Alegeri locale [4]: Final de campanie

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Se apropie de sfîrşit campania electorală pentru alegerile locale din 2011. După încă o rundă electorală obositoare dar inevitabilă, locuitorii satelor şi oraşelor Moldovei vor merge la urnele de vot pentru a-şi alege administraţia locală pentru următorii patru ani, cu speranţa că „poate de data asta se vor apuca de lucru…”. Poate…

După cum spuneam la început, această campanie electorală a fost una searbădă şi puţin interesantă, din punct de vedere al jocului politic. Deşi am fost martorii diferitor scandaluri, acuzaţii, dezvăluiri şi mişcări neaşteptate, toate acestea nu au reuşit să „dea viaţă” piesei jucate pe scena politică.

Principalii actori, de data asta, au fost foarte rezervaţi în a-şi etala capacităţile politice:

Partidele din AIE s-au comportat ca nişte cîini de tracţiune, legaţi la aceeaşi sanie. Deşi se urăsc şi sunt gata să se sfîşie unii pe alţii în orice moment, „biciul” pericolului de a pierde încrederea alegătorilor i-au determinat să se limiteze la mîrîitul înfundat şi la arătarea reciprocă a colţilor. Mai uşor sau mai greu, s-au concentrat la „trasul saniei” alianţei şi au convenit să susţină candidatul cu cele mai mari şanse de cîştig, inclusiv prin menţinerea candidatului PD. Dar, ocupaţi fiind cu arătatul colţilor, au uitat că avînd un candidat comun, au şi un contracandidat comun. Astfel candidatul comunist a evitat loviturile „în bloc” ale partidelor AIE, care acum doi ani s-au dovedit a fi eficiente.

Comuniştii au semănat mai mult cu un balaur cu două capete: unul fioros, hidos, violent şi razboinic, constituit din „vechea gardă” a PCRM (Tkaciuk, Muntean, Petrenko şi aţii) iar al doilea – frumuşel, zîmbitor, rozovior şi împăciuitor, întruchipat de Dodon şi echipa sa. Pentru a cîştiga şi voturile celor care nu au în cap doar tărîţă comunistă ei au fost nevoiţi să ascundă capul cel urîcios şi dornic de sînge şi sa-l fluture pe cel vesel şi profesionist. Dar asta şi-a lăsat amprenta asupra campaniei electorale a comuniştilor: ea nu a mai fost nici combativă şi nici incitantă.

Ceilalţi jucători aşa şi nu au reuşit să-şi depăşească complexul de inferioritate şi frustrările de actor de planul doi. Buşilă- justiţiarul, Coropceanu- omul de cuvînt, Pavlicenco-unionista, Godea-independentul, Pleşca-luptătorul şi alţii s-au poziţionat, din start, drept candidaţi fără şanse. În loc să vină cu abordări cît mai inovatoare şi mai originale a campaniei electorale, ei au căzut în cursa „sondajelor de opinie” şi s-au apucat să bată apa în piuă despre aceleaşi drumuri şi corupţie (despre ineficinţa acestui tip de strategie o sa vorbim într-un articol special).

Faptul că situaţia social-politică din ţară e de aşa natură încît alegătorii sunt în situaţie să dea nu un vot de încredere unui viitor administrator al oraşului/satului  ci să îşi exprime orientarea geopolitică (mai ales în cazul Chişinaului) a dat mînă liberă partidelor să evite abordarea dureroaselor probleme locale şi să „plutească” liniştiţi pe apele demagogiei politice. E mai simplu să vorbeşti despre parteneriate strategice cu Rusia sau UE decît să explici oamenilor de ce că drumurile au gropi sau, apa e de calitate proastă sau  facturile sunt exagerat de mari.

Înţelegem că multitudinea de campanii electorale într-un termen atît de scurt reduce mult din putere, fantezie şi inspiraţie. Dar alegerile locale nu au fost nici anticipate nici neaşteptate.  De patru ani se ştia că ele vor avea loc. Inevitabil. Şi aici apare întrebarea: oare ştiu partidele din Moldova că pregătirea de alegeri începe a doua zi după alegeri? Se vede că nu prea ştiu.

Cît nu s-ar inspira de la colegii americani sau europeni, cît nu ar „adapta” spoturi electorale şi cît nu ar prelua strategii şi instrumente de campanie, politicienii moldoveni încă nu reuşesc să înţeleagă ce este o campanie electorală.

Pentru că în afară de chestiuni ce ţin de marketingul politic, psihologia maselor sau organizarea de partid, în primul rînd trebuie să se înţeleagă că dintr-o campanie electorală bună şi eficientă, în primul rînd are de cîştigat alegătorul şi statul(oraşul, satul). Şi doar după asta partidul şi candidatul.

Comentarii