Editura Rafet mi-a scos în tipar al patrulea volum de poezie, unul din cele 1624 de manuscrise participante la concursul Festivalului Internaţional de Creaţie „Titel Constantinescu” (Rîmnicu Sărat, ediţia VIII, 2015). În consecință, placheta „poɘtic incorəct” a cîştigat „Marele  Premiu”.

Reproduc mai jos din conținutul său un text conceput vreo 3 ani în urmă, dar mai actual, se pare, decît vremurile apuse odinioară:

 

 

A Opta Minune a Lumii. Heteroglosă[1]

 

de ieri nu am citit nimic, de trei zile nu am pus gura

 

pe mîncare gătită și nu am pus mîna pe femeie

de o săptămînă, am băut ceai neîndulcit douăș’una de zile

 

la rînd cu tălpile afundate

pînă la pulpe în apă, am evitat metodic

oamenii și gîndurile

 

timp de patruzeci de zile încheiate, acum

am voie să lucrez în voie la Lista

Generală a Monumentului de Arhitectură amplasat

în Bulevardul Ștefan cel Mare din Capitala Republicii

Moldova. Edificiul e turnat în beton-armat

și fețuit cu plăci de piatra albă. Nivelul soclului

și scările de acces sunt placate cu marmură

roșie, gresie neagră și alte simboluri

 

oculte. Cea mai mare parte a edificiului e acoperit

cu sticlă tonată: să nu carecumva

să-i vadă ochiul străin capacitatea utilizată

doar în proporție de 0,89

la sută de toate adminstrațiile politice

succesive. Gurile rele spun că Președinția Republicii

 

Moldova are la baza fundamentului un sacrificiu

uman (un alogen ateist cu ochi albaștri

& grupa de sînge Vel rezus

negativ), precum legendarul mason balkanic

Manole și-a zidit iubita în zidurile Mănăstirii

ca să-i dăinuiască pe veci amintirea

numelui. Eu cred

 

la mijloc e pur și simplu calitatea

materialelor de construcție, o marcă de latex ocult

ce se extinde pe mădularul

Domnului ca un troleibuz la orele de vîrf, fără a mai

pune la socoteală hoții de buzunare. Voi da

ordin negreșit

ca în spațiile numeroase nefolosite

de la parter ale Președinției să fie instalată Biblioteca

lui Borges, guvernele de stînga și cele șaptezecișidouă

de fecioare care mi s-ar cuveni

 

dacă ar fi să mă convertesc într-o zi la islam, voturile

diasporei risipite pe bacșiș mărunt, baionetele

ruginite din timpul primului război

mondial și colții de fildeș

ai mamuților surprinși de Epoca de gheață cu iarba

nedigerată în stomac, apoi la etajul

întîi toate perechile de pantofi încă nepurtați de Celine

Dion, epava conservată a Titanic-ului și deportații

înghețați în Siberia, membrii Tribului lui Israel

care tot încearcă fără succes

 

să traverseze Marea Roșie și delfinii captivi

în Marea Neagră, batalioanele române neîncumetîndu-se

să traverseze Carpații, faraonii catapultați

direct din Piramide și din Vechiul Testament, votanții

indeciși din statele americane

insulare, apoi drăcoveniile motorului

de căutare Google la etajul doi și, tot așa, voi căuta

locul potrivit la etajul potrivit mărului ce i-a căzut

 

în cap lui Newton, fără a intenționa să renunț

prin asta și la mărul pe care i l-a dat vrăjitoarea Albei-

ca-Zăpada în povestea fraților Grimm, nici

mai puțin la mărul oferit

de Eva lui Adam: toate așezate

alături ca și capetele tăiate ale celor Trei Iezi

 

din povestea profetică lui Ion Creangă, apoi voi reloca

reprezentanța Fondului Monetar Internațional, gunoaiele

de miliarde spălate de Cartelurile

interlope, radiațiile de la Auschwitz și

Hiroshima, bucățile prăfuite din zidul berlinez

și din fosta frontieră a Iugoslaviei, guvernele

de dreapta și toți flămînzii lumii

a treia, ochiul scos al lui Victor Brauner și creierul

plutitor în formalină al lui Vladimir

Lenin, milioanele de tone de pielițe circumcizate

din bigotismul erotic și craniile scalpate din tot atîta

 

ură, sînii uriași de femeie prin care s-a plimbat

în voie Gulliver și liliputanii Circului

de Stat cînd aveam vîrsta de cinci ani, chinezii

care nu s-au născut prin decret guvernamental, sîngele

scurs de la plutoanele de execuție și vinul

de colecție din subsolurile Cricovei: după care oaspeții

 

străini se mută nerăbdători la ultimul

etaj, unde își exersează îndemînarea

în arta vechilor greci kottabos[2] cu nimfele

basarabene, căpătînd pe viață harul dezlegării

limbilor: pînă la sfîrșitul următorului milenarism

se va instaura definitiv pax

moldava[3] omniterestria ori nu va mai fi[4]

niciun fel de pace la Moldova. De-asupra

 

ultimului etaj voi depozita pomul cunoașterii virtuale

cu tot cu pămîntul prins în rădăcini, coloniile încă

neeliberate ale lumii, invențiile nematerializate ale lui

da Vinci, stolul firav de tulkus[5], pluta din bîrne

de brad cu care foarte tînăra Angela

Loghin[6] m-a salvat

de la înec pe cînd încercam să traversez Lacul

de la Șișcani[7] a doua oară consecutiv în ziua

fatidică, caietul meu cu desene (excavatoare, în mare

parte, dar și oameni ținîndu-se de mînă, schițați

dintr-o linie neîntreruptă de cerneală roție) și litere

caligrafiate de la vîrsta

pre-preșcolară, Cartierul General de Comandă

 

Al-Qaeda, prima mea bicicletă de culoare verde

cu care aduceam iepurașilor mei iarbă

de la 10 km distanță de casă. Tot acolo voi avea

grijă să rezerv o cameră separată

pentru pasagerii companiilor aeriene low cost, victimele

Regelui Barbă Albastră și refugiații care solicită

cetățenie irlandeză. Și dacă cei mai mulți vor

observa că nu mai este

loc pentru însuși Președintele Țării

 

în toată povestea acesta, voi face o breșă

de conectare la rețeaua de tunele intermediare săpate

încă de salahorul Dante în Divina Comedie și la

celelalte șapte minuni ale lumii

vechi. Abia atunci cînd își vor atinge cu toții

 

sufletele nemediate

de corpurile greoaie, așa cum se rașchetează parchetul

uzat din lemn stejar, se vor obișnui finalmente unul

cu altul, urmînd cu ochii închiși stațiile de metrou

din Londra și Moscova. Însă eu

 

nici atunci deja nu voi fi

mulțumit de rezultate, voi strînge la subsol toate

detonatoarele care au eșuat în atentate

teroriste să le explodez religiile stocate

 

în sinapse, toate ideile lor politice statutare, voi

aștepta răbdător să se nască toți

în devălmășie, strîns lipiți

unul lîngă altul ca niște sarmale moldovenești aburinde

zi și noapte între Paști și Crăciun

 

și apăs

 

împăcat butonul de lansare în eter a acestei

rachete panspermice[8] sub formă de sticlă

transparentă găzduind textul speranței

poetice în căutarea unui țărm

ocrotitor, caut

un țărm ocrotitor, un

țărm ocrotitor,

 

sine ira et studio[9]

2012

 

 

LEGENDĂ

[1] (grec., hetero − „diferit” şi glōssa − „limbă, limbaj”) Diversitate de voci, stiluri de discurs ori puncte de vedere identificabile într-o operă literară ◊ filozoful rus al culturii Mihail Bahtin îl utilizează cu varianta „разноречие” pentru a surprinde armonia şi/sau conflictul între discursurile eroilor lui Fiodor Dostoievski

[2] Concurs pe îndemînare la finalul simpozionurior etrusce, popular în vechile colonii greceşti a. Ch.: resturile din pahare se aruncau într-un castron metalic, uneori complementat de figurine umane. ◊ Tradiția susține că norocul la kottabos asigura șansele amoroase ale simposiaștilor

[3] Sistem improbabil de ordine internațională și model de structurare a raporturilor politico-militare pe spații geo-politice largi, excedînd frontierele propriu-zise ale statului vizat. Istoria reține cronoligic, în principal, Pax Romana, Pax Mongolica, Pax Ottomana, Pax Sinica, Pax Britannica și Pax Americana

[4] „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!”, expresie atribuită lui André Malraux, scriitorul şi ministru francez al Culturii

[5] Tulku (mong.), reîncarnări asistate de Lamii tibetani prin intermediul meditațiilor extatice, materializate uneori în forme humanoide superioare; ◊ manifestări mentale suprapersonale ce reușesc să rupă ciclul reîncarnărilor corporale succesive

[6] Sursele biblice fac referire la ostașul roman Loghin care s-ar fi convertit la creștinism imediat după implicarea sa directă la răstignirea lui Iisus Hristos

[7] Localitatea de baștină a autorului, plasată la frontiera cu județul Huși (n.ed.)

[8] Ipoteză abiogenetică conform căreia viața terestră ar fi fost transferată de pe corpurile cerești alogene (comete, meteoriți etc); ◊ Balada Miorița admite o asemenea etiologie

[9] Expresie (lat., „fără ură și părtinire”) atribuită istoricului antic Tacitus și folosită ca ghid (pseudo)științific pentru relatarea obiectivă a evenimentelor controversate din trecutul umanității

 

Info video legat de carte: http://www.tvsudest.ro/?p=13547

 

Vezi și http://vox.publika.md/freestyle/diptic-liric-autognostic-curriculum-vitae-cosmogonic-cultural-brevetat-chiromantic-510796.html

Comentarii