Embargoul lor și embargoul nostru. La plăcinte – Înainte

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Nu puteam trece cu vederea așa o temă importantă pentru țara noastră precum embargoul care a lovit în producătorii noștri agricoli și așa bătuți din toate părțile de taxe aiurite de controale fiscale, de politici guvernamentale neinspirate și credite bancare care trebuiesc întoarse cît mai repede.

Pe lîngă acestea expuse mai sus a mai intervenit o problemă gravă, cea interdicției de comercializare a producției agricole a Republicii Moldova în Rusia. Ce este de făcut acum și cine este vinovatul de această situație? Toată presa „liberă și independentă” strigă într-un cor că este regimul lui Putin și e clar ca buna ziua aici.

Fie și așa, dar nu e atît de simplu că Putin s-a sculat de pe picior greșit acu 2-3 săptămîni și a ordonat sistarea livrării de producție agricolă din Moldova. Haideți să analizăm ce s-a întîmplat de fapt și cum au reacționat autoritățile noastre în diferite etape ale derulării acestei crize.

Nu e secret pentru nimeni și de la școală am învățat că Moldova este o țară mică care se află la răscruce de drumuri și exact între marile puteri. În condițiile în care avem un partener de afaceri cu care avem o cotă foarte importantă de de exporturi și importuri trebuie să fim foarte atenți și diplomați, să nu sărim cu gura ca muierea cea proastă și nici cu sapa la avioane cum se spune în popor. Sîntem mici și de aia trebuie să fim deștepți. Trebuie să ne înțelegem foarte bine interesul poporului nostru și să nu ajungem pioni în mînile unor puteri. Niște lucruri simple și foarte clare dar iată că guvernanții noștri nu au înțeles această simplă matematică. Au început a face partizanat politic cu vestul și a se confrunta cu Rusia deschis, chiar a sări primii la pus interdicții pe tema Crimeii și a Ucrainei.

Deci ca să fie mai clar, se bate vestul cu Rusia pe teritoriul Ucrainei, iar Moldova care nu are nici în clin nici în mînecă cu acest conflict artificial a fost atrasă în acest joc străin nouă ca parte direct interesată aproape beligerantă.

Cu toții ne aducem aminte de începutul crizei Ucrainene cînd verdele al nostru Vlad Filat a plecat la maidan să susțină revoluția, apoi declarațiile guvernanților care nu aveau treabă cu acel conflict dar se băgau cu părerea de a condamna încă o dată pe acei oameni din estul Ucrainei care nu au dorit schimbarea.

Evoluțiile cele mai recente.

Guvernarea de la Chișinău, care este clar că este una de marionetă în mîinile partenerilor externi a făcut orice în ultima vreme numai nu interesul național.

Acest embargou putea fi evitat, puteau fi evitate pierderile de milioane ale producătorilor agricoli, puteau fi evitate pierderile piețelor din est, puteau să nu fi avut loc protestele agricultorilor care și așa vai de capul lor. Se putea rezolva situația dacă nu era o combinație periculoasă de lașitate, vasalitate și prostie de care a dat dovadă guvernarea noastră.

Se puteau negocia anumite lucruri chiar și în condițiile semnării acordului cu UE, se putea un pic de lăsat mai moale din retorica agresivă și bravada contra Rusiei de care au dat dovadă guvernanții. Și nu spun asta că trebuia să ne așternem sub Rusia, dar cel puțin nu trebuia să ne așternem atît de evident în fața vestului, și să acceptăm tacit doar rolul de pion care trebuie să jertfească relații comerciale, acte legislative, politica externă și orice va cere noul stăpîn. Cel puțin demnitatea trebuia să ne-o păstrăm. Sigur că politica Rusiei este greșită în acest caz și trebuia să fie altfel, duc și ei lipsă de politică inteligentă la unele capitole, dar trebuie să recunoaștem că o bună parte din vina acestui embargou o are guvernarea lui Leancă care parcă este diplomat dar nu pricepe nimic din ale negocierii dacă a călcat în grebla asta. Fiind un conducător de țară sau de întreprindere și dacă ai adus țara în stare aproape falimentară este numai și numai vina ta ca guvernant sau director.

Am putea striga mult acum că rușii îs așa sau pe dincolo dar pînă a se amesteca politicul în această situație lucrurile mergeau destul de normal.

Guvernul de la Chișinău își are partea sa de vină în acest embargou care a lovit producătorii de vin și altă producție agricolă din țară. Dacă aveam un guvern deștept astfel de situații nu ar fi apărut.

Cel mai interesant este că în această situație totul seamănă cu un dialog între surdul și mutul, unde guvernul nu-i aude pe producătorii agricoli iar producătorii nu știu cum să vorbească și cum să-și expună problema ca să fie auziți și înțeleși de societatea civilă. Guvernul a ales o tactică foarte bună în relația cu producătorii agricoli care au fost afectați de embargou, iarăși tactica Divide et Impera, a separat întreprinderile de procesare a producției agricole de cele de producere. Și iarăși au rămas cei mai nedreptățiți producătorii care cresc roada adică țăranii care pînă la urmă din cauza că au rămas nemulțumiți de promisiunile deșarte ale premierului au și fost catalogați drept frauduloși și lucrători la negru.

Plăcinta lui Leancă.

Iar cînd lucrurile au fost și mai greu de explicat și nu putea fi găsită o explicație clară de unde se vor lua banii pentru compensarea pierderilor suferite de întreprinzători pentru bravada guvernării Leancă a găsit un mijloc și mai bun de a se ascunde de aceste întrebări. O glumă parcă, un fel de haz de necaz, cică vor face o plăcintă mare cu mere care ne va uni pe toți. Interesant cît de mare va fi această plăcintă? Cît masa, cît un car, sau cît PMAN? Și oare aceasta este o rezolvare a situației create? Este sigur guvernul că producția noastră agricolă este așteptată cu brațele deschise în UE?

Ei bine, toate acestea expuse mai sus sînt doar niște gînduri și cugetări care aparțin autorului și poate încă 80% din producătorii agricoli. Să trecem la concret și să punem anumite puncte pe i.

Am cîteva întrebări pentru guvernarea noastră în contextul embargoului care a lovit economia noastră.

  1. Cine și din ce surse va compensa pierderile economice suferite de agenții economici din agricultură și vinificație?
  2. Ce măsuri diplomatice au fost luate în perioada pre embargou și în perioada imediat după declararea acestuia?
  3. Există oare în aparatul guvernului sau în cadrul Ministerului de Externe al RM un departament de analiză strategică care trebuia să prevadă asemenea situații și modalități de evitare a acestora?
  4. Ce negocieri și de către cine s-au purtat pentru a evita situația de conflict economic cu un partener strategic precum este Rusia?
  5. În ce proporție producția agricolă și vinicolă lovită de embargoul acesta va fi primită pe piața UE? (avem informații că mai puțin de 10% poate fi primită de UE)
  6. Ce plan stategic există pentru a evita pe viitor asemenea situații neprevăzute și a contracara efectele acestora?
  7. Cît de periculoasă este o reorientare aproape 100% către piața UE în condițiile creșterii deficitului bugetar și a probelemelor economice din cadrul uniunii?

Dacă guvernarea se va încumeta să răspundă măcar la cîteva din aceste întrebări atunci putem spune că au și ei un pic de curaj.

placinta-cu-mere-si-stafide

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole