Teoria respectului Partea 1 Definire și generalități

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Societatea noastră trece printr-o metamorfoză profundă, o sumedenie de lucruri care erau de neconceput să se petreacă sau să fie considerate ca normale astăzi sînt absolut posibile și mai mult ca atît s-a ajuns la ideea că este chiar ok sa fie așa. Societatea noastră a început să accepte anormalul ca pe ceva normal și prostia drept normă și conduită de viață.

Avem oligarhi cu averi formate ilegal și cu influență absolută asupra statului, iar societatea deja s-a împăcat cu acest gînd și în loc să respingă vertiginos și să surpe aceste legături anormale prin acțiuni ample, energice și chiar cu răscoală, aceasta mai degrabă urmărește pasiv cum politicienii își fac mai departe circul, politicieni despre care deja toți știu căruia din oligarhi îi este supus fiecare și al cărui interese le îndeplinește, mai greu este să găsești pe cineva din ei care să îndeplinească interesele omului și ale țării. Avem influențe politice la fiecare minister și departament, la fiecare instituție medicală și școlară, și asta a ajuns să fie un lucru acceptat de societate. Avem justiție și poliție care acționează exclusiv din indicații politice și nu în interesul cetățeanului, și acest lucru a ajuns a fi acceptat de societate și înghițit tacit de toți. Avem o țară în care sferele de influență se împart între partide prin uzurpare de stat, partide care se întîlnesc pe la hoteluri și vile de lux pentru a împărți aceste sfere și a mai vota un acord de Alianță care în final ajunge documentul suprem mult mai important decît constituția și bunul simț. Dacă totul este conform algoritmului (mecanism de împărțire prevăzut de Acord) atunci orice se acceptă. Unica ce nu se acceptă și trezește criză este lupta între Hienele din alianță.

Dacă societatea noastră a ajuns să accepte asemenea ilegalități la limită cu moartea și jaful fiecăruia din noi, atunci ceva nu e bine. Dacă societatea nu a reacționat violent, dacă nu au apărut forțe și eroi care să le conducă spre a nimici această clasă politică de jaf, atunci este o boală la mijloc. Avem o societate care a fost parazitată, acești paraziți au ajuns în centrele de comandă și control a societății, îi storc puterile și miliardele, distrug prin reducere la sărăcie pături întregi. Dacă în asemenea condiții mecanismele interne ale societății nu se activizează atunci e grav de-a binelea. Este ca și organismul care a fost atacat de agenți patogeni dar care nu este capabil să activeze leucocitele din sînge pentru a lupta cu boala, este cel mai probabil sepsis. Și dacă nu se va face ceva urgent este probabilă moartea organismului.

Pentru a lecui societatea este bine să revenim la unele elemente și valori de bază care le are omul și la care face referință în viața cotidiană.

Una din acestea este Respectul.

Dacă e să vedem definiția din DEX observăm: RESPÉCT s. n. Atitudine și sentiment de deferență dictat de stima, considerația, cinstirea sau prețuirea acordată unei persoane (mai rar unui lucru)

În sursele engleze de asemenea: http://www.merriam-webster.com/dictionary/respect

  • a feeling of admiring someone or something that is good, valuable, important, etc.
  • : a feeling or understanding that someone or something is important, serious, etc., and should be treated in an appropriate way
  • : a particular way of thinking about or looking at something

 

Deci ce este respectul și de ce ne-ar trebui acesta.

Sentimentul de respect este unul dintre elementele de bază care formează personalitatea umană și care ghidează caracterul acestuia, aderența la diferite valori și aprecierea lucrurilor, a persoanelor și a faptelor din jur. Respectul este unul din elementele care creează o serie de valori și modele demne de urmat pe care persoana intuitiv sau conștient le urmează și își construiește setul de acțiuni și relații în conformitate cu valorile pe care le respectă.

De unde vine respectul? Pentru prima dată omul înțelege ce e aia respect încă din copilărie cînd începe să respecte pe părinți, educatori, preotul, învățătorii etc. Deci persoane care se dovedesc a fi altfel decît ceea ce este el la moment sau persoane de la care are ce învăța, vede ceva deosebit, un sentiment intern care nu are explicații dar trezește admirație pentru calitățile persoanei/ obiectului respectat. Într-un grup de oameni care formează un cerc de asemenea apare sentimentul de respect pentru unii lideri adevărați, pentru acei care provin din același cerc dar acționează cumva altfel dar corect. Orice grup are coeziune prin lideri, valori și respectul față de acei lideri și valori. Fără aceste elemente care formează conștiința grupului este imposibilă existența grupului deoarece la o primă încercare fiecare își va căuta de nevoile lui și astfel grupul devine vulnerabil. Tot din aceste considerente cunoaștem proverbul: Prietenul la nevoie se cunoaște. Prietenia fiind o expresie a respectului necondiționat. O națiune, un popor, o țară este în mod cert un grup care respectă aceleași valori și aceleași personalități care au devenit mari prin viața și trăirea lor. Atunci cînd aceste elemente de coeziune legate de respect și valori dispar și locul lor este luat de luat de alte valori (cel mai adesea individualiste) poporul dispare.

Care este sursa respectului și cum oamenii își capătă acest respect din partea semenilor?

Respectul autentic este provocat de puterea de duh de care dă dovadă omul cel mai adesea în situații extreme, în situații în care toți ar fi făcut altfel, iar el/ea a făcut anume așa și a învins stereotipurile. A făcut altfel decît să fie ghidat de frică sau interese personale și meschine, a făcut altfel bazîndu-se pe valorile comunității din care face parte și prin asta a căpătat respectul semenilor. Oameni demni de respect care prin puterea lor au schimbat stereotipuri și idei sunt prezenți în istoria noastră și istoria universală. De faptele lor sînt presărate cronicile vechi și legendele populare. Haiducii care în vremuri de grea cumpănă luau bani de la asupritori și le dădeau săracilor, anume pe ei îi respectau oamenii și îi ascundeau în casele lor atunci cînd potira (poliția de atunci) îi căuta prin sat. Ștefan cel Mare și Sfînt care necătînd la faptul că Poarta Otomană era o putere enormă atunci și cu influențe politice și economice majore a hotărît să înfrunte această putere și să nu închine țara (să nu o integreze vorbind în limbaj de azi), ci valorile strămoșești, credința și tradițiile neamului le considera mai presus decît posibilele avantaje economice și politice pe care le-ar fi avut dacă accepta vasalitatea. Oare nu erau și atunci voci care să spună la ce nouă războiul cu Poarta? Oare nu erau și atunci acei care să strige de ce să murim dacă putem să ne supunem? Erau, și poate mulți, altul să fi fost în locul lui proceda poate așa cum credem noi azi, dar Ștefan a ales altfel, cu risc pentru viață și mari pierderi dar a ales să învingă, și prin asta și-a căpătat respectul semenilor și chiar al dușmanilor, respect pe veacuri. Domnitori și nu doar domnitori demni de respect au fost mulți, Brâncoveanu, Cantemir, Mihai Viteazul, Corneliu Z Codreanu, Eminescu etc.

În istoria Franței o vedem pe Janna D’Arc care a apărut în familie săracă, în timpuri cînd țara ei era practic distrusă de războiul de 100 de ani, poporul risca să dispară de pe pămînt. Ar fi putut trăi și ea simplu ca toți, poate se mai văieta un pic de situația țării dar pînă la urmă în fiecare zi avea să-și caute de interesele ei, se mărita și într-o bună zi i se încheia viața. Dar uite că a ales altceva, și problema țării a devenit problema ei, treburile personale au trecut pe planul 2 sau 3 iar pe prim plan au trecut problemele poporului care era pe muchia de cuțit. Care erau tendințele atunci? Care era vectorul de atunci și ce trebuiau să facă toți? Era simplu, trebuiau să-și accepte situația și să se împace cu gîndul că altă cale nu-i decît integrarea în Anglia și uitarea/renunțarea la valorile proprii(Franceze). Dar Janna D’Arc a ales altfel, a luptat, și a cîștigat, a salvat o națiune și a căpătat respectul pentru veacuri.

Mai sînt multe pilde ale oamenilor care și-au cîștigat respectul și au coagulat poporul, important este ca acești oameni să apară în momentele critice iar semenii să mai păstreze acest mecanism psihologic greu-explicabil de respect. Un element important este că de cele mai multe ori respectul se cîștigă prin jertfă, prin sînge și prin renunțare la confort. Oamenii nu pot deveni respectați (adică altfel decît cei din jur) dacă fac ca toți, gîndesc ca toți, oamenii care se tem să iasă pe o secundă din zona lor de confort nu au cum să aibă asupra lor respectul autentic. Să vedem marii savanți, poeți, muzicieni precum Beethoven, Mozart, Einstein, Eminescu, Brâncuși la un moment dat au renunțat la zona lor de confort și au jertfit timp, zile, sănătate pentru a atinge un vis al lor, nu pentru interes propriu ci pentru societate.

Respectul este magnetul sau cleiul care duce la coeziunea într-o societate, respect față de valori, respect față de credință, față de tradiții și istorie; Respectul pentru valorile autentice și persoanele care ajung să le întărească.

Chiar și grupurile de interlopi au intre ei anumite ranguri și grade care se capătă prin jertfă și atașament față de grup (așa cum e el banditesc) dar cei mai respectați și cu influență sînt acei hoți care fiind în situații critice nu au trădat interesul grupului, nu au turnat nu au plîns să le dea drumul. Intuitiv chiar și ei bandiții știu între ei cine este respectat și cine mai puțin, și nu este banul acel care decide în acest caz.

Oamenii care ajung să li se inhibe orice simț de respect față de valorile de grup sau față de personalități devin psihopați sociali, sînt oameni care trăiesc în comunități fără a ține cît de puțin de interesele acestei comunități, avînd doar valorile personale și respect exclusiv de sine, asemenea modele deviante sînt în mare parte astăzi cultivate de mici copii, la școală, la TV, în Internet. Toate aceste educații deviante încep prin punerea în centrul intereselor fiecăruia a propriei personalități și un fel de gîndește-te doar la interesul tău. Învățarea superficială a istoriei, schimonosirea limbii, renunțarea la tradiții, ignorarea credinței ca fiind ceva vechi și demodat; cultivarea valorilor deviante în media și pe net; sînt pași concreți care duc la alienarea mintală a unei generații, a unui popor.

Va urma…

 

Din partea a doua: Teoria respectului, Respectul în politica noastră.

…Astăzi ni se încearcă a cultiva un fel de respect fals, respect față de lege, ni se dă practic ca o axiomă care nu necesită demonstrație.  Ni se spune că acesta este suprem și nimeni nu poate să-l încalce.

Dar ce să facem dacă legea nu-și merită respectul? Dacă cel care a scris-o a făcut-o din interes personal. În primul rînd: orice lege trebuie să țină de interesul și valorile unui popor iar respectul se va căpăta cu jertfă…

 

… Se vrea respectat statul, dar ce a făcut acest stat(atenție nu țară dar stat ca organizație care ne conduce), ca să merite respectul nostru? Trăiesc oare legiuitorii noștri doar cu gîndul la noi? Au luat oare decizii care ar presupune pericol pentru ei dar bine pentru popor? Au renunțat ei la confort pentru popor? De ce să-și merite respectul? …

… Ce respect să merite un moșneag Timofti ajuns din întîmplare în fruntea statului și nu a făcut odată un pas să ne salveze de îmbolnăvirea totală a sistemului? Cum se pretinde a fi respectat un așa-numit președinte care a ajuns a se jelui ambasadorilor străini cum că ar fi presat. Este o bătaie de joc să nu știi că ambasadorii din start nu au dreptul să se amestece în treburile interne ale țării iar dacă o faci doar recunoști țara ca vasal al decidenților. De onoare și de respect ar fi domn Timofti să renunți la putere dacă ești incapabil de orice mică decizie în asemenea momente critice….

… despre referendumul din Gagauz-Yeri din 2014…

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole