Idiotizarea maselor prin sistemul modern de învățămînt (7 puncte de bază)

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Demult timp nu am scris la această temă, anume la tema învățămîntului nostru și ce creștem noi pentru viitor. Cine ne va duce țara mai departe și cine va munci atunci cînd vom fi la pensie.

Cum spun filosofii copii de azi vor fi oamenii de mîine, și este foarte important ce educație le vom da. Educație însemnînd nu doar cunoștințe sau transfer de informații că doar nu-i considerăm de discuri în care înscriem ceva și se primește mai bine sau mai rău, riscăm să devină niște burete care cum a absorbit apa(informația) așa și a eliminat-o fără prea mult sens. Rolul principal care și l-a luat școala atunci cînd a preluat copiii din grija dascălilor și a bisericii a fost educarea și cultivarea unor caractere.

Este mult pea mult de povestit la acest capitol și nu poate fi cuprins în cadrul doar a unui singur articol, problema educației are mai multe laturi importante precum cea socială, emoțională, științifică, comportamentală etc. Astăzi aceasta se încearcă a fi redusă la o singuă latură, cea economică, chiar și directorii de școli sînt impuși să fie nu directori cu grijile educării copilului și conducerii colectivului de profesori, ci sînt impuși a fi manageri. Manageri cu o sumedenie de griji, în cea mai mare parte economice și de politică, adică cu ce partid și cu ce primar trebuie să prietenești și de undesă iai bani pentru scaune, cum să fii la fel de modern ca școala vecină etc. Dacă vrei să distrugi un popor atunci începe prin a sminti copiii și șterge-le orice memorie istorică, așa spunea un mare strateg de război din antichitate. Astăzi am ajuns cu școli în care copiii sînt mai degrabă idiotizați decît ducați, li se pun cireșele și morcovei înloc de note , ca nu cumva să fie obijduiți, nu se mai sspune imperativ să învețe ca nu cumva să fie ofensați, nu se mai presează nu sa mai nimic. Și copiii cresc, cressc cu gîndul căașa și trebuie, și ascunderea cu capul în nisip este o soluție să scapi de realitate. Astfel cresc niște bipezi inadaptați la viață, cu fobii și frici nerezolvate, incapabili să vadă realitatea și să construiască un lan logic. Se închid școli în care sînt mai puțin de 100 de elevi, se scrie pe autobuze fraza criminală „Hai cu noi la o școală mai bună” deci prin asta deja presupunem că acea din satul lui este o școală mai rea, poate și țara lui este mai rea, copilul crește cu un sindrom de inferioritate. Astea și multe alte ne fac să creștem o generație de incapabili și loviți psihologic, ori niște copii de bani gata pe care tat-so și mă-sa îi duce cu mașina la grădiniță și la școală pînă în a 9-a ori niște copii care nu au ocazia să fie puși să învețeși chiar impuși uneori, căci și voința trebuie antrennată precum corpul. În privința optimizării(închiderii) școlilor de azi din motive economice, să e aducem aminte trecutul nu atît de îndepărtat al părinților sau buneilor noștri, cînd în sate școlile funcționau și doar cu o singură clasă și cu 20 de copii doar, și scoteau oameni de acolo dar acum, facem școli de 800 de copii care nici elementara istorie a locului natal (satului,orașului) nu o știu decît într-o frază scurtă. Cu ăștia vom face patria?

Acum aș vrea să discut despre învîțămîntul superior, despre universități,și nici nu să o abordez daar să o ating doar puțintel această temă. Am avut fericita ocazie să activez în sistem ceva ani pînă apleca în proiecte internaționale. Există cîteva teze cum să distrugi sistemul de învățămînt suerior pe care levoi expune.

  1. Micșorarea motivației creaționale a pedagogilor

Ideea de bază. Cum spunea Stalin cadrele hotărăsc totul. Cadrele universitare în cea mai mare parte sînt oameni care activează nu pentru salariu și nu de frica că vor fi pedepsiți ci pur și simplu își fac bine treabă și asta le place și consideră că este foarte util, deci văd o anumită importanță nematerială a ceea ce fac, și într-adevăr am activat și eu cu salariu de 2300 lei (130 euro). Sînt niște oameni piloni mai ales acei cu ani mulți de activitate, deci cum să micșorezi capacitatea creativ motivațională a acestora? E simplu, trebuie să fie jigniți, înjosiți, astfel ca aceștia să piardă încredereaa în sistem că și în protecția din partea acestuia, deci că este un sistem greșit. În special aici este important să înțelegem că acești oameni au un simț al dreptății și demnității acutizat care îi va face să fie foarte supărați pe sistemul care i-a înjosit sau se comportă mișelește cu ei.

Cum se face asta. În primul rînd se aduce la ideea că statutul unui om este direct proporțional cu banii pe care îi are. Bani fiind un indicator direct și o măsură a „meritelor” omului , deci tagma prin care este judecat. Se face foarte simplu, cît de bun sau de rău ești o arată banii pe care îi faci, da este un deziderat greșit dar trăim într-o societate în care anume aceste valori au fost cultivate. Deci li se dă un salariu mizer, chiar este necesar și se aduce salariul unui profesor de universitate pînă la nivelul unui muncitor sau al unui vînzător la hala de pește. Se merge și în mai mare absurd cînd bișnițari de mîna a doua sau taximetriști au salarii mai mari ca profii. Iar pentru meritele lor (de ex luarea doctoratului) se practică niște adaosuri ridicole și total lipsite de motivație. Pe lîngă aceasta în universități se aplică o acută lipsă de orice, de hîrtie de stilouri, de cărți, de calculatoare etc. Și atunci se dezvoltă ideea că un om ce se respectă nu mai vrea să slujească unui astfel de sistem, și mulți pleacă, mulți care puteau mișca carul din loc.

  1. Subminarea autorității cadrelor didactice.

Ideea de bază. Realizînd punctul 1 se ating cîteva scopuri. Deoarece avuția este principalul indicator social, atunci studenții în marea lor majoritate se vor uita cu un soi de sarcazm și chiar ridiculizare  la profesorii „sărăntoci”, și de multe ori îi vor considera ca ratați sau inconștienți, chiar eu îmi aduc aminte cît de greu este să convingi un student bun să rămînă la universitate ca profesor. În asemenea condiții procesul de transmitere al cunoștințelor tinde spre o eficiență zero.

Acțiuni concrete. A se vedea punctul 1

  1. Birocratizarea excesivă a procesului

Ideea de bază. În armată se spune că soldatul trebuie să fie în permanență ocupat cu ceva muncă, și nu contează ce, principalul să facă ceva ca să nu-i vină idei „nocie” în cap. De aici s-a luat renumita săpați o tranșee, de la gard și pînă seara. Deci ca profesorii să nu fie cumva bîntuiți de idei (avînd în vedere că-s oameni creativi) ei trebuie în permanență ocupați cu ceva lucru, fie și banal, de rutină dar să nu prea aibă timp liber. Deci nu putem să-i punem să sape tranșeie dar se poate inventa ceva de domeniu.

Cum se face? Similar tranșeilor săpate în armată este completarea feluritor hîrtii și documente în învățămînt (similar acum și în medicină/spitale), fiind rapoarte, dări de seamă planuri diferite etc. Și în fiecare an trebuie de schimbat formele de raaportare, ca să fie cît mai stufoase și mai puțin pline de logică, astfel ca în fiecare an/sezon să faci documentația din nou. Însă și aici, oamenii crescuți încă pe vremea sovietică vor găsi asta ca un lucru creativ și important chiar și în aceste hîrtiuțe de rutină. Pentru a lupta cu acesta se folosește metoda „extrem de urgent”, documentele trebuiesc pe mîine sau „pentru ieri”, astfel din toate documentele completate de profesori circa 30% cad sub o asemenea categorie.

  1. Liberalizarea procesului de învățămînt

Ideea de bază. Învățarea omului a ceva nou întotdeauna este un lucru greu care necesită efort, fizic și intelectual, (poți face o sumedenie de alte lucruri decît să bagi carte în tine) de aceea de cele mai multeori apare o rezistență la acest proces, o rezistență care trebuie învinsă. De aceea procesul de învățămînt merge cu un pic de agresiune și forțare către acțiuni care nu tocmai le vrei de bună voie. Lipsa acestui element de impunere și forțare agresivă scade foarte mult eficiența procesului de studii. Putem răsfoi în memoriile proprii din copilărie și să vedem căcei mai eficienți profesori aveau și o autoritate de temut, și părinții uneori trebuie să aplice palma la fund ca copilul să înțeleagă ce se poate și ce nu, e un soi de agresiune și forțare, doar să ne amintim și filmele cu Bruce Lee și VanDame sau învățătorul din „Lotusul alb”, dar poveștile lui Creangă cu Sf. Nicolai din cui (elevii chiar erau bătuți așa un piculeț), pînă vre-o directivă evropeană nu l-a interzis pe Creangă putem să-l cităm. Vă amintiți prin ce treceau învățeceii în toate aceste episoade? Și rezulatul era pe măsură, se făceau oameni din ei. Deci pentru a micșora calitatea procesului educațional este necesar a liberaliza la maxim procesul, a promova tîmpenii de genul educație de la egal la egal (în principiu nu poate fi la egal educatorul cu elevul), renunțarea la impunere (deci a nu se impune să învețe ceva ci să-l motivezi să-l rogi etc), omul este o ființă lenoasă, iar studentul în mod special lenos, de aceea în sistemul actual cînd studentul scapă de controlul părinților și nu nimerește sub un alt sistem de control și impunere acesta de cele mai multe ori nu vrea să facă nimic.

Cum se face? Eliminarea obligativității de a asista la lecții, practic nu mai ești obligat, sunt unele cote de % din lecții la care trebuie să fii prezent dar se închide ochii și la asta, dreptul de a da ori-de-cîte-ori vrei examenele pentru a trece de ele, discuția de la egal la egal cu proful și fără a scoate cușma în încăpere, un alt element este reducerea la minim a exmatriculărilor. Practic trebuie în general să nu ai trabă cu universitatea vre-o juma de an ca să te scoată sau să dai foc la vre-o aripă de clădire etc. Cît mai mulți așa-numiți contractieri și studenți care dau bani pentru examene, da de cele mai multe ori conducerea știe cine și cît ia bani, dar așa e sistemul, cineva se face că învață cineva se face că nu vede. Și cît mai mulți studenți care fac orice numai nu studii TVC-uri (KBH-uri), concursuri de frumusețe și orice.

  1. Subminarea atmosferei de inteligență și sobrietate

Ideea de bază. În universitate lecțiile și seminarele nu sînt principalul. Esențialul este să fie creată o atmosferă de inteligență, respect și sobrietate care te împingă spre cunoaștere. Iată de ce uniersitățile din vest vînează laureați Nobel și sînt gata să le plătească foarte bine doar să fie la ei în state, nu că mare lucru vor face dar însăși pentru prezență pe liste și includere în atmosfera universității. De ce profesorii, savanții pleacă pe la simpozioanne și conferințe(la care mai mult se duc să vadă lumea și să mai bea ceva cu cineva din colegi)? Nu vor afla mare lucru acolo, oricum lucrările le vor găsi pe net și în biblioteci, acolo ei se fac mai înteligenți, atîțea oameni deștepți adunați împreună formează o atmosferă de înțelepciune și omul în asemenea atmosferă se înțelepțește și naște idei frumoase. Însă este foarte fragilă o asemenea atmosferă, deajuns să fie incluși 20-30% de proști și atmosfera nu mai este, se sparge. Iar dacă proștii vor fi mai mulți atunci se crează o atmosferă de prostire a omului și cei aflați în astfel de condiții nu devin mai deștepți.

Cum se face? Se înlăătură orice bariere care încurcă să pătrundă în universități elemente fără educație, idioți, elemente agresive etc. Ba dimpotrivă comisiile de admitere sînt interesate să primească cît mai mult material(respectiv mai mulți bani). Deci pentru a înlătura barierele se recurge foarte simplu la eliminarea posibilității ca universitatea să aleagă studenții pe care îi vrea, nici un face control nici un fel de testare sau examene de intrare, ceea ce s-a și realizat la noi. De asemenea se coboară pragul de accesibilitate la universitate pînă la nivelul mult mai jos decît media că de toți vor să facă universitate. Dacă îs mulți studenți aici iar se implică elementul economic, acei caare îs mai slabi la studii vor plăti pentru ele adică contractul. Astfel universitatea nu este interesată în a exmatricula studenții, fie și pe cei mai proști. Iar numărul de profesori nu va fi mărit, este mult mai rațional să se mărească sarcina de ore per fiecare. Creșterea numărului de studenți per profesor mai aduce un avantaj sistemului care vrea să distrugă învățămîntul, procesul de studii se depersonalizează, se face un fel de bandă rulantă prin care se scot șomeri pe piață, și nici profesorul nici studentul nu va băga mult suflet în asta.

  1. Conducerea

Ideea de bază. Pentru posturile de conducere se vor pune oameni necorespunzători nici la caracter nici la aptitudini de asemenea poziții. În condițiile incapacității de management sistemul este sortit peirii rapide.

Cum se face? Cine vor fi numiți în posturi de conducere? În primul rînd pe acei care nu au prea mult respect de la colegi. În al doilea rînd oameni de tip zav-hoz adică un felde gospodari, dar nicidecum oameni cu idei și cugetători care pot să-și creieze o imagine integră a tabloului evenimentelor și să înțeleagă sistemul. În al treilea rănd se stăruie a pune oameni fără prea multe calități și talente, adică cei care vor fi total sub control și dependență de superiori sau cei care i-au numit, și vor fi servili și ascultători. Pentru destabilizarea sistemului de învățămnt sînt foarte utile următoarele caractere: limitați (sau semidocți) ambițioși în prostie, hiperactivi, agresivi cu cei mici, fricoși în situații de risc, oameni fără prea multă voință, avari și farisei.

  1. Mimetizmul sau camuflarea realității

Ideea de bază. Pentru ca distrugerea sistemului de învățămînt să nu fie întîmpinată cu rezistență din partea societății și agresiune trebuie de mascat și camuflat întreg procesul. Aici intervine o regulă a lui Goebelts, trebuie să minți, și minciuna să fie cît mai mare și prostească. Psihologia socială spune că cu cît e mai mare minciuna cu atît mai ușor o vor crede masele. Oamenii de obicei cred că pot fi mințiți de oameni răi (dușmani), cumva voalat, și la mărunțișuri, și foarte puțini înțeleg că de obicei sînt mințiți de „prieteni” cu minciuni mari și direct în față.

Cum se face? În primul rînd în masmedia se va crea o permanentă strigare a cuvintelor complicate și noi pentru societate precum modernizare, optimizare, reforme. Procesul de la Bologna etc., dar în fond toate acestea ascund incompetența conducerii și distrugerea sistemului de învățămînt. Pentru a susține acest mit al „reformelor benefice” se face practica aducerii unor exemple pozitive separate fie și din exterior care însă nu dau imaginea reală a ceea ce se întîmplă și fac doar inducerea în eroare a oamneilor. Și deoarece avem în system unii profesori care ar putea înțelege și se revoltă de cele ce se întîmplă trebuie să le atragem atenția asupra unor probleme minore la care să-și bată capul. Pentru asta se fac unele acțiuni de reformă minoră ca de exemplu se schimbă o disciplină ceva, se mai adugă ore fără sens pentru ingineri în an terminal despre Integrarea Economică Evropeană, se fac unele remanieri interne, se micșorează și apoi iar se mărește vacanța, se deplasează sesiunea,se elimină practica de iarnă etc. Deci las săse ocupe de probleme din astea și să-și irosească energiile creative în gol.

O mică remarcă la acest program de distrugere a sistemului de educație. Aceasta este calculată pentru 15-20 de ani. Dupăaceasta încep acțiunea mecanismelede feedback pozitiv atunci cînd sistemul își va alege oameni care nu vor mai vrea să mențină nivelul înalt al educației, aceștia vor deveni profesori, șefi de catedre, decani; iar unica lor grijă nu va mai fi creșterea spirituală și științifică a poporului ci servirea sistemului și banii. Trecînd de acest punct degradarea sistemului va căpăta un caracter ireversibil și de auto-întreținere.

(Articol cu unele elemente traduse și preluate)

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole