Am fost martor ocular al evoluției democrației din România

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ziua de 16.11.2014 îmi va rămâne în memorie pentru mulți ani înainte. Pentru o zi, un cartier al Bonnului a devenit o mică Românie. Mii de români stăteau înșiruiți la coadă nu după pâine sau lapte sau careva produse deficitare, ci – nici mai mult, nici mai puțin – să-și exercite dreptul la vot. Așa au stat și trei, și șase, și zece ore, iar unii au fost nevoiți să plece acasă fără a li se mai oferi accesul în secția de votare. Toți își exprimau indignarea scandând „Vrem să votăm” și „Hoții!” în adresa actualei guvernări, care este gată să-și bată joc în asemenea hal de cetățenii săi aflați în străinătate numai pentru a se menține la putere. Toți, însă, erau hotărâți să stea în coadă atâta timp cât va fi nevoie pentru a contribui și ei la procesul politic în România.

Victor Ponta a știut că diaspora nu îl simpatizează și îi aduce un avantaj contracandidatului său în cursa electorală. De aceea, el a decis să le îngrădească românilor din străinatate accesul la vot – o tactică mai puțin democratică. Iată că această tactică a avut efectul invers decât cel dorit. Și anume, a declanșat o mobilizare fără precedent în rândul românilor din diaspora. Indignați de faptul că li se restricționează dreptul la vot încă din turul I, aceștia au ieșit în turul II într-un număr de câteva ori mai mare ca să-și revendice acest drept. Iar apoi acele revendicări au fost canalizate și în țară. Cei din Cluj, București, Iași și alte orașe din România s-au solidarizat cu cei de peste hotare. Acest sentiment de nemulțumire față de modul în care guvernarea PSD își tratează alegătorii s-a transpus, în cele din urmă, și în urnele de vot, înclinând balanța în defavoarea lui Victor Ponta. Cele aproape 12 puncte procentuale care au ieșit în plus în turul doi au fost în mare parte acei indignați, iar Victor Ponta, prin proasta gestionare a problemei alegerilor în străinătate, a fost cel care i-a determinat să iasă și să voteze împotriva lui.

Nu toți cei care și-au revendicat dreptul la vot au reușit până la urmă să voteze. Însă nu acesta este cel mai semnificativ rezultat, ci faptul că societatea civilă românească a transmis un semnal foarte puternic: clasa politică românească, de acum încolo, nu-și mai poate bate joc de cetățenii săi nestingherit, fără a aștepta o ripostă pe măsură din partea societății civile. Asta înseamnă, de fapt, democrația participativă – iar participarea activă a cetățenilor este o piatră de temelie a unei societăți democratice. Pe 16 noiembrie, românii au trecut un test de maturitate politică, iar fruntașii au fost românii de pretutindeni. După 16 noiembrie, pot spune cu certitudine că democrația românească a evoluat. Iar eu am avut ocazia să fiu martor ocular al acelei evoluții.

P.S. Datorită cozilor nemaipomenit de lungi, evenimentul și-a găsit ecou și în presa locală.

P.P.S. Nu au lipsit din mulțime nici mesajele unioniste (vezi foto).

Comentarii

Iulian Gramațki

Iulian Gramațki

Doctorand în economie la Goethe Universität Frankfurt; licențiat în Administrare de Business și Științe Politice la Saint Louis University Madrid; membru al Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale și al Platformei Civice „Acțiunea 2012”. Cunoști...

Ultimele articole