii Moldova în comunitatea europeană. Nu euroasiatică:

„Aceasta e o terminologie conflictuală. Republica Moldova nu trebuie să fie un stat conflictual. Republica Moldova trebuie să fie un stat previzibil şi pentru Uniunea Europeană, care vrea să ştie clar ce doreşte Republica Moldova, dar şi pentru ţările din Est, şi pentru Federaţia Rusă la fel. Noi dorim să devenim un partener serios, un partener prietenos, o ţară care emană stabilitate în această zonă.”

Bila albă o merită Dumitru Diacov mai ales pentru faptul că nu a ocolit un răspuns franc, la interogaţia vizând ipoteticul şantaj al Rusiei, cu Transnistria:

„Într-un fel, şantajează. Dacă Rusia are interese aici, aceasta nu trebuie să ne sperie, aceasta trebuie să ne facă mai tari, trebuie să ne facă mai serioşi, trebuie să ne mobilizeze şi să realizăm ceea ce trebuie să realizăm noi. Noi pledăm, pentru interesul Republicii Moldova şi luptăm pentru ca poporul Republicii Moldova să fie fericit. Federaţia Rusă are interesele ei. Este o ţară mare, cu interese în zonă, ca şi alte state mari. Eu nu vreau să fiu isteric. Eu nu vreau să fim tot timpul supăraţi că facem ceva împotriva cuiva şi aşa mai departe. Noi avem cursul nostru. Cursul nostru este unul clar, este pronunţat. Şi guvernarea trebuie să facă tot ce e posibil…”

Cursul menţionat fiind al integrării europene.

O diferenţă, între Dumitru Diacov şi Joe Biden, este că primul are un chip marcat de tracasări parlamentare şi această presiune vizibilă, constantă, venită de la răsărit, dar parată lucid.

Al doilea, chiar când se adresează celor care fac o presiune, la fel de puternică, din inima Asiei, la vest de Statele Unite, aici fiind vorba de chinezi, le răspunde calm, amuzat, pe un ton amical, dar ferm.

Motiv pentru care am şi postat, mai jos, discursul vicepreşedintelui Joe Biden, la şedinţa Dialogului Economic şi Strategic, dintre China şi SUA, pe 10 iulie.

Nu de alta, dar Joe Biden a fost la Chişinău, a îndemnat pe europenii dintre Prut şi Nistru să păstreze calea spre lumea liberă, din Occident.

Şi are cele mai mari şanse să fie următorul preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

Semn că, la Casa Albă, Republica Moldova are şi va avea cel mai puternic aliat.

______________________

NOTA BENE:

Am citit, atent, rândurile scrise de conaţionalul Traian Vasilcău, în legătură cu un nou deces, în rândurile celor ce poartă uniforma Armatei Naţionale a Republicii Moldova. Că nu îl simpatizează pe actualul ministru al apărării îmi este clar. Din raţiuni lesne de înţeles.

Dar şi dacă ministru al apărării ar fi fost Traian Vasilcău, tragedia nu putea fi evitată. Armata nu este o uzină în care opreşti strungul şi pleci acasă. Ci un mediu dinamic, care funcţionează 24 de ore din 24 posibile.

Soluţia reală este trecerea la înlocuirea recruţilor cu voluntari, tineri angajaţi ca profesionişti, pe bază de contract.

De altfel, în nicio ţară din lume, care se declară democratică, niciun ministru al apărării nu este responsabil pentru moartea accidentală, a unui soldat.

Asta dacă se doreşte democraţie, nu monarhie, ca într-un partid a cărui denumire, momentan îmi scapă…

 

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole