A căzut un guvern „pro-european”?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Una din marile greşeli pe care o comit liberal-democraţii şi propagandiştii săi, este asocierea „integrării europene” cu persoana lui Vlad Filat şi partidul său. Probabil, această manieră propagandistică a fost preluată de la confratele său de PPE – Traian Băsescu, care în cadrul referendumului pentru demisia preşedintelui, dar şi în alegerile parlamentare, a încercat să joace cartea „eu sunt Europa, după mine e potopul”. Cu toate astea, fiind prea mult preocupat de problemele social-economice, electoratul nu a luat în serios astfel de argumente.

Unele ziare din România şi Occident, care au făcut efortul de a reflecta ultimele evenimente din Republica Moldova, s-au grăbit să evoce în unison aceeaşi mantră: „a fost demis guvernul pro-european”. Pentru mine, este o atitudine cel puţin stranie şi dubioasă, întrucât, toate guvernele de la Chişinău, din cel puţin ultimii 14 ani, au fost pro-europene, chiar şi în perioada guvernării PCRM. Nu ar exista niciun motiv pentru care ultimul guvern să fie considerat „mai european” decât celălalte.

Nimeni nu poate contesta că în ultimul deceniu, a existat o continuitate solidă în materie de politică externă, determinată de simplul fapt că Moldova nu este un subiect al relaţiilor internaţionale, ci un obiect, ea nu „realizează reforme”, ci „execută sarcini”. Republica Moldova nu „se integrează” în spaţiul european, ci „este integrată”, cu sau fără voia ei. Iată de ce, nu există prea multe opţiuni pentru „diversificarea” vectorului nostru extern.

Unicul lucru care a făcut diferenţă dintre guvernele care s-au perindat la noi a fost: capacitatea managerială şi capacitatea de executare a ordinelor „partenerilor externi”.

Cel mai grav este faptul că prin mantra „pro-european” se încearcă a ascunde corupţia şi fărădelegea, chiar dacă motivul demiterii guvernului nu au fost actele de corupţie, ci o banală reglare de conturi. Probabil, de aici vine şi scăderea nivelului „euro-entuziasmului” în masele largi ale populaţiei.

Este adevărat că PLDM are o relaţie specială cu grupul politic PPE (care este un soi de „mafie politică” continentală), însă exemplul României (prin conflictul Băsescu –  USL), arată că acest grup acţionează mai mult pornind de la nişte interese corporative, decât cele legate de interese naţionale sau unionale. Indiscutabil, PPE ar putea deveni o armă perfectă a lui Filat în lupta politică internă, dar asta nu înseamnă că această luptă ar fi capabilă să traseze nişte „frontiere geopolitice”.

Cineva spunea odată că în Republica Moldova nu se face politică, ci geopolitică. Nimic mai fals. La noi nu se face nici una, nici alta. Măcelăreala între „băieţii de mahala”, incapabili de a avea conştiinţa de oameni de stat, cu interese mărunte de nivelul unei provincii postsovietice agrare şi periferice, nu pot fi luate la modul cel mai serios drept „lupte politice”, cu atât mai mult „lupte geopolitice”.

Situaţia noastră se aseamănă mai mult cu statele africane (cum ar fi Congo), unde triburile sunt lăsate sau îndemnate să se măcelărească între ele pentru nişte interesele locale minuscule, în timp ce forţele străine încearcă să profite la maximum de aceste conflicte, utilizând când o tabără, când alta.

Iată de ce este inutil să căutăm urmele unei „conspiraţii geopolitice” în luptele mărunte dintre găştile politice de la Chişinău, pentru că nu le vom găsi. Cei care insistă pe astfel de abordări, sunt fie nişte manipulatori neruşinaţi, fie nişte idioţi utili.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Octavian Racu

Octavian Racu

-sociolog, jurnalist- Născut în municipiul Chişinău, Republica Moldova Telefon(-oane) Mobil: +373 79776454 E-mail(uri) octavianracu@yahoo.com, octavianracu@gmail.com Data naşterii 13 octombrie 1984 - 2008 – 2011 – redactor ...

Ultimele articole