Oare cît timp vom mai învăţa pe banii mamei?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

La vîrsta mea, eu şi colegii mei sîntem extrem de energici, discutăm mereu, căutăm în permanenţă noi mijloace de afirmare , încercăm să vedem cum va arăta viitorul nostru, ce şanse ne oferă destinul. Ceea ce vedem mai bine decît alţii e că majoritatea dintre noi, tinerii, sînt plecaţi peste hotare sau sînt pe calea de a părăsi ţara. Există diferite motive de a pleca din ţară – la studii, în căutarea unui loc de muncă, pentru a acumula capital, pur şi simplu, pentru a pleca din Moldova.

Dar majoritatea dintre cei care pleacă, iniţial, îşi fac studiile în Moldova, absolvesc o facultate, considerînd că şi-au ales o profesie.”Las’ să fie !”, zic majoritatea dintre noi, iar apoi plecăm.

În general, studiile superioare sînt un proiect greu de realizat şi, în cele mai multe cazuri, foarte costisitor. În mare majoritate a cazurilor, părinţii sînt cei care achită studiile noastre. Ştim că le este greu să o facă, pentru că au salarii mici. Nu e deloc uşor să plăteşti anual contracte de circa zece mii de lei, în timp ce salariul tău de învăţător e de doar trei-patru mii. Şi dacă ar fi doar acest contract. Intraţi în marile centre comerciale şi veţi vedea cît de mulţi tineri se vor mai bine îmbrăcaţi.

Părerea mea e că nu e deloc corect ca la vîrsta pe care o avem noi – douăzeci, douăzeci şi ceva de ani – părinţii să fie cei care suportă costurile studiilor noastre. Dar această nedreptate are la bază indiferenţa statului sau poate chiar incapacitatea acestuia de a gestiona corect domeniul educaţiei  şi, în general, treburile statului.

Într-un şir de state, tinerii pot accesa credite pentru studii. Creditele sunt la dobînzi mici şi au perioade de rambursare suficient de mari. Foarte mulţi studenţi apelează la acest suport pentru studii. După absolvire, tînărul specialist începe rambursarea creditului. O face din salariul pe care îl ridică la locul său de muncă.

Pe cînd în Moldova, toate acestea ţin de domeniul neverosimilului. De ce? Nu pentru că băncile nu ar dispune de mijloace. Motivul ţine de incertitudinea de dincolo de uşile sălilor universitare. După absolvire, tinerii nu se pot angaja în cîmpul muncii, deci nu au resurse garantate pentru stingerea creditului.

Guvernele, parlamentele ne tot vorbesc de locuri de muncă, despre politici promovate în mod special pentru tineri, dar, în realitate, nu se schimbă nimic. Noi continuăm să învăţăm pe banii părinţilor, după care plecăm unde ne duc ochii. Şi doar în rapoartele guvernării vedem poze cu tineri fericiţi, care au un loc de muncă şi un viitor luminos. Şi pentru că Moldova este ţara marilor paradoxuri, e de spus că actualmente avem peste 100 mii de studenţi, însă majoritatea dintre cei care absolvesc lucreză pentru alte ţări.

 

Comentarii

Maxim Braila

Maxim Braila

Student la facultatea de Drept USM , anul III. Din adolescenţă am participat la diverse proiecte, care au contribuit substanţial la formarea mea. Îmi plac provocările, şi mereu sunt gata să trec peste ele. În timpul liber îmi place să călătoresc prin...

Ultimele articole