Lectură de Sâmbătă spre Duminică

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Am scris câteva versuri, sper să am drept de autor la ele, căci cu legile noastre, mi le pot fura, sau, mai ştiu eu ce… . Poate sunt prea degajate, dar totuşi, eu vi le propun spre lectură, ca una de Sâmbătă spre Duminică. Vă rog!

Adierea frunzei moi
de subt ploaia relaxantă,
Duce-a miros de trifoi,
Duce-a stare-emoţionantă.

Numai c-alinearea rece,
Dă senzaţie de gol,
Şi nimicul lumii noastre-al
veşniciei e simbol.

Şi se-ncing tustrele gânduri,
Parcă arde-n flăcări viaţa,
Adormită şi sătulă
nu dă semne, ambianţa.

Corectat de un maestru,
Ba e pictor, sau se sculptor,
Şi copacii verzi, dar plaizi
nu mai stau pe loc terestru.

Au asigurat pe minte,
Vale bună-ocrotitoare,
Şi cu amintiri de punte
sunt păziţi de sus, de soare.

Dar, o linişte incertă
nu prea mult ar ţine-n viaţă
mulţi copaci, o plină ceată,
ce cu zgomotul se-nvaţă.

Amorţiţi, o lungă vreme,
Au stat ei pe loc de munte,
Dar cum sângele nu-i apă,
Tot ar vrea-napoi pe punte.

Mă simt un pic incomod, dar totuşi, aceste versuri au fost scrise la ora de Română, eram liber, nimic mai mult nu făceam decât să gândesc orice îmi dicta mintea. Aşa că acesta e rezultatul. Vă mulţumesc!

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii