O telenovelă…

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Am urmărit în seara asta o parte însemnată a emisiunii VoxPublika. Ediția de astăzi nu este prima care abordează subiectul eventualei reunificări a Republicii Moldova cu România. Ea a părut trasă la indigo după anumite ediții mai vechi, din alți ani, ceea ce demonstrează că în Republica Moldova lucrurile se schimbă foarte încet.

Am văzut la această emisiune un tip care m-a uimit prin mediocritatea lui (nu Pascaru, altcineva), și nu-i înțeleg pe aceia dintre realizatorii emisiunii care au decis să invite și oameni care debitează enormități. Verbal. Ce debitează aceștia în scris, e altă problemă, dar știți cum e cu scrisul, unele articole pot să nu se scrie chiar singure.

Apoi, despre temă.

Mie mi se pare că relațiile dintre RO și MD sunt precum cele dintr-o telenovelă mediocră. De exemplu:

RO: Hai să ne unim.
MD: Nu, încă nu sunt pregătită.

MD: Ajută-mă, susține-mă… (…)
RO: Desigur, draga mea. Dar ne unim?
MD: Nu!!!! Eu am drumul meu.
RO: Când ai să vrei să te întorci la mine, eu o să te aștept, și o să fiu pregătit.
MD: Visează……..

Astăzi, mai mult decât oricând, mi-a provocat repulsie această emisiune. Modul în care se abordează unificarea e total greșit. Un anumit domn relativ tânăr (altul decât cel la care mă refeream mai înainte) a făcut aluzie la faptul că unirea e un lucru care vine din trecut. Că e o parte a trecutului și că de aceea trebuie să fie abandonată, iar noi să ne concentrăm pe a ”împăca” locuitorii Republicii Moldova. Uitându-mă la acest tânăr, am rămas surprins că deși vârsta îi este probabil mai mică decât a mea, viziunile îi poartă amprenta retrogradă a sovietismului. Adică, altfel spus, acest domn propune ca locuitorii republicii să fie impuși, sau făcuți, sau determinați cumva, să fie… frați, prieteni, amici. Asta nu se întâmplă nici în țări mari, unificate, stabile, ca Franța și Germania, unde există concurență și chiar ură între diferite regiuni. Cum ar veni, hai să instaurăm stabilitatea, să nu miște nimeni în front, să fim cu toții de aceeași părere și să trăim aceeași viață. Asta am avut de zis apropo de ideea de a-i ”împăca” pe cetățenii moldoveni. Iar apropo de ideea că unirea este din trecut și acolo trebuie să rămână, am văzut, chiar în momentele în care tânărul articula aceste vorbe, cum în ochii lui s-au aprins luminițele avidității, ale lăcomiei și dorinței de putere politică. Sau, fie acolo, o funcție oarecare. De ”demnitar de rang înalt. Într-o ”țară”. Ăsta e tot subtextul ideii ”unirea e în trecut și acolo trebuie să rămână”. Iată, am zis, cum din urma fripturiștilor bătrâni, vin unii tineri.

Nici cei care promovează unirea nu mi-au demonstrat astăzi că ei merită asta.

Am repetat-o de multe ori, până la refuz: e nevoie de muncă de convingere.

E nevoie de argumente economice.

E nevoie de strategii de incluziune. Inclusiv ale minorităților de tot felul. Inclusiv ale celor care nu vor unificarea. Inclusiv ale dușmanilor unificării. Învinge-i prin ”înghițire”, asta ar trebui să fie gândirea.

Momentan, nu văd decât niște cuvântări care nu se schimbă, o absolută rigiditate în mesaj, o incapacitate totală de a explora cu originalitate această temă de maximă importanță pentru o întreagă națiune.

Apoi, ne întrebăm de ce chiar și aceia dintre românii din dreapta Prutului care vor și ei unificarea, nu ne înțeleg. Uneori sau întotdeauna.

Dacă vrem unirea, trebuie s-o merităm. Să ne ridicăm la înălțimea importanței ei.

Dacă ne culcăm pe o ureche, nu se va schimba nimic.

Până la urmă, nu e greu. Trebuie să adăugăm, pe lângă cei care ar susține acum unificarea, încă minim 1 milion de cetățeni adulți. Nu neapărat în vederea unui referendum. Ci pentru ca opțiunea unionistă să devină una socială, imposibil de ignorat, imposibil de trimis la colț sub pretextul că ”e în trecut, hai să fim ”pragmatici””.

Pe când la noi, politicianul ”standard” obișnuiește să se declare unionist în opoziție și ”europenist – statalist – moldovenist mascat” la putere. De asta, cei care-și doresc unificarea și-au pierdut încrederea în politicieni și nu mai cred în posibilitatea de a realiza unirea pe cale parlamentară. De asta ei preferă să se coalizeze în instituții ale societății civile. Tot din această cauză, inamicii unificării au pretext să-i califice pe aceștia drept ”marginali”.

În acest fel, ne învârtim în cercuri, într-o telenovelă de prost gust și de joasă calitate, care are mai multe episoade decât ”The Young And The Restless”, ”Sunset Beach”, ”Melrouse Place” și ”Santa Barbara” la un loc.

Republica Moldova fiind un fel de ”sclava Isaura”.

 

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii