AMN a fuzionat ori a înghiţit PLDM?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Dezamăgire pe de o parte şi sentiment de împlinire şi victorie pe de altă parte. Cam în aşa atmosferă a avut loc fuzionarea AMN. PLDM a crescut considerabil, şi acesta e un motiv de bucurie. AMN, cel care a luptat atâta timp pentru democraţie (după spusele liderilor ex-AMN), care exista când Filat nici nu avea idee că va fi lider al unui oarecare PLDM, a dispărut ca soarele după orizont. Şi aşa cum soarele a doua zi reapare, şi cum spune o vorbă „După râs vine plâns” şi viceversa, AMN se pare că a luat cu sine în PLDM şi ambiţiile, condiţiile şi businessmanii săi.

Ce-i la oraş, nu e la ţară!

De cele mai multe ori, viziunile politice şi situaţia partidelor, pe care o vedem în capitală, nu se reflectă integral şi în organizaţiile teritoriale ale acestora. Adică una e la Chişinău şi cu totul alta e în centrele raionale. Spre exemplu, în timp ce în Chişinău se anunţă sus şi tare că o alianţă cu PCRM e împosibilă, în teritoriu, consilierii raionali sau orăşeneşti ai unui partid din alianţa de guvernare fac comploturi cu consilierii PCRM, împotriva unui alt element al AIE. Astfel de cazuri sunt o sumedenie, vă asigur. În particular vă pot da şi exemple concrete.

Cucule, […] nu-i bine că n-ai casă!

Dar întrebarea este alta; AMN a venit în PLDM acceptând statutul, condiţiile, programul şi respectând oamenii care au stat la baza PLDM, ori au venit şi se declară stăpâni? Cum am mai zis, la nivel central parcă totul e clar. De AMN nici nu se mai aude. În teritoriu însă, lucrurile sunt cu totul altfel… Nu ştiu cum pot fi numiţi acei indivizi (politicieni) care îşi lasă casa (partidul), pentru că a lor se ruinează, şi pleacă să o ia de-a gata pe a vecinului… Normal ar fi să facem ordine în casele noastre, dacă tot vorbim de patriotism şi devotament. Ce devotament putem cere de la cei ce au trădat de câteva ori? Făcând o paralelă; Partenerul(a) dacă a înşelat o dată, o va face şi a doua oară. Adică, mai devreme sau mai târziu, când PLDM îşi va irosi puterile, ei vor trece la cei care vor fi „mai la modă”. Şi oare de ce se fac toate aceste transferuri*? Cred că e prea evident; Ca să se menţină pe fotoliile de consilieri, ambasadori, deputaţi, şi cu puţin noroc, şi pe cele de miniştri.

Divide et impera

Iată un singur exemplu (unul din multele)… La lansarea PLDM, încă în 2008, semnăturile mai nu se cerşeau, pentru că era nevoie de ele pentru a înregistra partidul. Bineînţeles, a fost implicată multă lumea pentru a prezenta programul şi aspiraţiile pe atunci ale noului partid. Mulţi dintre cei ce au stat la baza PLDM au avut, şi unii mai au, mari speranţe în acesta. Peste 2 ani s-a lucrat intens pentru promovarea şi menţinerea PLDM. A venit însă momentul când birourile şi consiliile politice teritoriale au fost reorganizate totalmente (unele). Spre exemplu, în or. Cimişlia, din cei 9 membri ai biroului politic de la lansare, a rămas doar unu. Restul sunt ori ex-membri AMN, ori veniţi când PLDM era deja bine „pus pe picioare”. Cu alte cuvinte, noul birou politic reorganizat, este o versiunea beta 2.0 a biroului politic AMN. Aceeaşi oameni, o altă culoare şi alt „brand”. Membrii vechi care sunt prea „deştepţi” şi vorbesc prea mult, sunt pur şi simplu excluşi din listele partidului, biroului şi consiliului politic, fără voia lor, pentru că ei au altă viziune. Nu le mai sună nimeni să-i cheme la adunări şi şedinţe, oricât de mare ar fi fost contribuţia lor la dezvoltarea Organizaţiei Teritoriale a PLDM şi în general, a partidului la nivel naţional. Ei ar putea încurca planurilor noului AMN în teritoriu, şi eu… sunt unul dintre ei. Mai jos e un imn dedicat evenimentelor din 7 aprile 2009. Muzica, textul şi vocea îmi aparţin (în colaborare cu Rodica Vlas.) Una din contribuţiile mele de cândva…

OrioN – Refuz, rezist…!

Singur în faţa… lumii

Am rămas profund indignat de ce mi se făcuse. Am pus toată stăruinţa în promovarea democraţiei, şi pentru ce? Ca mai apoi nişte afacerişti locali să profite? Mă simt de parcă aş fi în plus pentru ei, înlăturat. Cum să-i privesc pe acei oameni care au crezut în cuvintele şi mesajele mele? Cât de credibil sunt acum pentru ei? Nu vroiam nimic, doar să se realizeze ceea la ce am aspirat împreună de la început (fără nou-veniţi), şi puţină recunoştinţă. Nimic!

Unire, moldoveni!

Până la urmă, am înţeles că pentru a promova democraţia şi anumite valori, nu e neapărat să fii politician. Am înţeles că în calitate de jurnalist poţi face mult mai mult. Am înţeles că în zadar societatea noastră e divizată în cei pro-democraţi şi pro-comunişti. Noi trebuie împreună să impunem ambele fronturi politice, în egală măsură, să lucreze pentru noi. Anume acesta este un mesaj pe care jurnaliştii ar trebui să-l promoveze, echidistant, echilibrat, pentru cetăţeanul simplu. Aceasta este o metodă eficientă de a uni societatea noastră divizată.

* Îmi place să le spun transferuri, ca în fotbal. Un coleg spunea că politica e ca şi fotbalul; milionarii luptă între ei, iar lumea simplă îi priveşte cu mare interes.

Comentarii