Sindromul Moldovenilor Partea 1

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Guvernarea

Poporul nostru este unul deosebit. Popor de oameni harnici, ospitalieri, săritori la nevoie, oameni care ştiu a se aduna să cînte la o serbare şi să plîngă la o întristare.

Popor născut din oameni simpli de la ţară, oameni care se scoală de cu zori să facă treburile casei (să porăiască cum se mai spune) şi să lucreze pămîntul. Popor din oameni care ştiu viaţa din toate aspectele sale. Noi ştim a creşte grîul, a frămînta pîinea, face o casă, tot noi ca popor ştim a creşte animalele de pe lîngă casă, avem folclorul deosebit care s-a transmis de generaţii din gură în gură, iar marele nostru Alecsandri a aşternut pe hîrtie multe din nestematele folclorice ale acestui popor.

Însă pe lîngă toate calităţile bune ale noastre sînt şi unele care ne aduc necazuri. Sîntem un popor smerit şi mult prea paşnic, paşnic chiar şi cu mişeii care au cîrmuit de-a lungul vremurilor acest popor şi îl mai cîrmuiesc şi astăzi.

Există la moldoveni un fel de trăsătură, un sindrom aş spune chiar, un sindrom al trădării care se dezvoltă enorm la cei care ieşiţi din popor ajung la cîrma ţării şi sînt slabi cu mintea şi duhul. Şi un alt sindrom cel al inferiorităţii observat la masele populare faţă de conducere şi faţă de străini.

Sindromul inferiorităţii este caracteristic şi guvernării, deci indivizii din această clasă dacă nu au pregătirea intelectuală suficientă poziţiei pe care o deţin şi nu au puterea de duh care s-ar manifesta prin iubirea faţă de acest pămînt, respectul pentru istorie şi tradiţiile poporului pe care îl conduc, ei uşor cad în consecinţele acestui sindrom adică îngîmfarea faţă de poporul simplu de care pînă mai ieri au aparţinut, căderea în acte de corupţie, servilismul excesiv faţă de străinii cu bani sau pur şi simplu influienţi. Pînă la urmă ajungem la proverbul de tristă faimă: Dă-i moldoveanului puterea în mînă şi ai să vezi cine este el.

Avem la guvernare şi în nomenclatura de stat foarte mulţi oameni slabi cu duhul, oameni inferiori şi nu doar dea atîta că suferă de sindromul căpătat al inferiorităţii ci mai ales de aceea că nu respectă nici un pic poporul pe care îl conduc văzînd în acesta o masă, o gloată din care se poate de scos bani prin diferite legişoare sau direct prin luare de mită. Dar cum s-a dezvoltat acest sindrom al conducerii? În marea lor majoritate cei care îi vedem astăzi la guvernare erau nişte tărgaşi simpli sau vechi nomenclaturişti care îi clar că nu au mai învăţat Epigonii din Eminescu sau Scrisoarea 1, nu mai ştiu decît din auzite de Căpitan şi alţii. Aceşti oameni aveau un univers foarte limitat care se mărginea cu centrul satului şi odată la 2-3 săptămîni ajungeau în centrul raional.

Acu odată cu dezvoltarea diferitor legături mai corupte şi mai nu prea aceşti tărgaşi au reuşit să mai pună mîna pe ceva active şi au mai călcat şi prin Chişinău, un pas extraordinar în dezvoltarea universului lor. Aici au simţit un pic din mirosul banilor mari, şi mai ales că apele erau foarte tulburi pe vremea guvernării PCRM şi ăştia cum se spune în popor au căpătat la rapăn şi la sveaziuri. Şi-au tras partide verzi albastre, roşii de care vrei. Prin asta au trecut Filat, Plahatniuc, Lupu, Diacov, Leancă şi alţi măscărici.

Apoi ei aceştia mai mari au mai fost peste hotare unde au dat mîna cu oameni mari de acolo din diferite comisii şi pe diferite tematici, de li s-a părut că au dat mîna cu Dumnezeu.

Aici li s-a dezvoltat un puternic sindrom de inferioritate, în primul rînd au văzut oraşe cu arhitectură deosebită cum nici nu visează centrele raionale din care au venit aceştia. Au văzut curăţenie pe străzi şi o disciplină cum nu mai vezi în Chişinău sau Bălţi, case frumoase, cazinouri, ministere şi departamente cu totul pus la punct deci oamenii au rămas pur şi simplu frapaţi şi au simţit că ei îs doar nişte păduchi mici acolo. Pe acest fundal oamenii mari cu care ei au dat mîna acolo le era foarte uşor să-i influienţeze şi să-i facă să uite că aşa cum este ea baştina lor, cu frunzele pe trotuar şi cu spicele culcate la pămînt, această baştină trebuie să aibă o mult mai mare greutate în suflet decît tot ceea ce a văzut acolo. Iar un Edineţ ar trebui să-i pară mai important şi mai frumos funcţionarului nostru decît Viena oricum nu ar fi ea. Astfel cuvîntul acelor oameni mari de pe la Bruxelles, Paris, Strasbourg a devenit mai important pentru aceşti indivizi zăpăciţi şi derutaţi de cele văzute, mai important decît cuvîntul oamenilor care i-au delegat prin votul lor la guvernare. Situaţia s-a agravat cînd au luat primii bani de la acei oameni de peste hotare şi au intrat în joc, au început să adopte legi pe care poporul nu le dorea, legi menite să ne formateze conştiinţele şi să ne facă să uităm cine sîntem şi cine am fost, lozinca de acu este să fim Europeni. Însă ţin să le aduc aminte guvernanţilor vînduţi că Ştefan cînd se lupta cu lehii şi cu turcii nu se considera evropean, cînd s-au răsculat ţăranii sub Avram Iancu tot nu erau cu spiritul european pe buze, şi folclorul nostru tot nu despre toleranţă ne cîntă.

Sindrom de inferioritate al cîrmuirii nu este doar de acum, acest sindrom în amestec cu trădarea a mai fost şi în alte timpuri doar că nu era cu vector european şi nu erau televiziuni atunci să le facă jocul. Aşa, pe vremea cînd Imperiul Otoman creştea în putere mulţi din divanul ţării noastre devenise trădători (se turciseră) şi deveneau cu foarte mare uşurinţă vasali ai imperiului de se întreceau între ei cine va fi mai fidel vectorului turcesc ca Poarta să-i acorde sprijin şi bani, interese pur materiale şi meschine, mulţi din ei, din aceşti trădători fiind apoi pedepsiţi de popor sau de vre-un conducător demn care se răscula contra aşa numitului curs al vremii de atunci, şi nu se temeau acei răsculaţi de nimic căci dreptatea era cu ei.

La fel cînd a venit ocupaţia sovietică pe aici, foarte repede au fost găsiţi profitori din localnici care să fie puşi să conducă la diferite nivele şi să promoveze vectorul integrării în uniunea (sovietică). Şi îi prigoneau pe cei care erau împotrivă sau îndrăzneau să se uite sceptic la noul vector, la cursul vremurilor de atunci. Exact ca astăzi, eşt exclus de peste tot dacă îndrăzneşti să expui o părere deosebită de cea a vectorului vestic, nimeni nu avea voie să spună ceva pe vremuri contra lui Stalin fără să fie pedepsit, similar şia stăzi, numai că Stalin de azi are un alt steag. Se repetă istoria oameni buni, vorba poetului Alte măşti aceleaşi feţe, Alţi actori aceeaşi dramă…

Dar să revenim la guvernarea de acu; După primul val în care doar vîrfurile guvernării au văzut cît e de bine acolo la ei, şi cît e de rău la noi iată că au pornit şi al doilea val, că mai fiecare funcţionăraş a fost (pe banii statului deci ai poporului) să vadă cum este acolo şi să capete acelaşi sindrom de inferioritate. Cu mulţi a mers acest truc dar nu cu toţi. Au mai rămas oameni care au văzut mai mult decît ceea ce se vede la prima vedere, şi anume faptul că noi avem ceva în plus faţă de vest, noi mai avem sufletul acesta deosebit, de aceea cei mai mulţi conaţionali de-ai noştri chiar şi după 10 ani de muncă acolo visează să se întoarcă înapoi, la noi în ţară, în satul acela de pe vale cu miros de mintă şi spice de grîu.

Poporul nostru este credul şi răbdător, de aceea cînd vine vre-un străin frumos îmbrăcat şi lîngă el mai stă ca decor un reprezentant al puterii de pe loc, atunci orice ar spune acel străin le pare mai adevărat decît ce ştiau ei pînă acum. Şi tare iubesc să se mai jeluie cu şi fără ocazie să se frăsuie cît de grea este viaţa şi cu speranţa sinceră că vor fi auziţi de cei veniţi de departe şi ajutaţi. Şi dacă le spune străinul că trebuie să vă numărăm şi să vă impozităm pentru fiecare vită, cal, gîscă; mai noi pentru cîini şi pisici, să fie toate actele cu chipuri; că de altfel nu mai vine UE-ul peste voi şi nu va mai ploua cu miere şi covrigi, oamenii sînt dispuşi să creadă, că de ce să mai… aşa o spus la televizor şi o spun de 7 ori pe zi că trebuie să mergem după vector...

Dar de-a lungul timpurilor totuşi am rezistat ca popor de nu sîntem tătari, nu sîntem turci sau muscali. Am rezistat în primul rînd fiindcă nu am renunţat la ceea ce este al nostru şi am pus accent pe folclorul, credinţa, limba şi istoria noastră, adică exact ceea ce ne deosebea de alţii ceea ce ne arăta că sîntel altfel decît ei decît cei din vest şi din est, decît cei din sud şi din nord, astfel cu credinţa în suflet şi folclorul în inimi am dăinuit ca popor. Acu, dacă ni se impun standarde şi directive ca la toţi ceilalţi, dacă pe copii de mici îi învaţă WrongGleza şi folclorul rămîne doar pe scene şi pe casetele vechi, cam riscăm să ne pierdem sub acest vector, căci acum pierdem credinţa acestui popor, ne întoarcem cu spatele la Dumnezeu, şi El ne lasă să plecăm, că aşa sîntem noi decişi …

Iar guvernarea se bucură şi ne conduce cică spre un viitor luminos.

Va urma…

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole