D-ale dilemei: Sau când trebuie să sărbătorim Independenţa…

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ieri n-am serbat Ziua Independenţei din mai multe motive…

Şi unul din acestea a fost că eram într-o dilemă – această independenţă e într-adevăr cea pe care mi-o doresc sau mai degrabă trebuie să serbez la 10 (22) mai, alături de toţi românii.

Şi iată aşa, tot în această dilemă, am ratat 27 august. Nu, nu-mi pare rău, mai ales că anii trecuţi m-am obligat din răsputeri să particip la acest eveniment, uneori înşirând şi câteva impresii.

Prin 2011, pare-se, la cei 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova faţă de Rusia, mă simţeam chiar oarecum mândru. Mândru pentru că eram independent de “răul din est” şi avusem parte de o paradă ce ne dădea un suflu de suveranitate.

În prezent însă, când văd cum cele mai importante întreprinderi (ex. Banca de Economii şi Aeroportul) ale statului sunt controlate de ruşi, când văd că sunt o grămada de politicieni care ne tot conving să ne orientăm către fostul spaţiu sovietic, acea mândrie am pierdut-o definitiv.

În plus, ştiind despre slăbiciunile guvernanţilor noştri, tare mă tem că mâine-poimâine vectorul politicii externe va sări la 180 de grade.

Deci, pentru a-mi spulbera orice fel de temere, consider că trebuie să sărbătorim Ziua Independenţei la data de 10 mai (sau cum consideră specialiştii în calendarul gregorian – la 22 mai), atunci când toţi românii şi-au obţinut independenţa faţă de otomani cu arma în mână. Acel 10 mai (totuşi insist pe această dată, deoarece calendarul gregorian a fost “adoptat” de România în 1919, pare-mi-se) 1877, care au pus bazele unei Românii moderne, într-adevăr independente şi cu cuvânt greu pe arena internaţională.

 

P.S. Consider că refacerea României Mari se va produce, doar atunci când România va adopta monarhia drept formă de guvernământ.

Sau, cel puţin, va facilita acest ideal…

 

Comentarii

Nicolae Gârbu

Nicolae Gârbu

Născut la ţară, prin părţile Călăraşi-ului. Părinţii intelectuali mi-au insuflat dragostea de carte încă din copilărie. Gimnaziul l-am spulberat, mai degrabă cu mii de legende şi poveşti, decât cu matematică şi fizică. În perioada 1998-2001, am făcut...

Ultimele articole