Tezaurul graiului pe care îl pierdem, Kiriliţa românească, sau de ce îi respect pe Georgieni

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Omul este o fiinţă socială. trăim în comunităţi care îşi au reguli de existenţă şi legi scrise şi nescrise. Omul comunică cu semenii săi pentru acumula informaţii şi a schimba anumite gînduri. În acest sens limba de comunicare este un mijloc unic şi poate chiar sfînt cu ajutorul căruia se transmit cunoştinţele din gură în gură cele orale şi cunoştinţele scrise.

Limba poporului nostru este una unicală în felul ei, pe înteg arealul de întindere al acesteia deosebirle lingvistice se reduc la anumite dialecte sau graiuri care nu sînt de natură să împiedice a se înţelege un om de la vestul habitatului poporului cu unul de la est sau de la nord şi sud, aşa cum se întîmplă în Italia, în Germania sau alte ţări.

Limba noastră s-a născut ca o limbă care păstrează tezaurul acestui neam. Uitarea şi ciopîrţirea acesteia duce la măcinarea temeliilor neamului.

Este limba hrisoavelor vechi, este limba cazaniilor, limba letopiseţelor, limba liturghică a poporului nostru. Acum cînd mulţi din noi avem ocazia să vedem în muzee unele cărţi vechi puţini mai pot citi sau înţelege ce este scris, cu toate că este limba eroilor şi înaintaşilor noştri şi nu este o altă limbă sau un alt popor. Este alfabetul vechi al poporului nostru, este Chiriliţa românească în care s-au scris aproape toate documentele şi cărţile vechi de pînă la mijlocul secolului 19. Secol în care un oarecare Al.I. Cuza a început reforma forţată a poporului şi îndepărtarea acestuia de biserică. Un pas important în reformele de modernizare era lepădarea de scrierile bisericeşti şi mănăstireşti de aceea nu numai că a fost dat uitării dar şi scos din orice tip de studiere. Au fost mulţi preoţi care au avut de pătimit, mănăstiri închise şi lăsate la limita de supravieţuire, au fost şi călugări ucişi pentru că se împotriveau preluării forţate a averilor mănăstireşti de pe care se hrăneau comunităţi şi sate întregi. Tot aşa în acele vremuri tulburi au fugit monahii din Tg. Neamţ şi au creat mănăstirea Noul Neamţ din Chiţcani pe mal de Nistru, o istorie pe care şi acum istoriografia românească încearcă să o uite.

Sînt surse istorice care ne demonstrează că Kiril (Constantin în lume) şi Mephodiu, acei care au făcut Kiriliţa erau de neam Aromân deci şi ei dintre noi.

Am descoperit tezaurul scrierilor vechi învăţînd a citi în limba veche, o limbă pe care încă am apucat-o în satele noastre, o limbă pe care o vorbeau buneii noştri şi în care ne-au spus poveştile. O limbă în care şi-a scris corespondenţa Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş.

Astăzi învăţăm limbi de peste mări şi ţări, ne stîlcim graiul cu slănguri şi modernisme luate de la TV-uri (ca al de: blondă focoasă, decolteu generous, trafic infernal şi alte prostii) dar uităm să vedem tezaurul lingvistic ce ne este mai aproape, tezaurul limbii poporului care a dăinuit aici de milenii şi doar în ultima sută de ani parcă ne-a schimbat cineva valorile şi credinţele.

Îmi aduc aminte de limb ape care o vorbeau buneii noştri prin satele copilăriei noastre, o limbă de care astăzi ni se spune să rîdem deoarece nu este dreaptă, Iar dreaptă este socotită acea stîlcitură cu limbaj de lemn pe care ne-o dă acum mass-media cu pionii săi.

În limba noastră cu caractere vechi s-au scris foarte multe lucrări care stau chiar la temelia formării neamului, şi nu doar lucrări bisericeşti, un articol nu poate cuprinde toate aspectele acestei probleme, este necesară o scriere mai amplă, de aceea voi scrie o serie de articole pe această tematică. Cred că oamenii care se socot inteligenţi trebuie să cuprindă în bagajul lor de cunoaştere şi acest tezaur scris, să poată citi de altfel cine ştie multe altele dar limba strămoşilor nu o cunoaşte este un pic calicit.

Îi respect mult pe Georgieni (gruzinii) care nu au renunţat la alfabetul lor, măcar că au avut multe ispite de-a lungul vremurilor cum că nu ar fi modern şi nu este European sau prostii de genul. Nu au renunţat la scrisul lor nici pe vremea sovietică, cu toţii ştim rublele sovietice care aveau şi inscripţii în georgiană.

Cît de bine ar fi ca să păstrăm alfabetul vechi în viaţă, să îl studiem măcar facultativ la şcolile noastre, copii să ştie a citi în acesta şi să poată înţelege limba vorbită de înaintaşii noştri la care facem atît de dese ori trimitere în viaţa de zi cu zi. Dar se pare că pentru noi au fost gîndite alte scenarii undeva în cabinetele luxoase ale centrelor de putere mondială şi financiară. Uitarea istoriei, ignorarea adevărului şi ştergerea memoriei istorice cine am fost şi unde ne ducem. În schimb ni s-au dat valori false, votate undeva departe şi impuse prin directive, iar la putere se avîntă pseudo-patrioţi care să ducă şi mai multă gîlceavă în popor.

albina-romaneasca-1832

Este atîta căldură şi viaţă în aceste cuvinte şi texte vechi care au fost scrise cu ani în urmă.

Încercaţi să dezvoltaţi intelectul mai ales la copii care vor avea un avantaj enorm în materie de gîndire şi analiză critică dacă vor putea citi şi înţelege limba veche care este limba noastră, veţi putea pricepe evoluţia unor cuvinte şi originea unor neologisme actuale, nu voi mai enumera avantajele înţelegerii limbii noastre în alfabetul de odinioară, vă las să o faceţi voi.

Tatal nostru2

Vă îndemn să învăţaţi alfabetul acesta care nu are nimic cu sovietele sau cu KGB-ul cum vor sări gurile proaste să acuze, iar acum sînt disponibile pe net multe resurse cu scrieri vechi şi interesante din care putem citi istoria din prima sursă fără interpretări.

Iată codul de tranziţie este mai jos, este uşor de învăţat dacă ştii alfabetul latin şi cel grec (în şcoală fizica aţi învăţat doar)

Alfabet chirilicRom

P.S.

Cîţi din voi aţi putea citi cronicile vechi în original? Dar letopiseţele, dar operele poeţilor de pînă la 1850?

paliia-2

Scris pe foaia de mai sus:

De în Mila lui Dumnezeu în zilele lu Batări Jigmon Voivodâ Ardealului: dăruim den aceaste cărți scrise a nostre ceaste doo de întăniu.

Celui domn de steag și vestit viteaz Ghesti Freanți alesu hotnogiu Ardelului și Țărâei Ungurești. Lăcuitoriu îndeva com aceaste doo cărți să fie părgâ pănâ Dumnezeu va și alalte tipări și scoate, și Măria lu Ghesti Freanți fu cu tot agiutoriul și le-au scris în cheltuialâ multâ. Și cu alți oameni buni încâ lăângâ sine și le-au dăruit voo frați românilor pentru aceaia rugați pre Dumnezeu preântru Măriei lui.

De în Mila lui Dumnezeu eu Șerban Diacu me-meșteru mare a tiparelor. Și cu Marien Diac dăâniadu în măna noastrâ ceaste cărți cetind și ne plăcurâ, și le-am scris voo fraților romăni, și le cetiți că veți afla întru iale mărgâritariu scumpu și vistieriu nesfărșit. Cunaște-ve-ți folosu buneaților și plata păcatelor de la Domnezeu întru ceaste cărți.” Palia de la Orăştie 1582

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/12/08/palia-de-la-orastie-1582/

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole