Discuții tîrzii sau Știi tu ce vor femeile?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Am să relatez o întîmplare care are legătură cu mai multe lucruri dar și cu activitetea mea de blogging semi-politică și rolul femeii în diferite sfere ale veții. Veți citi și veți vedea.

Dupăacest articol voi putea da continuarea scrierii începute în vară: De cînd (s-)au mu(ie)rit bărbații, căci evenimentul acesta m-a făcut să modific un pic abordarea și tematicile din articolul care urmează să vină. (Unele evenimente și nume au fost modificate pentru a nu afecta persoanele reale care stau în spatele acestora).

Era vară spre sfărșit de Iulie, ne-am adunat noi la o întîlnire mai semi secretăa oamenilor din grupul nostru care gîndim altfel și nu am fost afectați de liberalismul agresiv pro-vestic promovat de masmedia noastră vîndută străinilor. Era vineri seara și pe lîngă discuțiile cu caracter social și politic, unele glume, anecdoate și întîmplări hazlii care stricau liniștea casei mai era o masă cu plăcinte și pește la mijloc și niște vin care făcea discuția mai productivă parcă, deschizînd mințile oamenilor la noi capacități de înțelegere a unor lucruri. Ei ce să spun era și vesel și interesant, oameni de diferite profesii din diferite domenii de diferit statut social adunați sub aceeași ideie de a opri vălul prostiei și zombării care ne vine peste societatea nostră. Poate undeva adînc înțelegem cu toții că nu vom putea opri acest val dar să scoatem deslușim minciunile tot e mai ușor împreună. Se glumea des, și uneori pe faptul că eu scriu pe blog și imi permit unele expresii mai piperate la adresa iubiților și vînduților noștri politicieni.

Tot cu noi era și ea Olga (noi îi zicem Olea) o fată tînără dar parcă prea serioasă pentru vîrsta ei, nu știam prea multe de ea, dar și mă temeam deoarece am văzut-o la multe acțiuni de-ale noastre dînd ordine și punînd oamenii pe treabă, iar dacă o supărai era rău de tine. Fata asta poate dărîma pereți cu mîinile goale dacă vrea mă gîndeam eu. Am aflat că e medic și nu servea cu noi, doar mînca și discuta, și pe ceilalți îi îndemna să nu bea căci este rău pentru sănătate. Cu toată urgia ei contra băuturii, vineri seara nu ne putea opri de la acest ritual, eu nu prea serveam deoarece eram cu mașina și încă trebuia să ajung acasă după toate astea.

La un moment dat a sunat-o telefonul și după o scurtă discuție a spus că pleacă la lucru, și încă urgent.

Mihai: – Păi stai oleacă nu ziceai că tura ta s-a terminat astăzi și revii în tură abia mîine seara? Ia și stai aici și lasăcă se vor descurca și fără tine.

Olga: – Nu înțelegi, Eu trebuie să fiu acolo, este o întrebare de viață și moarte.

A spus-o atît de încrezut că au secat toate argumentele contra.

Mihai: – Și cu ce ai să ajungi tu la spital la ora asta? Știind că este ora 9:30 transportul este deja cam rar și trebuia să schimbe 2-3 rutiere.

Olga: – Așa….. Ungureanu, tu ești cu mașina?, mă duci la lucru imediat. (Tonul cu care a spus-o nu lăsa nici gram de altă posibilitate)

Eu: – nnnDa. (nu prea mă încînta ideea de a lăsa veselia pentru a pleca la spital)

Am urcat rapid în mașină și am plecat spre spital, între timp reușise să facăvre-o 5 sunete ca să afle mai exact care este situația și ce se poate face. Din toate ce se petreceau am înțeles că este total dedicată lucrului și poate din cauza asta nu are încă pe nimeni. Dar nu am vrut să anin această temă că mă temeam de reacție, mai ales în situația asta tensionată. Cînd te grăbești semafoarele atît de greu parcă se schimbă în verde. Noroc că era noapte și parcările îs libere.

Am ajuns la spital, m-a rugat să merg și eu pînă sus de-un caz de va fi necesar ajutor. (Ei ce fel de ajutor? Ce eu îs doctor? Eu în genere mă tem de spitale) dar am mers și eu. Ajunsă acolo imediat a îmbrăcat o salopetă albă, a luat un suport cu hărtii și a intrat pe la niște cabinete ca să vadă care este situația. Eu am rămas în coridor, o atmosferă apăsătoare un pic, în spatele fiecărei uși este cîte o durere, cîte o istorie, cîte o viață de om. Olga era înfuriată, din cîte am înțeles considera că ceva nu au făcut bine sau la timp colegii ei și situația a devenit mai rea cu o pacientă. Ea ca șefă de tură știa parcă tot ce era acolo, dar nu era tura ei. Se auzeau discuții intense după ușile metodice (sau cum le mai spune acolounde stau doctorii) apoi ieșeaa și intra furioasă în altă ușă unde iar discuta cu cineva. Am văzut că omuleste foarte furios și dedicat profesiei dar poate și e o prietenă de-a ei acea pacientă. Dar gîndul meu era unul: să se calmeze un pic spiritele și să nu cad și eu cum se spune la palma fierbine sau под раздачу. Stăteam cuminte și așteptam, priveaam la panourile alea colorate din coridoare despre sănătatea publică și alte kestii.

medicine_4_09

La un moment dat iess ei mai mulți doctori de aștia în halate albe și ea printre ei și spun că pacienta va trebui transferată la reanimație (terapie intensivă) că a început criza și trebuie himioterapie și alte cuvinte complicate pe care eu și să le rostesc mă tem.

Doctorul: Și în general, Olea du-te acasă că acum nu e smena ta, și eu am să mă descurc, ….. ori îl sun amuș pe Boris Vasilievici și lasă să vie el să lămurească cine și cînd lucrează.

Unica ce îmi doream era să se termine mai repede acest moment tensionat și să plec de acolo. Cu toate acestea observam la ceilalți un fel de refpect față de ea, și chiar în situația asta tot pe ea o întrebau ce și cum să facă mai departe, un om profesionist, poate că este în formare dar deja se vede că are capacitate. Într-un final situația s-a calmat, a trecut pe la reanimare cred că să le mai spună cum și ce să facă după care a ieșit.

Olga: – Haidem de aici!

Am intrat în mașină dar nu am putut să tac și am întrebat

–          Ce are? Cine este ea? Și ce s-a întămplat?

Nu a putut să-și țină lacrimile care parcă izvorau de pe piele pe fața ei.

–          Este o pacientă pe care o știu de cîteva luni, este mamă a 2 copii minunați, și are leocemie. A avut o criză și separe că situația se agravează pe zi ce trece.

–          Eu cred că se va face bine, zic eu, medicina în zilele noastre este foarte avansată.

–          Nu se va face, e o iluzie, este condamnată, deja nu cred că mai putem face ceva.

Și izbucni în plîns puternic, ceea ce m-a lăsat perplex deoarece puteam aștepta așa ceva de la orice altă femeie dar numai nu de la asta care părea că e un munte de putere și siguranță.

–          Hai, spuse ea, vreau să beau un păhărel, mi-i greu pe suflet.

Ok, m-am gîndit eu, fiecare om are nevoie uneori de un pahar de vorbă, și criza de nervi parcă trecuse un pic. Mai discutăm oleacă, și știu eu cum să liniștesc o femeie, am rezolvat eu atîtea cazuri…

Tocmai știam un local nu departe, liniștit și de treabă.

Mi-am luat și eu o bere, ea a luat un congnac, după primul păhărel a chemat și pe al doilea. Și discuția s-a dezlegat un pic. Cu toate că încă mai simțeam un fel de frică față de acest om, mă simțeam liber să discut normal cu ea.

Olga: – De ce se întîmplă așa? De ce? Am muncit atîta, am depus efort și pierd lupta, și războiul.

Eu: – Ei, înțelegi așa e viața, uneori se întîmplă lucruri pe care nu le controlăm, spre exemplu politicenii care trădeazăpoporul meu stau la cîrma țării și eu nu am ce le face, unele boli care vin peste oameni diferite situații în viață.

–          Eu nu de asta întreb, de ce atunci cînd dai dovadă că ești serios și îți pasă de lucrul tău mai ales că merge vorba de oameni, cînd simți că poți mai mult și te dărui în totalitate unei cauze nobile ceilalți se feresc de tine, de mine am în vedere? De ce se întîmplă așa?

–          Păi am văzut că te respectă, ascultă de tine, se tem de tine, chiar și ai noștri cînd facem acțiuni speciale eu știu preci că dacă te apuci tu totul va merge strună și exact după plan.

–          Drept ai spus se tem de mine, voi toți vă temeți de mine. Nu văd în mine femeie și asta mă enervează și mă doare uneori.

–          Hai lasă, încerc s-o liniștesc eu, Tu ești o femeie de succes, ai terminat cu bine universitatea, ai un lucru serios, oamenii din jur sesfătuie cu tine, chiar și în situația asta ei toți ședeau по стойке Смирно, în fața ta. Te așteaptă o carieră strălucită peviitor, poate și în locul lui Boris Vasilievici aista a vostru sau și mai sus ministru al sănătății. Îți închipui, un om de-al nostru așa de sus, vom schimba țara. Tu vei apărea pe jurnalele astea colorate ca femeile de succes .… Și alte chestii de astea liberale am început să zic de carieră, aplauze etc.

–          Amuș are să zboare paharu ista în tine zise ea dacă mai vorbești prostii de astea. (și expresia feței era una care spunea că o va face fără să ezite) Crezi că mie cariera sau locul șefului îmi trebuie? Nu vezi că așa, o bucată de șef și conducător cum sînt și lumea se ferește de mine, nu vezi că nu-s împlinită numai cu astea? Știi tu ce-i trebuie unei femei? Carieră, aplauze, conducere…. nici pe departe.

–          Ok dar ce vreți?

–          Să avem familie și copii, Să fiți voi, bărbați de treabă, un sprijin un munte de siguranță și liniște și nu-mi trebuie mie șefie și carieră că uite în ce mă transform. Eu am văzut-o pe șefa de catedră a noastră după 20 de ani de șefie cum este și văd și alte cazuri de astea, și eu nu vreau ca ele, dar nici să mă legcu niște molăi sau paraziți care în afară de să stea pe calculator și să nu fie buni de nimic nu vreau. Am văzut că din grupul nostru tu ești unul dintre cei care scrie. Am citit tematica femeii și bărbatului pe care o abordezi acolo. Atac asupra femeii chiar ai atins niște probleme.

–          Hm mă bucur…

–          Ce te bucuri măi? Tu trebuie să faci așa cum scrii, da tu ești un curvari, se vede după fața ta și ceea ce am mai auzit eu.

–          Ascultă hai să lăsăm asta că fiecare are problemele lui, și nu-s eu chiar cel mai curvari…

–          Voi, bărbații sînteți de vină, deveniți niște proști, niște slabi de caracter, niște dependenți de calculatoare, jocuri și alte prostii, de aceea și devin femeile soldați și finanțatori ai familiei, pentru că mulți din voi v-ați bleștit sub vremurile astea. Nu știți decît să vă adaptați, unica ce aud este să vă adaptați la situație. Unde-s bărbații cei care ei adaptau vremurile și nu situația pe ei? De ce eu ca femeie trebuie să fac lucru de bărbat? De ce eu trebuie să devin șef din atîția care își fac treaba formal?

–          Stai, păi nu voi femeile ați vrut egalitate, strigă feministele la toate colțurile că îs asuprite femeile și nu au drepturi, îs puține femei în parlament și organele de conducere și alte prostii de genul… pai oamenii aceștie se luptă pentru voi și ca tu cum ai zis să lucrezi la egal cu noi, și poate mai bine ca noi, să fii șef de parcă pînă la brednele lor femeilor nu le dădea voie cineva să fie șef. Asta ați vrut asta aveți. Au găsit partide liberal-trădătoare care să facă legi din toate prostiile și să impună cote așa că bărbații nu mai au dreptul să fie puternici și să decidă ceva că imediat vor fi catalogați ca om de gîndire veche, tradițională, contra cursului vremii, misogin și alte prostii.

–          Tu crezi că oile alea proaste feministe și cine mai sînt acolo ne reprezintă? Se folosesc de tăcerea majorității femeilor și prezintă părerea lor drept părerea tuturor și mai arată un caz două de violență în familie și cu asta vor să facă teatru. De-aș prinde una din astea i-aș rupe floacele de proastă ce este. Știi, eu am crescut într-o familie tradiționalistă cum i-ar spune acum, o casă la țară, grădină, tata lucra și aducea banii în casă, mama și ea era educatoare la grădiniță dar asta nu prea erau bani, dar avea timp mult să se ocupe de noi, de copii și de ale casei. Consider că era cea mai fericită familie, tata era și este foarte înțelept, avea răspunsuri la toate situațiile care apăreau, se sfătuia și cu mama dar oricum decizia lui era lege, și toate erau bine cu toate că erau greutăți dar împreună le rezolvau pe toate. Uite așa bărbat ca tata s-a întipărit la mine ca imagine de bărbat adevărat, cal, sigur, serios, nu se teme de orice lucru și nu stă să se tînjească sau să se adapteze dar chibzuiește și face.

–          Dar la alții ce ai văzut?

–          Erau familii multe în sat, mulți bărbați care beiau și femeile preluau conducerea familiei, dar nu erau mulțumite deloc de aceasta, eram mică dar observam cum femeile care se lăudau că ele conduc în casă o invidiau pe mama care era deprinsă să asculte de tata măcar că era mai corpolentă ca el. Așa că femeia doar de nevoie devine șef, și asta o afectează mai mult decît pe un bărbat, mai bine se simtesub o aripă sigură, dar bărbați de ăștia trebuie crescuți și formați mai întîi, așa cum se formau mai demult.

–          Hm, aud de la o femeie lucrurile astea, de la o femeie puternică, De-ar înțelege mai multă lume aceste adevăruri ar fi mult mai bine. Le știu eu pe femei.

–          Ce știi tu? Că ești curvari și t-ai culcat cu mai multe crezi că le-ai aflat? Se vede că amagești și de multe ori o faci pe dreptul.

–          Hai să nu polemizăm pe tema asta, poate și eu îs în căutare.

În timpul discuției am odservat că chipul îi devenea mult mai blînd, domol și parcă dispărea acel ceva care mă speria de ea și cred că pe mulți alții. Devenea atît de feminină. Am mai stat, am discutat despre soarta pacientei și ce se paote de făcut după aceasta.

După discuție, nu am mai vrut să beau și a doua bere, știam că îs la volan. Băusem un pic cu băieții înainte de a veni acolo, apoi am mai luat o bere la activ, numai să nu dau de poliție.

Olga: – Hai să mergem, e tîrziu.

Am pornit mașina și lîngă spital am arătat semnalizarea stînga să cotesc spre intrare.

–          Ești nebun sau ce?

–          Pai ai zis sa mergem și te aduc înapoi la spital.

–          Nu e tura mea azi, e noapte deja nu vreau să mă enervez iarăși de greșelile lor. Mergem acasă.

–          Ok, te duc, numai că eu nu știu adresa.

–          Eu nu am spus că mergem la mine.

–          A, ok.

Dimineața a plecat fără multe cuvinte, îi revenise pe față acel chip de om afundat în seriozitate și lucru. A plecat fără să promită nimic, doar a zis că prea a dat frîu liber emoțiilor ieri. Iar vroia să ascundă femeia adevărată acolo undeva departe.

Am înțeles un lucru, de multe ori femeile nu vor ceea ce li se impune, dar trebuie să acționeze bărbații, ca să schimbe vremurile. Ira carieră, învățătură glorie is fleacuri pe lîngă rolul ei principal de a ocroti familia de avea grijă de casă, sigur că sub aripa unui bărbat de încredere.

(A se considera pamflet adică ceva inventat)

Va urma partea a 2-a a articolului De cînd (s-)au mu(ie)rit bărbații.

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole