10 mii au solicitat Unirea. Despre Cuza-Voda, Belski si „depolitizari” ale ideii Unirii

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Comunicat de presă

Peste 10.000 de persoane au solicitat pe străzile din Chişinău Unirea Republicii Moldova cu România, sustine Actiunea-2012

Cea mai amplă manifestaţie unionistă publică din ultimii ani s-a desfăşurat în ciuda încercărilor unor formaţiuni pro-ruse şi a unor lideri politici de a împiedica – prin mijloace de intimidare şi de presiune – exprimarea liberă a voinţei populare – anunţă un comunicat distribuit presei de membrii «Acţiunea 2012», care au organizat marșul.

«Forţele de ordine nu au permis, iniţial, accesul în scuarul Academiei de Ştiinţe a Moldovei – locul de întâlnire al unioniştilor – percheziţionând toate persoanele ce doreau să participe la manifestaţie şi interzicând tinerilor să ia parte la eveniment.

De asemenea, mai multe autocare din raioanele republicii, care transportau unionişti spre Chişinău, au fost blocate în repetate rânduri pe traseu.

La presiunea celor deja strânşi în scuar şi care scandau împotriva acestor abuzuri, autocarelor le-a fost permis accesul în oraş, dar cu o întârziere de o oră, unioniştii fiind nevoiţi să se alăture pe parcurs coloanei de manifestanţi.

„Am fost legitimata de două ori, alături de colegii mei şi nu ni s-a permis accesul în scuarul Academiei, sub pretextul că nu am fi majori. Am fost, astfel, nevoiţi, să ne alăturăm Marşului Unirii după ce manifestanţii au părăsit scuarul», a declarat Elena Matei, elevă la Liceul „Gheorghe Asachi» din Chişinău.

Reprezentantul Platformei Civice „Acţiunea 2012», Constantin Codreanu, a declarat că a sosit vremea demarării procesului de unificare a celor două state româneşti: „Am încredere că participarea masivă la Marşul Unirii va responsabiliza factorii decizionali de pe ambele maluri ale Prutului şi va constitui fundamentul în iniţierea procedurilor de unificare de facto a Republicii Moldova cu România», a punctat acesta.

La începutul evenimentului a participat şi Dorin Chirtoacă, Primarul general al municipiului Chişinău, care a ţinut să îi salute pe cei prezenţi.

Cei peste 10000 de unionişti au demonstrat unor oameni politici de la Chişinău, precum premierul Vlad Filat, că inamicii unui stat sunt aceia care se împotrivesc sau care ignoră doleanţele cetăţenilor lui şi nu aceia care îşi exercită dreptul de a şi le exterioriza public. În acest sens, numeroşi oameni de cultură, formatori de opinie, istorici sau politicieni s-au alăturat acţiunii stradale pentru a sprijini dezideratul reîntregirii naţionale, formând un Cordon al Libertăţii.

În cadrul marşului unionist, toţi participanţii au prezentat o serie revendicări comune pentru asigurarea direcţiei europene a Republicii Moldova:

– revizuirea Constituţiei prin schimbarea denumirii limbii de stat în limba română,
– soluţionarea conflictului transnistrean,
– respectarea dreptului minorităţilor la conservarea limbii şi culturii conform normelor europene şi
– scoaterea Partidului Comuniştilor în afara legii.

Marşul Unirii a fost organizat de Platforma Civică Acţiunea 2012, o coaliţie de peste 30 de organizaţii non-guvernamentale şi grupuri de iniţiativă din România, Republica Moldova, alte ţări europene şi din Statele Unite ale Americii, care susţin unirea Republicii Moldova cu România şi militează pentru realizarea obiectivului generaţiilor trecute, prezente şi viitoare de regăsire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului în cadrul aceluiaşi stat. Un marş unionist similar va avea loc în Bucureşti pe data de 21 octombrie 2012, cu obiectivul de a sensibiliza opinia publică din România referitor la necesitatea Unirii.

Chisinau, 16 septembrie,

Acţiunea «2012»

 

Imi scrie un e-mail Ovidiu Bagiu, membru al Consiliului Unirii, de la Bucuresti:

Pai daca, pentru o rectificare de buget, se schimba o denumire de strada, pentru gaze ieftin de la rusi se schimba denumirea republicii. Adica, rusii pot cere denumirea de Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca! Logica asta spune!!!

ProTV Chișinău: Str. Cuza-Vodă din Capitală, redenumită în Alexei Belski

Azi seara la Primăria Chișinău a avut loc o ședință secretă a Consiliului Municipal Chișinău, informează UNIMEDIA, care citează ProTV Chișinău.

Potrivit sursei, la ședința ar fi fost prezenți consilierii PLDM, PL, PSRM și PD (26). Aceștia ar fi votat redenumirea str. Al. Ioan Cuza în Alexei Belskii (N.n. – „cel care a condus efectivele sovietice ce au arborat in 1944 steagul rosu al „ocupatiei” in Chisinau”).

Votarea acestui proiect ar fi fost o condiție a socialiștilor pentru ca ultimii să voteze rectificarea bugetului municipiului Chișinău și aprobarea fuzionării Termocom și CET-urilor.

Si doua articole (de Nicolae Dabija si Mircea Popescu) despre „depolitizarea” si politizarea ideii Unirii. Deocamdata, eu nu comentez prea mult – lucrurile vorbesc de la sine. Spun doar ca unii ar dori, probabil, sa nimereasca ideea Unirii pe mina celor care schimba denumirea strazii de Cuza-Voda in Belskii. Pentru ca – simtim noi de ceva vreme – cita vreme aceasta idee inca nu a fost confiscata de labutele paroase ale partidelor parlamentare, nu poate fi strinsa in menghina, nu? Vitalia Pavlicenco

Nicolae Dabija:  Să depolitizăm Ideea Unirii!

http://literaturasiarta.md/

La noi totul e politizat: şi limba, şi istoria, şi numele, şi biserica.

Pentru o mie de ani înainte acestea sunt şi vor fi teme de discuţie pentru politicienii noştri născuţi şi încă nenăscuţi, făcuţi şi încă nefăcuţi.

În ţările care se respectă, a specula în aceste subiecte e considerat o blasfemie. La noi – lucru firesc.

Din păcate, politicianismul a fost de multe ori piedică în rezolvarea multor probleme naţionale.

Avem politicieni (de extremă stângă) ce salută Pactul Ribbentrop-Molotov, care „a pus fundamentul statalităţii noastre”, tot ei considerându-i pe Stalin şi Hitler „părinţi ai statului nostru”.

Avem politicieni care cred că toţi cei ce spun pe nume limbii pe care-o vorbesc – româna (de la Eminescu la Vieru şi copiii de grădiniţă) ar trebui să plece în România ca s-o vorbească acolo, iar aici să rămână doar cei care consideră că limba e „moldovenească” (ruşi şi mancurţi).

Avem politicieni (cam aceiaşi) care sunt încredinţaţi, încercând să ne convingă şi pe noi de asta, că moldovenii care se autoidentifică români ar urma să treacă şi ei Prutul. „Ne meşaite nam jit’!” („Nu ne împiedicaţi să trăim!”), cum afirmă moldovenii (care nu ne cunosc limba) lui Mişin, Formuzal şi Dodon.

O misiune a generaţiilor de azi ar trebui să fie rectificarea unor greşeli ale istoriei. Acest lucru trebuie făcut cu eforturi comune: de către politicieni şi mase.

De ce e corect ca toţi ruşii să se fi adunat într-un singur stat, se întreabă mulţi dintre adepţii ideii unirii, iar românii – nu?!

De ce a fost bine ca nemţii, italienii, francezii ş.a. să se fi strâns între graniţele unor ţări, dar când e vorba de români (iar moldovenii sunt români, aşa afirmă cei mai de seamă lingvişti, clasici ai literaturii, savanţi ai lumii, inclusiv părinţii marxism-leninismului), nu e bine deloc?

Tinerii ar dori să corecteze nişte erori ale trecutului, pe care timp de două sute de ani oamenii politici n-au făcut decât să le permanentizeze.

În 1812 Ţara Moldovei a fost ruptă în două. („Moldovenii au fost eliberaţi de sub ocupaţia moldovenească”, aşa se lăudase ţarul Alexandru I).

Cine s-a bucurat de acest rapt, afară de duşmanii neamului nostru?

În 1940 Basarabia şi Nordul Bucovinei (vechi teritorii ale Ţării Moldovei) au fost invadate de către tancurile sovietice, pentru ca „eliberatorii” să deporteze, să ucidă, să facă să moară în foametea organizată, să silească să plece – jumătate din populaţia Basarabiei („Românii au fost eliberaţi de sub jugul românilor”, cum se preamărise satrapul Stalin).

Sunt nedreptăţi strigătoare la cer. Iar tânăra generaţie nu vrea să facă nimic altceva decât să atragă atenţia asupra acestora.

Pentru acest lucru urmaşii enkavediştilor, ai celebrelor „troici” staliniste, ai celora care ne-au deportat rudele, ne-au masacrat mucenicii, ne-au închis bisericile ş.a., au ameninţat că vor veni la mitingul de duminică peste noi cu pietre, cu bâte, cu răngi metalice, ca să ne silească să tăcem, de fapt: să muţim, o dată pentru totdeauna. Aşa cum au crezut că făcuseră cu această aşchie de popor părinţii şi bunicii lui Mişin, Şelin, Klimenko, Petrenco, Ticăloşenco ş.a.
V.Şelin, liderul PSD, a ameninţat că e gata să iasă „cu arma în mâini” pentru a apăra ţara de unionism.

Iar I.Dodon, liderul PSM, a cerut de la Guvern ca propagarea ideii unirii să fie interzisă prin lege, şi tot prin lege, sugerează domnia sa, concetăţenii noştri să fie puşi să strige: „Trăiască Moscova!” (Asta ca să nu se supere „garantul independenţei, suveranităţii şi al caracterului unitar al statului nostru.”)

Ideea naţională românească nu subminează integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Tocmai ea ne-ar aduce mult mai curând în această structură europeană.

Ne-a mirat motivaţia interzicerii marşului de duminică, invocându-se că-n această zi se va desfăşura pe Aleea Clasicilor Festivalul Etniilor.

Dar Festivalul Etniilor de la o vreme are loc în fiecare zi.

Vrem să fim stăpâni, nu slugi în ţara strămoşilor noştri.

Vrem să ne simţim acasă în casa pe care ne-au lăsat-o ei drept moştenire.

Acesta e şi crezul tinerilor care se vor întruni la 16 septembrie.

Ca şi ei, am convingerea că ideea unionistă urmează a fi îmbrăţişată de toţi concetăţenii cu dor de dreptate, deci şi de membrii tuturor partidelor Basarabiei care ţin la destinul acestui neam.

Dar pentru asta ea urmează a fi depolitizată. Şi cât mai curând.

Noi nu facem politică: noi vrem să ne unim cu Ţara! Asta ar trebui să devină lozinca unioniştilor.

Marile Idei Naţionale trebuie situate deasupra politicii. Precum – Dumnezeu.

Numai astfel ele au sorţi de izbândă.

Numai astfel şi noi avem sorţi de izbândă.

___________________________________________________________

Mircea POPESCU: „Despre depolitizarea ideii de unire”

http://mipopescu.wordpress.com/opinii/nicolae-dabija/

Am citit cu mult atentie interesantul articolul al lui Nicolae Dabija “Sa depolitizam Ideea Unirii!“.

Consider ca argumente sunt excelente, dar concluzia mi se pare a fi pripita, mai ales ca domnia sa zice: ” O misiune a generaţiilor de azi ar trebui să fie rectificarea unor greşeli ale istoriei. Acest lucru trebuie făcut cu eforturi comune: de către politicieni şi mase. “

In umila mea parere, politizarea ideii unirii este o necesitate, este o arma de lupta impotriva politizarii antiromanismului si antiunionismului agresiv.

In fata unor asemenea politici nu poti sta cu pieptul gol ca in fata unei mitraliere.

Si asta deoarece, parafrazandu-l pe Delavrancea care pune in gura lui Stefan cel Mare o celebra fraza-testament: “Romania, n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor.“.

Tocmai de aceea, romanii de astazi nu trebuie sa stea ca mielul la taiere ci trebuie sa lupte cu armele dusmanului pentru apararea Romaniei intregite care apartine urmasilor.

Iar arma secolului acesta, nu mai este ciomagul tribal, nu este ghioaga sau pusca ci este politica.

Prin politica se face legea care poate duce la intregire sau legea care mentine secesiunea si divizarea. Politica este un instrument prin care societatea civila, a “maselor”, cum spune maestrul Dabija, este ajutata sa-si infaptuiasca idealul national.

Din nenorocire, tocmai lipsa unei politici nationale coerente mentine Basarabia in aceasta stare tulbure fara finalitate, dar si natiunea romana sfasiata intre romani si mancurti.

Si, atata timp cat dusmanii romanilor politizeaza subiectul integritatii nationale, dar si identitar al poporului roman, singura contramasura este politizarea Reintregirii pentru stabilirea directiilor si pentru asigurarea metodelor politice necesare definitivarii procesului de intregire al natiunii romane intre hotarele sale naturale.

De altfel, la Chisinau, partidele politice nu se confrunta in bataliiideologice pe subiecte economice sau sociale, ci eminamente identitare, indiferent de denumirea pe care si-o atribuie partidele: comuniste, liberale, socialiste.

Politica nationala, a fost cea care creat Romania nationala, moderna, unitara si intregita sprijinita fiind de popor.

Deci, nu politica trebuia scoasa din arsenalul luptatorilor pentru unitate si unire, ci politica antinationala.

Si aici, nu pot fi decat de acord cu maestrul Dabija ca efortul trebuie sa fie comun, al politicienilor nationali si al maselor. Adica, asa cum am vazut in reusita Marsului Unirii din 16 Septembrie 2012, unde segmentul civic a fost completat de segmentul politic.

Si cum poate fi altfel incoronat acest efort comun, decat prin aducerea intr-un numar cat mai mare al politicienilor unionisti in bancile Parlamentelor de la Chisinau si Bucuresti prin votul masiv al maselor de romani.

18 Septembrie 2012

Comentarii