Compradorii Partea 1

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Începînd cu secolul 17 dar mai cu seamă în secolele 18-19, marile state și imperii care formau metropole cu colonii imense, bogate dar și îndepărtate de centru au început a simți probleme în gestionarea acesto teritorii și exploatarea cu suces a acestora. De multe ori corăbiile care trebuiau să aducă bunuri în metropolă sau erau încărcate pe jumătate sau în genere nu ajungeau la destinație. Pe alocuri apăreau numeroși lideri locali cu influiență și putere de decizie care de multe ori ridicau răscoale împotriva colonizatorilor. În coloniile din Indo-China coloniile Spaniole și Portugheze foarte multe ori se răsculau și creau probleme mari administrațiilor imperiale. Britania putea să-și permită un timp îndelungat menținerea de garnizoane întregi la mii de mile marine distanță de centru pentru a asigura o liniște relativă în regiunile coloniale. Flota comercială bogată dar și pirateria legală (sub licență imperială) permiteau supremația puterii britanice și intervenții rapide în zonele cu probleme.

Dar resursele imperiale în administrare de multe ori nu ajungeau, primii au simțit aceasta imperiile coloniale mai slabe, precumSpania, Olanda, Portugalia care au înțeles că trebuie să schimbe abordarea. Europenii crescuți la cald, la mîncat la timp și confort (dupa standardele secolelor 17-18) nu mai vroiau să plece chiar și ca administratori în regiuni unde plouă cîte jumătate de an, unde sînt 1000 țînțari la m2 și populația locală este una încă ne-civilizată dar mai și pot lovi cu arma administrația colonială. Cheltuielile de întreținere a unui număr mare de soldați europeni undeva lîngă Macao erau mult prea mari.

Atunci a fost inventată o nouă strategie politică de control al teritoriilor coloniale, mai ales cele de la margine de imperiu – Compradorii – oamenii plătiți/cumpărați. Această politică a fost preluată foarte repede și de britanici care au înțeles repede avantajele unei conduceri Compradore locale.

In unele din coloniile lor imperiile au hotărît să nu mai lupte cu liderii locali, diferiți rebeli sau chiar uneori hoți la drumul mare. Doar selectau dintre aceștia pe care să-i susțină. Deoarece coloniile nu aveau o infrastructură sau o putere bine determinată existau și numeroase grupări, triburi, boieri locali care simțind slăbiciunea metropolei luptau cu aceasta și între ei. Emisarii imperiului alegeau una sau 2 forțe (de obicei lideri locali rebeli sau din nobilime) pe care le puteau trage în anumite înțelegeri. Pe aceștia îi susțineau financiar și militar pentru a anihila concurenții locali și a prelua puterea coloniei. Ca să conducă bine, noii cîrmuitori erau ajutați în administrația lor de către slujitori (consultanți) din metropolă adica din Europa de atunci.

Deoarece mulți dintre acești lideri erau buni doar la luptă de gherilă sau hoțiela drumul mare neavînd nici cea mai vagă ideie cum să organizeze administrarea teritoriului, hotărîrea unor întrebări financiare și sociale locale. Dacă nu sînt ajutați la vreme situația foarte repede poate exploda și noii conducători să-și piardă puterea în urma unor răscoale locale.

Aceștia la rîndul lor erau mulțumitori pentru susținere și erau gata să conlucreze cu Imperiul în diferite întrebări. Și fiind clar că nu prea se pricep în afaceri de cele mai multe ori metropola imperială obținea aceleași bunuri economice sau stăpînire totală pe anumite resurse ale ”noilor prieteni înscăunați” (mai modern ale tinerilor democrații) fără a fi necesare garnizoane întregi care să le apere interesele sau căile comerciale. Acest lucru deja îl organizau localnicii sub conducerea liderului și cîrmuirii Compradore. Foarte rare erau cazurile cînd liderii compradori încercau să iasă de sub influiența finanțatorilor din imperiu. Cele mai dese ori nu li se primea și erau înlocuiți de alți lideri rebeli din cei locali care imediat deveneau puternici financiar și susținuți de metropolă. Sfetnicii și dregătorii care erau trimiși de centru pentru a „ajuta” noii prieteni locali ai imperiului aveau ca scop să identifice o posibilă ieșire desub control al liderului local și în caz de necesitate să identifice și să finanțeze alți lideri din cei care vor dori săpreia puterea.

Conform dicționarului oxford dictionaries avem definirea:

A person who acts as an agent for foreign organizations engaged in investment, trade, or economic or political exploitation

  • Many foreign merchants traded with the Chinese through compradores, who acted either as salaried employees or independent agents.
  • Their aim is to establish themselves as compradors for international capital in the north and east of the island and elsewhere in the region.

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/comprador

Și DEX-ul dă explicație termenului

COMPRADÓR, -Ă I. adj. burghezie ~ă = parte a burgheziei din țările coloniale și dependente care pactizează cu imperialismul străin în scopul menținerii asupririi coloniale. II. s. m. membru al acestei burghezii. (< rus. komprador, sp. comprador, cumpărător)

Anume în baza acestei necesități pentru a menține conducerile compradore și noii prieteni ai imperiului la conducere au fost educați o serie de consultanți imperiali care lucrau în colonii și au creat apoi Inteligence Service adică serviciile de informare și spionaj. Primii de această dată au fost Fracezii care au creat serviciile de inteligență cumisiuni secrete pe lîngă cele oficiale în special în coloniile îndepărtate din Indo-China și America Latină.

Avantajul de a avea compradori este unul evident mai ales în coloniile cu o populație locală cu tradiții, limbă, credință diferită de a metropolei. Este mult mai indicat să punem la conducere un om de-al lor care să fie al nostru decît să luptăm permanent cu ei așteptînd mereu o lovitură din spate. Spunea consilierul principal al lui Napoleon Bonaparte despre preluarea teritoriilor coloniale din Africii de Nord.

Începînd cu a doua jumătate a secolului 18 au fost create pe aceeași schemă grupuri întregi din indigeni pentru diferite teritorii care au format burghezia compradoră exemplu tipic este Gunajhou (China) Macao, Coloniile insulare din Antile și Polinezia, dar și America de Sud.

Mecanismul de control al unor teritorii și popoare cu ajutorul conducerii compradore adică a oamenilor localnici din acea regiune nu este unul inventat de marile deținătoare de colonii acu recent (300 ani), aceasta era și una din mecanismele de asigurare a stabilității politice și controlului financiar asupra unor provincii romane. Imperiul Roman chiar avea înțelegeri și susținea unele căpetenii de triburi barbare pentru a avea anumite foloase din aceștia. Poarta Otomană punea la conducerea Pașalîcului sau Raialelor de multe ori oameni din localnici, mai ales la marginile imperiului unde și apăreau cele mai dese probleme. De atunci și la noi este verbul peiorativ a se turci aplicat boierilor care intrau cu susținerea Porții în conducerea țării.

Mecanismul comprador este foosit pe larg și în zilele noastre, un pic s-au schimbat accentele și metodicile au devenit mai subtile. Nu se mai dă ajutor direct prin lăzile cu aur și bijuterii. Se dau proiecte finanțate din care se închide ochii cînd compradorii locali fură cît pot fără să fie opriți, organizează tenderuri cu rezutate deja cunoscute și preț triplu la acestea, se jefuiesc bănci de stat prin privatizare de 10 ori și re-naționalizare. Se fură miliarde și se joacă cu cursul valutar ca să sperie populația se vinde din averea statului, unele țări total dependente dau în concesiune zăcăminte și reurse naturale (păduri, exploatări petroliere), conducerile compradore acceptă legi de vînzare la străini a teritoriilor naționale și altele. Puțin mai înainte am auzit de la un funcționar pe tenderuri: „De ce să facem un drum cu 1 milion de euro dacă îl putem face cu 3 milioane de euro”, foarte mult timp nu înțelegem și nu găseam nici un sens la această frază pînă cînd am aflat cum se lucrează în sistem.

Conducerea compradoră este foarte simplu de identificat, în primul rînd îs oameni care nu au cunoștințe despre conducerea unei țări și cu atît mai puțin despre interesele acesteia de aceea iarăși vin consultanți și sfetnici din exterior ca să asigure că totul este e ok. Unii din aparatul de conducere nici de elementarele norme de coduită și de comunicare nu au ideie. De cele mai multe ori provin din domenii total depărtate de conducerea țării și de cunoașterea istoriei acesteia (luptători de gherilă, foști bandiți la drumul mare, biznesmani etc) uneori aceste calități din viața precedentă le mai ies la suprafață acestor indivizi și fură sau organizează grupări personale de tipul stat în stat. Nu se consultă cu opiniile specialiștilor decît a celor care le susțin conducerea lor.

Cînd finanțatorii din metropolă le cer să facă ceva care ar trezi nemulțumire în popor aceștia practic nu au o motivație logică a acestor cerințe decît să spună deschis că așa le-au cerut partenerii (ex legea NeoDiscriminare, taxarea bisericilor, camere de supraveghere etc). Se tem mai mult de pierderea încrederii finanțatorilor decît de unele revolte ale populației. De multe ori compradorii din lipsa de educație și cunoștințe elementare supra-îndeplinesc cerințele conducătorilor acestora și  din această cauză crează probleme. Spre exemplu se li se cere să reducă angajații bugetari cu 4-5%, ei o fac cu 10-20%, li se dă voie să fure 5% din proiecte ei le fură toate 25%, se cere permisiunea de a concesiona terenuri străinilor iar ei adoptă legi care permit vînzarea pămîntului la străini, li se cere adoptarea unei legi de egalitate de șanse, iar ei adoptă și pedepse pentru cei care nu le place ideea. Din ce cauză se fac asemenea excese? Din prostia omenească, o prostie simplă și lipsă de înțelegere pe care o au acești oameni care nimeresc în conducre. Dar pe de altă parte de multe ori se dorește a arăta că ei și singuri aveau aceste idei care li se cer, și din frica de a nu fi înlocuiți de alți compradori.

O schimbare modernă mai este și la nivel de comanditari, dacă mai înainte acestea erau clar Centrele imperiale de putere și colonii, Britania, Franța, Spania, Portugalia etc., acum acestea sunt în cea mai mare parte unele corporații internaționale și grupuri de interese.

Deci cine sînt compradorii de azi?

Nu voi numi, nu voi spune că avem la noi în Moldova Conducere compradoră, nu voi spune că în România și Ucraina sînt compradorii la putere, nici de Grecianu voi spune. Vă las pe voi să decideți și să analizați cine este partenerul sau vasalul cui.

o_comprador_profissional_na_grande_distribuicao

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole