Teroarea de la Paris – un amestec de Toleranță Charlie hebdo și mediocritate politică

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Țin să transmit condoleanțe cetățenilor Franței care au fost loviți de acest atentat sîngeros.

Aceste acte teroriste puteau fi ușor evitate cu un pic de gîndire politică și trezvie strategică.

Lumea în care trăim s-a schimbat enorm, nu este acea lume care era cu 100 cu 50 și nici cu 20 de ani în urmă. S-au schimbat datele problemei și s-au schimbat reacțiile sistemului, s-au schimbat interesele care guvernează și percepția oamenilor de asemenea s-a schimbat.

Am zis la început că transmit condoleanțe cetățenilor Franței, anume ei au avut de suferit în urma acestor atacuri teroriste fără precedent care s-au întîmplat în Paris. Nu am spus poporul Francez deoarece nu mai putem vorbi la ora actuală de popor francez nici din punct de vedere al realității actuale, dar nici din considerente de nediscriminare și egalitarizm, în orice moment pot fi dat în judecată dacă spun că în Franța trăiește poporul Francez. Poporul francez, acel care a pus bazele țării numite Franța și a dat Europei atîtea valori culturale și științifice ca entitate nu mai există la ora actuală decît undeva în unele comunități rurale izolate bine de marile orașe și civilizația europeană.

Îmi pare rău să o spun însă atacurile teroriste care au avut loc în Paris este rezultatul logic al mediocrității politice și lipsei de voință de care a dat dovadă în ultima perioadă Uniunea Europeană și în special Franța ca un motor al uniunii.

Din partea Franței au fost comise o serie de greșeli politice care dau dovadă de o completă absență a analizei strategice și a inteligenței politice.

O serie de tendințe nocive precum multiculturalismul, egalitarismul excesiv și impunerea de cote legate de gender, tendinte nocive pentru popoarele din UE și în primul rînd al țărilor fondatoare au fost pornite și aduse la maximum fără a se înțelege pericolul la care se expun aceste țări. Astfel a scăzut în mare parte meritocrația iar în funcții cheie au început să acceadă persoane pe criterii de cote de gen (impuse recent și Moldovei de 40%) cît și pe criterii de nediscriminare.

Mecanismul de acțiune al acestor tehnici de distrugere al unui popor este foarte complex și nu pot fi explicate minuțios pe parcursul unui articol scurt de blog. Voi trece în revistă greșelie politice săvîrșite de Franța și de conducerea UE care au dus l catastrofa actuală în care se află Uniunea și loviturile pe care una din primele țări motoare le-a primit Franța.

  1. Importul de imigranți de culturi total diferite de poporul băștinaș

Una din greșelile cele mai mari care au fost săvîrșite și încă se mai fac în țările Europei de vest este importul masiv de imigranți clandestini și nu prea de rasă diferită, cultură depărtată și religie diferită de cea a băștinașilor. În timp ce țările din vest cu succes luptă contra imigranților din Europa de Est astfel că puțini reușesc să ajungă acolo din această parte a lumii dar și mai puțini reușesc să se stabilească acolo, iată pentru imigranții din fostele colonii, imigranți care se deosebesc evident prin religie, culoarea pielii, norme de viață și concepții aceștia au împînzit Franța. Este deajuns să privești spre echipa de fotbal a Franței ca s-ți dai seama de amploarea fenomenului. Acești imigranți din țările arabe și din nordul Africii, au o capacitate mică de a se integra și a se naturaliza în aceste țări. Ba mai mult ca atît ei creează comunități în care trăiesc după propriile reguli și după propriile legi, unde de multe ori autoritatea statului gazdă nu are nici o valoare. De asemenea comunități este plină Franța și nu doar aceasta, problema este imensă în Germania, Anglia, Spania. De multe ori aceste comunități izolate sunt centrele de răspîndire a problemelor pentru localnicii din țările gazdă, peste jumătate din tineretul abt al comunităților date nu lucrează nicăieri și sunt deja unii în a treia generație care trăiesc doar din donațiile statului gazdă. Acest fenomen a diminuat puterea statului și a forțat mulți oameni din țările afectate să plece din acele locuri unde sunt imigranți.

Colegii mei care trăiesc în Franța îmi spun des că este foarte greu să dai de un francez în Paris, orașul nu mai are decît clădirile rămase din fosta măreție a sa.

Importul de imigranți fie și din motive economice trebuie să se facă din contul unor popoare cu credință similară, apropiați ca viziuni și concepții, sînt mulți în Franța, în Germania cu nume de familie Rusești sau Românești dar care nu se deosebesc de ceilalți decît prin nume și prin memoria că cîndva un bunel a emigrat din Europa de est. Acești oameni nu creează probleme.

  1. Multiculturalismul, toleranța și politica excesivă de egalitate a genului

Politica de susținere a egalității excesive a avut efectul invers. A lovit în forțele creatoare ale poporului, în cei care au putut face ceva pentru popor dar au fost respinși pe motive de gen sau de etnie și rasă, deci uneori se promova chiar și un candidat mediocru în detrimentul altuia mai bun doar pentru că acel mai bun era bărbat, era alb și mai avea nenorocul să fie localnic pe cînd trebuiau păstrate niște cote obligatorii impuse. Acest lucru a slăbit din capacitățile creatoare ale poporului.

  1. Participarea în aventura americană de atacare a Libiei și altor țări din Nordul Africii

Încă o greșeală enormă a fost atacarea unei țări care era de regim în ochii SUA dar era un tampon puternic care apăra Europa de valurile de imigranți și instabilitate. Această aventură militară pe care Franța a susținut-o cu avioane și tehnică militară, a culminat cu scăldarea în sînge a întregii Libii și sărăcirea unei țări care la multe capitole sociale întrecea UE-ul. Astăzi Libia este un focar de instabilitate în zonă și un generator de imigranți clandestini care fug din acea țară. Acei oameni nu-s atît de proști cum credeau aventurierii politici din SUA și Paris ei știu foarte bine cui se datorează ruinarea lor economică și socială. Dacă SUA poate fi înțeleasă deoarece era direct interesată în debarcarea lui Cadafi și preluarea petrolului libian atunci Franța nu a avut nici o logică în crearea unui focar de instabilitate chiar în apropierea sa.

  1. Distrugerea Siriei

UE-ul s-a aventurat în distrugerea Siriei prin susținerea armată a rebelilor din acea țară. În lumea arabă întotdeauna au existat disensiuni mai mici sau mai mari. Însă toate acestea rămîn bine sub controlul autorității de stat și nu produc mari pagube și victime. În Siria s-a dorit altceva, cu un sprijin masiv extern de bani, instruiri și muniții militare opoziția Siriană practic inofensivă și pașnică a devenit o forță capabilă să lupte contra președintelui Assad. Franța iarăși a participat ca mîna dreaptă a SUA în această aventură păguboasă. Din cauza vidului de putere în care s-au pomenit numeroase regiuni din Siria și Irak (vecin) pe acele teritorii s-a dezvoltat odioasa organizație Statul Islamic. În mod paradoxal interesele economice și fluxurile financiare ale ISIL sînt strîns legate de o serie de corporații petroliere din SUA, dar asta e o altă întrebare.

  1. Criza emigranților gestionată greșit

Țările Europene printre care și Franța au comis multe erori politice, dar una din cele mai mari este cea legată de gestionarea crizei emigranților care au năvălit cu sutele de mii. Din cauza politicilor greșite pe plan mondial și în special în susținerea Primăvara Arabă și a opoziției Siriene au fost practic distruse regiuni întregi din zonele afectate de război. Mii de oameni au fost pur și simplu executați de ISIL doar pentru a speria întreaga lume. Pur omenește îi pot înțelege pe acei oameni care au fugit cu milioanele din țara lor. Dar cine este vinovat? Cine le-a dat bani acelor organizații care luptă cu puterea legitimă din Siria? Păi iată că problema le-a venit și la ei acasă, în prospera Europă vin cu miile în fiecare zi noi și noi imigranți. Și în loc să înțeleagă pericolul islamizării Europei se vine cu ideea de a împărți problema și pe capul celora care nu au contribuit la apariția ei, și de a se introduce așa-numitele cote comunitare. Și atunci mii de islamiști vor veni în Ungaria și în România care nu au avut nici o treabă sau interes în distrugerea Siriei.

 

S-au produs multe greșeli dar una din cele mai mari a fost nesocotirea intereselor popoarelor băștinașe din UE și importul masiv de imigranți care nu se integrează, această problemă a simțit-o Germania cu comunitățile turce de la ei, Anglia cu cartiere de pakistanezi în Londra și Franța. Impunerea de cote de gender, cote de rasă și naționale la toate nivelurile duce la diminuarea meritocrației și promovarea mediocrității.

Sunt sigur că greșelile de acest ordin vor continua, pentru că nu avem la moment o înțelegere clară din partea clasei politice a multor țări a intereselor poporului și o viziune strategică de dezvoltare, înloc de minte și chibzuire avem programe și toleranță.

Este uluitor cum o țară întreagă și o Europă nu a înțeles lecția din Ianuarie a lui Charlie Hebdo că sînt lucruri cu care nu se glumește și că lovitura aceea a fost doar prima. Dar ei au făcut un spectacol de prost gust din care au încercat să tragă dividende politice, cu mascarada jegoșilor Je suis Charlie.

Voi aduce aici cuvintele unui cunoscut de pe net care spun multe în contextul celor întîmplate:

A existat un regim autoritar al lui Bashar al-Assad (un fel de Lukașenko), în timpul căruia în țară era ordine și pace, iar nimănui nu-i prea venea în cap să emigreze undeva. Brusc, au apărut americanii, francezii și israelitenii, care s-au aprins de o dorință imensă de a „democratiza” Siria. Au înarmat grupuri de islamiști, care au umplut rândurile Statului Islamic și au semănat o stare de haos și anarhie pe tot teritoriul sirian, prezentând asta ca o „revoluție democratică”. La ora actuală nu există niciun guvern, nici o autoritate, care ar putea să controleze situația din Siria. Țara s-a transformat într-un câmp minat, iar milioane de sirieni au invadat Europa. Până la atentat, Franța insista pe continuarea luptei anti-Assad și sprijinirea rebelilor islamiști, susținând direct starea existentă. În final, totul s-a întors împotriva lor. Cei pe care i-au finanțat și sprijinit, au atacat foștii săi stăpâni. Acum, să vedem cât de anti-Assad va fi Parisul. Franța va trebui să aleagă între o Sirie în frunte cu un dictator, dar pașnică sau o Sirie „democratică”, într-un război permanent, în care fiecare provincie e controlată de grupuri islamiste radicale.

O lecție rezultă aici: lăsați naibii dictatorii să dicteze. E problema fiecărui popor în parte. Să decidă fiecare națiune cum să autoguverneze. Nu răscoliți cuiburile de viespi.

Din partea mea aș vrea să spun că aceea ce i se întîmplă acum Europei este poate și o pedeapsă de sus, pentru faptul impunerii în Moldova a unei conduceri mafiotice și a legii pederastiei. Exponenții conducerii noastre deja au început a fi pedepsiți, continuarea va fi și în direcția acelor forțe care au adus prostia pe acest pămînt.

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole