67 de ani de la înfrângerea forţelor germano-române

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Astăzi se împlinesc 67 de ani de la victoria trupelor sovietice asupra forţelor germano-române în lupta pentru teritoriul dintre Prut si Nistru, numită operaţiunea Iaşi-Chişinău. Pro-ruşii, comuniştii şi susţinătorii acestora, defilează cu pieptul înainte pe la memorial, plini de mândrie pentru marele fapt eroic pe care l-au făcut sovieticii în acea perioadă. Tot ei aşteaptă o reacţie de ruşine şi umilinţă din partea taberei opuse, a celor pro-români, liberali şi democraţi.

De ce aşteptarea lor e zădarnică? De ce liberalii, democraţii şi pro-românii nu se grăbesc să se simtă vinovaţi pentru faptele pe care le-au făcut românii pe timpul mareşalului Antonescu? Pentru că primii văd acele evenimente ca pe o eliberare a Basarabiei de sub jugul fascismului, iar ceilalţi – ca un început al ocupaţiei sovietice. S-ar părea că în ambele opinii e ceva adevăr.

E adevărat, Basarabia a fost eliberată de dictatura fascistă, în schimb a fost supusă dictaturii comuniste. Nu am avut mare lucru de câştigat. Despre asta am mai scris în articolul „Basarabia în al doilea război mondial. Victorie ori înfrângere?„. Nu vreau să mă repet.

Ce vreau să expun, e situaţia României în acea perioadă. Era un război mondial, în care nu puteai fi neutru. Toţi participau la război de o parte sau alta. România avea de recuperat Basarabia, cum spunea şi Antonescu, iar pentru asta trebuia să lupte împotriva celor ce au ocupat-o. E ca în filmele americane, în care tatăl devine criminal pentru a-şi salva copilul sau familia. Cred că e o situaţie de înţeles. Cum puteau să lupte românii la braţ cu cei ce le-au luat o parte bună din teritoriu? Credeţi că România împărtăşea totalmente aspiraţiile şi dogmele hitleriste? Eu nu cred. România avea un scop, iar lupta de partea ţărilor aliate, în acea vreme, era soluţia cea mai bună pentru realizarea acestuia. Mie, unui cetăţean simplu, mi se crează impresia că România de atunci a participat la război doar pentru a-şi reîntregi teritoriul, şi nu o interesa deloc ce vrea Hitler. După ce am ajuns la această concluzie, a început să-mi pară rău că am învinuit România că nu a făcut mare lucru pentru a ne recupera, chiar dacă, totuşi, se putea şi mai mult. Anume Rusia de atunci se face vinovată de faptul că România a luptat de partea Germaniei naziste. Dacă sovieticii nu îi atingeau teritoriul (Basarabia, Bucovina), cred că România pentru nimic nu devenea „fascistă”… Şi acum, cetăţeni pro-sovietici ai acestui stat, pentru ce vă mândriţi?

Nu sunt istoric. E o analiză a unui cetăţean simplu, care spune ce gândeşte.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii