Ar fi posibil în Republica Moldova un „pact naţional”?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

O problemă în relaţiile dintre partidele politice, precum şi între putere şi opoziţie este lipsa unui consens minim în anumite probleme fundamentale pentru Republica Moldova. Lipsa unui astfel de fundament permite unor actori politici să facă „viraje” destul de periculoase pentru stabilitatea şi însăşi existenţa Republicii Moldova: poziţia faţă de calitatea de stat unitar al Repulibii Moldova şi condamnarea oricărui separatism teritorial, poziţia faţă de  independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, poziţia faţă de problema identitară, poziţii în ceea ce priveşte politica externă şi statutul de neutralitate, priorităţile în domeniul securităţii naţionale, o viziune despre criteriile după care trebuie să fie selectaţi persoanele pentru funcţiile importante în stat etc.

Iată de ce ar fi o idee strălucitoare, cred eu, semnarea unui „pact naţional” între toate partidele parlamentare şi neparlamentare, sindicate, confesiuni religioase, reprezentanţii minorităţilor naţionale, organizaţii neguvernamentale prin care s-ar stabili un consens minim asupra problemelor majore, prin care ulterior s-ar putea delimita clar cine este „duşman” şi cine este „aliat” al intereselor republicii (Carl Schmitt spunea că această delimitare este una decisivă pentru existenţa politicului). Chiar dacă nu ar avea efecte juridice, un astfel de document ar putea pretinde cu adevărat la un început de „doctrină naţională” şi la o autoritate morală. Un astfel de document ar fi unul cu adevărat istoric, fiind al doilea ca semnificaţie după Constituţia RM. Anume o astfel de „constituţie morală” ar putea servi ulterior cetăţenilor în calitate de criteriu pentru sancţionare electorală.

Un astfel de document ar fi absolut necesar pentru instituirea unui model al „democraţiei consociaţională”, care a stat la fundamentul a unor aşa state europene precum Elveţia, Belgia, Olanda, Austria, unde au existat probleme de ordin etnic, religios, lingvistic, identitar.

În 1920, un „pact naţional” adoptat de parlamentul turc stabilea interesele naţionale, punând fundamentele statului modern Turcia. Un „pact naţional” dintre toate forţele politice şi confesiunile religioase, a dat naştere Libanului ca stat în 1943. De ce nu ar fi posibil în vremurile noastre în Republica Moldova?

Cine ar putea propune un astfel de „pact naţional”? Desigur, un astfel de pact ar trebuie să fie propus de cel care ar trebuie să joace rolul de mediator între forţele politice – şeful statului – Nicolae Timofti, împreună cu societatea civilă. Problema este cât de serios ar putea lua clasa politică o astfel de iniţiativă. Voi ce credeţi?

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Octavian Racu

Octavian Racu

-sociolog, jurnalist- Născut în municipiul Chişinău, Republica Moldova Telefon(-oane) Mobil: +373 79776454 E-mail(uri) octavianracu@yahoo.com, octavianracu@gmail.com Data naşterii 13 octombrie 1984 - 2008 – 2011 – redactor ...

Ultimele articole