Operațiunea FACT-CHECKING

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Anul recent încheiat rămâne în memoria colectivă drept unul al unui bombardament informațional menit și să descurajeze încrederea în potențialul comunității cercetătorilor științifici, de pe mapamond, de a găsi un leac pentru pandemia generată de coronavirus. În 2021 vaccinările au început, dar războiul informațional continuă și generatorii negativismului subtil au obținut o victorie vizibilă, respectiv masiva reticență a cetățenilor care consideră că nu au suficiente informații credibile, pentru a se vaccina contra COVID-19.


Într-un asemenea context, tânărul geopolitician Răzvan Munteanu este unul dintre cei patru autori ai volumului FACT-CHECKING, un ghid practic la coagularea căruia au contribuit și Nicolae Țibrigan, Mihai Bârsan și Radu Cupcea, din cadrul Asociației Chamber of Excellence in International Affairs. După cum avertizează cei patru conaționali, ghidul vizează contracararea acțiunilor de dezinformare și monitorizarea formelor de război informațional, demarat în spațiul mediatic din România și Republica Moldova.


Răzvan Munteanu, Nicolae Țibrigan, Mihai Bârsan și Radu Cupcea și-au asumat un proiect vizând „depistarea, demascarea falsurilor informaționale și dezmințirea mesajelor mediatice, care denaturează adevărul despre evenimentele din Republica Moldova și România, încurajând atitudinile anti-occidentale și naționalist-populiste” în rândurile europenilor trăitori în stânga și în dreapta Prutului – râu intern al României interbelice.


Proiectul amintit este finanțat, în mare parte, de Departamentul de Stat al SUA, interesat în promovarea realismului geopolitic, la nord-vest de Marea Neagră.


Ghidul este necesar celor care doresc diferențierea informațiilor obiective de ceața mediatică generată de dezinformare și propagandă, de lobby, respectiv relațiile publice ale unor campanii de promovare a imaginilor unor state și de pychological operations / PSYOP/operațiuni psihologice, cum preciza dr. Răzvan Munteanu.


În mod paradoxal, lista cu cele mai utilizate tehnici și instrumente de propagare a dezinformării și a știrilor false se aplică, cu o exactitate matematică, și la presa mioritică, cea obișnuită, printre altele, să promoveze titluri false, nu doar pentru atragerea cititorilor naivi, ci și pentru derutarea constantă a opiniei publice, cu efecte vizibile pe termen mediu și lung.


De altfel, referirile conaționalului Răzvan Munteanu la teoriile conspiraționiste sunt savuroase, pildă fiind repetarea obsesivă de terți a concluziei, evident aiuritoare, care susține că „politica SUA ne îndreaptă cu pași repezi spre Al Treilea Război Mondial”, ultima sintagmă fiind chiar titlul unor cărți cu pretenții în arealul euro-atlantic.


Salutară este și contribuția lui Radu Cupcea, care își focalizează atenția pe trolii moldoveni și războiul lor absurd împotriva României. El precizează că tocmai „Centrul de Excelență pentru Comunicare Strategică al NATO din Riga vine cu câteva tipuri de troli ruși care acționează în Letonia și alte state europene:


*Trolii bikini sunt cei se ascund sub profiluri de femei frumoase și adresează întrebări naive sau cer reconsiderarea unor opinii;
*Trolii agresivi încearcă să te elimine din discuțiile de pe forumuri.
*Trolii Wikipedia se ocupă de editarea blogurilor și paginilor de internet favorabile Kremlinului.
*Trolul cu atașamente a cărui misiune este să posteze, în mod constant, link-uri către articole și înregistrări video de pe platformele de știri din Rusia.”


Bilă albă merită Radu Cupcea și pentru calitatea argumentației prin care demonstrează aberațiile și stilul de lucru al unei mici grupări „de comentatori ascunși, din Republica Moldova, care își dau cu părerea în mediul online din România”.


La rândul său, Nicolae Țibrigan surprinde cititorii ghidului practic de fact-checking cu analiza modului cum a explodat „bomba electronică” a Kremlinului, în presa din România și Republica Moldova.


Dincolo de demontarea, cu lux de argumente și ilustrații convingătoare, a minciunii mediatice privind așa numita „noua armă electronică aflată în dotarea armatei ruse și utilizată chipurile în Marea Neagră”, compatriotul Nicolae Țibrigan punctează esența demersurilor de acest tip, ale Moscovei:

„Obiectivul propagandei ruse asumat pe termen mediu și lung constă în reducerea încrederii publicului în instituțiile democratice și diminuarea capacității de reziliență a populației în fața diverselor tipuri de amenințări”.


Un alt punct de vedere inedit l-a expus Mihai Bârsan, care s-a concentrat cu argumentele sale, pe câteva reacții instituționale și limite în lupta contra fake news.


El atrage atenția asupra „impactului știrilor false, într-un context în care acesta este subestimat și neglijat ca amenințare, fapt pentru care actorii guvernamentali din România și Republica Moldova nu au dezvoltat încă o serie de instituții eficiente pentru combaterea acestui fenomen”.


Instituții sub forma unor structuri de relații publice, la diferite paliere ale structurilor executive de la București și Chișinău există, dar acestea sunt subminate, în opinia mea, de două adevăruri triste. Pe de o parte încadrarea acestora este deseori făcută cu terți de strânsură, fără studiile dezirabile și experiențele utile în domeniul P.R., iar pe de altă parte, din rațiuni de stat, unii oficiali, din cele două orașe menționate, optează adesea pentru „politica struțului”, atunci când Moscova aruncă pe piața mediatică diversiuni menite a genera declarații teoretic ostile, practic de demontare a minciunilor geopolitice făcute cu premeditare, în scop de discreditare a unor factori de decizie mioritici, atât din stânga, cât și din dreapta Prutului – râu pe care se află acum granița dintre NATO și sfera de influență geopolitică a Rusiei.


Sigur că Mihai Bârsan are dreptate atunci când susține că „din punct de vedere militar transformarea în armă a informației și internetului sunt considerate ca tehnici asimetrice de luptă”.


China are o divizie de operatori militari pe computere moderne pentru a obține rezultate notabile, în această direcție.
Rusia are structuri de informații militare cu secții specializate pe ceea ce poate fi numit și pe plan electronic „frontul nevăzut”.


După cum și statele membre ale NATO au – funcție de bugetele alocate – componente ale serviciilor secrete care controlează, de facto, tot ce constituie flux informațional subversiv, în zonele lor de responsabilitate.


Totuși nu ar strica un demers privind fondarea unei instituții specifice în România – încadrată cu tineri având aplombul, studiile, preocupările și ideile celor patru autori ai ghidului comentat în aceste rânduri – pentru simplul motiv că viziunea celor aflați la debutul maturității lor științifice, semeni deloc marcați de prejudecăți din veacul trecut, ar putea oferi zilnic Palatului Cotroceni și Palatului Victoria sinteze de o altă factură, decât rapoartele curente ale serviciilor cunoscute de informații.


Apropo de ghidul comentat, mai zilele trecute discutam cu unul dintre cei mai respectați generali postdecembriști, momentan în rezervă, care îmi relata întâlnirea avută, cu ani în urmă, cu un secretar de stat din ministerul armatei de la Chișinău. În notificarea prealabilă dialogului se prezenta opțiunea oficialului de peste Prut de a folosi limba moldovenească.
Zis și făcut. La întrevedere au luat parte generalul de la București, un translator și secretarul de stat de la Chișinău.

La fiecare afirmație a oficialului de pe Dâmbovița, traducătorul repeta în limba lui Mihai Eminescu, dar cu un anumit accent, din stânga Prutului, cuvintele generalului. Secretarul de stat din Republica Moldova s-a enervat și a întrebat de ce este situația asta absurdă. I s-a răspuns că i s-a respectat dorința de a fi folosită limba oficială, de la Chișinău. A înțeles și atmosfera discuției a revenit la normalitate, nemaifiind nevoie de…translator.


Până la noi poduri, reale, peste Prut, podurile comunicării moderne –
curățată de manipulările celor ce fac jocurile Moscovei – pot institui înțelegerea lucidă a diferențelor specifice, atâtea câte mai sunt, dintre europenii ce viețuiesc pe ambele maluri ale Prutului.


În rest, Generalul Iarnă a anunțat formarea unei noi divizii ruse, în enclava Kaliningrad, a trimis avioane militare rusești de luptă, însoțite de aeronave similare chineze, spre Coreea de Sud și încă nu a luat o decizie despre cum va fi primăvara pe litoralul nord-vestic al Mării Negre.


Astfel, războiul nedeclarat, cel hibrid, al Federației Ruse contra NATO, îndeosebi contra statelor aflate la frontiera răsăriteană a comunității euro-atlantice, va continua în forme la fel de imprevizibile precum mutațiile observate la coronavirus.


Prin urmare, Operațiunea FACT-CHECKING continuă și se amplifică.


  • Rânduri publicate concomitent la Chișinău și București.

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole